1În vremea aceea, Abia, fiul lui Ieroboam, s‑a îmbolnăvit.2Ieroboam i‑a zis soției sale: „Te rog, ridică‑te, deghizează‑te, ca să nu fii recunoscută că ești soția lui Ieroboam, și du‑te la Șilo. Iată că acolo este profetul Ahia, cel care mi‑a spus că eu voi fi rege peste acest popor.3Ia cu tine zece pâini, niște plăcinte și un vas cu miere și du‑te la el. El îți va spune ce i se va întâmpla copilului.“4Soția lui Ieroboam a făcut ce i s‑a spus: s‑a ridicat și s‑a dus la Ahia acasă, în Șilo. Ahia nu putea să vadă pentru că vederea îi slăbise din cauza bătrâneții,5dar DOMNUL îi spusese: „Iată că soția lui Ieroboam va veni să te întrebe despre fiul ei, căci este bolnav. Să‑i vorbești așa și așa. Când va ajunge, se va da drept altcineva.“6Când Ahia a auzit zgomotul pașilor ei, în clipa în care intra pe ușă, i‑a zis: „Intră, soția lui Ieroboam! De ce pretinzi că ești altcineva? Sunt trimis la tine cu un mesaj aspru.7Du‑te și spune‑i lui Ieroboam ce a zis DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Te‑am ridicat din mijlocul poporului și te‑am pus conducător peste poporul Meu, Israel.8Am rupt regatul de la Casa lui David și ți l‑am dat ție, dar tu nu ai fost ca robul Meu David, care a păzit poruncile Mele și care M‑a urmat din toată inima, făcând doar ce este drept în ochii Mei.9Tu ai făcut mai mult rău decât toți cei care au fost înainte de tine. Te‑ai dus și ți‑ai făcut alți dumnezei și idoli turnați ca să Mă mânii, iar pe Mine M‑ai aruncat înapoia ta.10De aceea voi aduce nenorocirea peste familia lui Ieroboam; voi nimici orice bărbat din Israel care‑i aparține lui Ieroboam, fie rob, fie liber și voi arde familia lui Ieroboam așa cum arde cineva bălegarul, până va pieri.11Câinii îi vor devora pe cei ai lui Ieroboam care vor muri în cetate, iar păsările cerului îi vor devora pe cei care vor muri pe câmp.» Căci DOMNUL a vorbit.12Cât despre tine, ridică‑te și du‑te acasă. Când îți vor păși picioarele în cetate, copilul va muri.13Tot Israelul îl va jeli și‑l va înmormânta. El este singurul, dintre cei care‑i aparțin lui Ieroboam, care va fi înmormântat, pentru că el este singurul din familia lui Ieroboam în care s‑a găsit ceva bun pentru DOMNUL, Dumnezeul lui Israel.14DOMNUL Își va ridica un rege peste Israel, care va nimici familia lui Ieroboam. Astăzi este acea zi! Chiar acum![1]15DOMNUL îl va lovi pe Israel și astfel el va fi ca o trestie care se clatină în apă. El îl va dezrădăcina pe Israel din această țară bună, pe care le‑o dăduse părinților lor și‑i va împrăștia dincolo de Râu[2], pentru că și‑au făcut AȘERE[3], mâniindu‑L pe DOMNUL.16El îl va părăsi pe Israel din cauza păcatelor pe care Ieroboam le‑a săvârșit și prin care l‑a făcut și pe Israel să păcătuiască.“17Soția lui Ieroboam s‑a ridicat și s‑a întors la Tirța. Când a pășit ea peste pragul palatului, copilul a murit.18L‑au înmormântat și tot Israelul l‑a jelit, așa cum DOMNUL vorbise prin robul Său, profetul Ahia.19Celelalte fapte ale lui Ieroboam, războaiele pe care le‑a purtat și felul în care a domnit, iată, ele sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“.20Ieroboam a domnit timp de douăzeci și doi de ani, apoi a adormit alături de părinții săi. Și în locul lui a domnit fiul său Nadab.
Domnia lui Roboam în Iuda
21Roboam, fiul lui Solomon, domnea în Iuda. El era în vârstă de patruzeci și unu de ani când a început să domnească și a domnit timp de șaptesprezece ani în Ierusalim, cetatea pe care DOMNUL o alesese dintre toate semințiile lui Israel pentru a‑Și pune Numele Său în ea. Mama lui era amonită și se numea Naama. (2 Cro 12:9)22Iuda a făcut ce este rău în ochii DOMNULUI. Ei I‑au stârnit gelozia prin păcatele pe care le‑au săvârșit, mai mult decât o făcuseră părinții lor.23De asemenea, ei și‑au zidit înălțimi, stâlpi sacri și AȘERE pe orice deal înalt și sub orice copac verde.24Erau în țară chiar și bărbați care se prostituau[4]. Ei au săvârșit toate urâciunile neamurilor pe care DOMNUL le alungase dinaintea fiilor lui Israel.25În al cincilea an al regelui Roboam, Șișak, regele Egiptului, s‑a suit împotriva Ierusalimului.26El a luat comorile Casei DOMNULUI și comorile palatului regelui; a luat totul. A luat și toate scuturile de aur făcute de Solomon.27În locul lor, regele Roboam a făcut niște scuturi de bronz, pe care le‑a pus sub responsabilitatea căpeteniilor gărzilor[5], cei care păzeau intrarea palatului regelui.28De fiecare dată când regele mergea la Casa DOMNULUI, căpeteniile gărzilor le purtau înaintea lui, după care le aduceau înapoi în odaia gărzilor.29Celelalte fapte ale lui Roboam și tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?30Între Roboam și Ieroboam a fost război tot timpul.31Roboam a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat alături de părinții săi, în Cetatea lui David. Mama lui fusese amonita Naama. Apoi în locul lui a domnit fiul său Abia.
1In jener Zeit erkrankte Jerobeams Sohn Abija.2Jerobeam befahl daher seiner Frau: Mach dich auf, verkleide dich, damit man nicht erkennt, dass du Jerobeams Frau bist, und geh nach Schilo! Dort wohnt der Prophet Ahija, der mir verkündet hat, dass ich König dieses Volkes sein werde. (1 Re 11:29)3Nimm zehn Brote, Kuchen und einen Krug Honig mit und geh zu ihm! Er wird dir sagen, was mit dem Kind geschehen wird.4Die Frau Jerobeams tat so; sie machte sich auf, ging nach Schilo und kam in das Haus Ahijas. Dieser aber konnte nicht mehr sehen; denn seine Augen waren im Alter starr geworden.5Doch der HERR hatte ihm gesagt: Die Frau Jerobeams kommt, um von dir Auskunft über ihren kranken Sohn zu erhalten. Das und das sollst du zu ihr sagen. Wenn sie kommt, wird sie sich verstellen. (1 Sam 9:15)6Sobald sie sich nun der Türe näherte und Ahija das Geräusch ihrer Schritte hörte, rief er: Komm herein, Frau Jerobeams! Warum verstellst du dich? Ich habe dir eine harte Botschaft zu verkünden.7Geh heim und sag zu Jerobeam: So spricht der HERR, der Gott Israels: Ich habe dich mitten aus dem Volk emporgehoben und zum Fürsten meines Volkes Israel gemacht.8Ich habe das Königtum dem Haus David entrissen und dir gegeben. Du aber bist nicht wie mein Knecht David gewesen, der meine Gebote bewahrte, mir mit ganzem Herzen folgte und nur das tat, was mir gefällt.9Du hast es schlimmer getrieben als alle, die vor dir waren, du bist hingegangen, hast dir andere Götter und Gussbilder gemacht und mich dadurch erzürnt. Mir hast du den Rücken gekehrt.10Darum bringe ich Unheil über das Haus Jerobeam und rotte von ihm alles in Israel aus, was männlich ist, ob unmündig oder mündig. Ich entferne das Haus Jerobeam, wie man Kot entfernt, bis nichts mehr vorhanden ist. (1 Re 21:21; 2 Re 9:8)11Wer vom Haus Jerobeam in der Stadt stirbt, den werden die Hunde fressen; und wer auf dem freien Feld stirbt, den werden die Vögel des Himmels fressen. Ja, der HERR hat gesprochen.12Du aber mach dich auf und geh in dein Haus! Sobald deine Füße die Stadt betreten, wird der Knabe sterben.13Ganz Israel wird ihm die Totenklage halten und ihn begraben; denn er allein wird vom Haus Jerobeam ein Grab erhalten, weil im Haus Jerobeam nur an ihm sich etwas fand, was dem HERRN, dem Gott Israels, gefiel.14Der HERR aber wird sich einen König von Israel bestellen, der das Haus Jerobeam ausrottet. Das wird er heute noch tun. Was? Jetzt tut er es.[1] (1 Re 15:27)15Der HERR wird Israel schlagen, dass es schwankt wie das Rohr im Wasser, und er wird Israel aus diesem guten Land, das er den Vätern gegeben hat, ausreißen und es jenseits des Stromes zerstreuen, weil sie sich Kultpfähle gemacht und ihn dadurch erzürnt haben.16Er wird Israel preisgeben wegen der Sünden, die Jerobeam begangen und zu denen er Israel verführt hat.17Da stand die Frau Jerobeams auf und ging. Als sie nach Tirza kam und über die Schwelle des Hauses trat, starb der Knabe.18Ganz Israel begrub ihn und hielt ihm die Totenklage, wie der HERR durch seinen Knecht, den Propheten Ahija, vorausgesagt hatte.
Jerobeams Tod
19Die übrige Geschichte Jerobeams, welche Kriege er führte und wie er regierte, ist aufgezeichnet in der Chronik der Könige von Israel.20Die Regierungszeit Jerobeams betrug zweiundzwanzig Jahre. Er entschlief zu seinen Vätern und sein Sohn Nadab wurde König an seiner Stelle.
Rehabeam von Juda
21Rehabeam, der Sohn Salomos, war König in Juda. Er war einundvierzig Jahre alt, als er König wurde, und regierte siebzehn Jahre in Jerusalem, der Stadt, die der HERR aus allen Stämmen Israels erwählt hatte, um seinen Namen auf sie zu legen. Seine Mutter hieß Naama und war eine Ammoniterin. (1 Re 8:44; 1 Re 11:13; 2 Cro 12:9)22Juda aber tat, was böse war in den Augen des HERRN. Die Sünden, die sie begingen, reizten ihn mehr als alles, was ihre Väter getan hatten.23Denn auch sie errichteten Kulthöhen, Steinmale und Kultpfähle auf allen hohen Hügeln und unter jedem üppigen Baum. (Ier 2:20)24Sogar Götzengeweihte gab es im Land. Sie ahmten alle Gräuel der Völker nach, die der HERR vor den Israeliten vertrieben hatte.[2] (2 Re 16:3)25Im fünften Jahr des Königs Rehabeam zog Schischak, der König von Ägypten, gegen Jerusalem.26Er raubte die Schätze des Tempels und die Schätze des königlichen Palastes und nahm alles weg, auch alle goldenen Schilde, die Salomo hatte anfertigen lassen. (2 Re 14:14)27An deren Stelle ließ König Rehabeam bronzene anfertigen und übergab sie den Befehlshabern der Läufer, die den Eingang zum Haus des Königs bewachten.28Sooft nun der König in das Haus des HERRN ging, trugen die Läufer die Schilde und brachten sie dann wieder in ihre Wachstube zurück.29Die übrige Geschichte Rehabeams und alle seine Taten sind aufgezeichnet in der Chronik der Könige von Juda.30Es war aber dauernd Krieg zwischen Rehabeam und Jerobeam.31Rehabeam entschlief zu seinen Vätern und wurde bei seinen Vätern in der Davidstadt begraben. Seine Mutter hieß Naama und war eine Ammoniterin. Sein Sohn Abija wurde König an seiner Stelle.