1 Împăraţi 13 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Omul lui Dumnezeu din Iuda

1 Atunci, un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, după Cuvântul DOMNULUI, în timp ce Ieroboam stătea lângă altar, arzând tămâie. 2 El a strigat împotriva altarului, potrivit Cuvântului DOMNULUI, și a zis: „Altarule, altarule! Așa vorbește DOMNUL: «Iată că se va naște un fiu Casei lui David, al cărui nume va fi Iosia. El va înjunghia pe tine preoții înălțimilor, care aduc jertfe aici, și oseminte omenești se vor arde pe tine!»“ 3 El a dat un semn în aceeași zi, zicând: „Acesta este semnul pe care DOMNUL l‑a dat: altarul se va despica, iar cenușa din el se va împrăștia.“ 4 Când a auzit cuvântul pe care omul lui Dumnezeu îl vestise împotriva altarului din Betel, regele Ieroboam și‑a întins mâna de deasupra altarului, zicând: „Prindeți‑l!“ Dar mâna pe care o întinsese spre omul lui Dumnezeu s‑a uscat, astfel că nu și‑a mai putut‑o trage înapoi. 5 Altarul s‑a despicat, iar cenușa din el s‑a împrăștiat, potrivit semnului pe care omul lui Dumnezeu îl dăduse prin Cuvântul DOMNULUI. 6 Atunci regele i‑a răspuns omului lui Dumnezeu și a zis: „Mijlocește la DOMNUL, Dumnezeul tău, și roagă‑te pentru mine ca să‑mi pot trage mâna înapoi!“ Omul lui Dumnezeu a mijlocit la DOMNUL, iar mâna regelui s‑a refăcut și a devenit ca mai înainte. 7 Regele i‑a zis omului lui Dumnezeu: – Vino cu mine acasă, înviorează‑te și îți voi da un dar! 8 Omul lui Dumnezeu i‑a răspuns regelui: – Chiar dacă mi‑ai da jumătate din averea ta, nu voi veni cu tine, nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă în acest loc, 9 pentru că mi s‑a poruncit prin Cuvântul DOMNULUI: „Să nu mănânci pâine, să nu bei apă și să nu te întorci pe același drum pe care te vei duce!“ 10 Astfel, el a plecat pe un alt drum și nu s‑a întors pe același drum pe care venise la Betel. 11 În Betel locuia un profet bătrân. Fiii săi au venit și i‑au istorisit tatălui lor tot ceea ce făcuse omul lui Dumnezeu în Betel în acea zi, precum și cuvintele pe care i le spusese regelui. 12 Atunci tatăl lor i‑a întrebat: „Pe ce drum a plecat?“ Fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda. 13 Apoi el le‑a zis fiilor săi: „Înșeuați‑mi măgarul!“ După ce i‑au înșeuat măgarul, a încălecat pe el 14 și s‑a dus după omul lui Dumnezeu. L‑a găsit șezând sub un terebint și l‑a întrebat: – Tu ești omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda? El a răspuns: – Eu sunt. 15 Atunci el i‑a zis: – Vino acasă cu mine și mănâncă pâine. 16 Dar acesta a răspuns: – Nu pot să mă întorc și să merg cu tine, nici să mănânc pâine, nici să beau apă în acest loc, 17 pentru că mi s‑a spus prin Cuvântul DOMNULUI: „Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo și să nu te întorci pe același drum pe care te vei duce!“ 18 El i‑a zis: – Și eu sunt profet ca tine. Și un înger mi‑a vorbit prin Cuvântul DOMNULUI, zicând: „Adu‑l înapoi acasă cu tine ca să mănânce pâine și să bea apă!“ Îl mințea. 19 Atunci omul lui Dumnezeu s‑a întors cu el, a mâncat pâine și a băut apă în casa lui. 20 În timp ce stăteau la masă, Cuvântul DOMNULUI a venit la profetul care‑l adusese înapoi 21 și el a strigat împotriva omului lui Dumnezeu care venise din Iuda, zicând: „Așa vorbește DOMNUL: «Pentru că nu L‑ai ascultat pe DOMNUL și nu ai păzit porunca pe care DOMNUL, Dumnezeul tău, ți‑a dat‑o, 22 ci te‑ai întors și ai mâncat pâine și ai băut apă în locul despre care îți poruncise să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă, cadavrul tău nu va fi înmormântat în mormântul părinților tăi.»“ 23 După ce omul lui Dumnezeu a terminat de mâncat și de băut, profetul care‑l adusese înapoi i‑a înșeuat măgarul. 24 El a plecat și a întâlnit pe drum un leu care l‑a omorât. Cadavrul lui a fost aruncat pe drum. Atât măgarul, cât și leul stăteau lângă cadavru. 25 Niște bărbați care treceau pe acolo au văzut cadavrul întins pe drum și leul stând lângă el și au venit să spună acest lucru în cetatea în care locuia profetul cel bătrân. 26 Când profetul care‑l întorsese din drumul lui a auzit acest lucru, a zis: „Acesta este omul lui Dumnezeu, care n‑a ascultat de Cuvântul DOMNULUI. DOMNUL l‑a dat în ghearele leului, care l‑a sfâșiat și l‑a omorât, potrivit cuvântului pe care îl spusese DOMNUL.“ 27 Apoi le‑a zis fiilor săi: „Înșeuați‑mi măgarul!“ Și ei l‑au înșeuat. 28 El a plecat și a găsit cadavrul întins pe drum, iar măgarul și leul stând lângă cadavru. Leul nu mâncase cadavrul, nici nu sfâșiase măgarul. 29 Atunci profetul a ridicat cadavrul omului lui Dumnezeu, l‑a pus pe măgar și s‑a întors în cetate să‑l jelească și să‑l înmormânteze. 30 I‑a așezat cadavrul în propriul său mormânt și l‑a jelit, zicând: „Vai, frate!“ 31 După ce l‑a înmormântat, profetul le‑a spus fiilor săi: „Când voi muri, înmormântați‑mă în mormântul în care este înmormântat omul lui Dumnezeu. Așezați‑mi oasele lângă oasele lui, 32 deoarece cuvântul pe care el l‑a rostit, potrivit poruncii DOMNULUI, împotriva altarului care se află în Betel și împotriva tuturor sanctuarelor de pe înălțimile care se găsesc în cetățile Samariei, se va împlini.“ 33 Ieroboam nu s‑a întors de la calea lui cea rea nici după acest eveniment, ci a numit preoți pentru înălțimi, luați din tot poporul. Cei doritori erau învestiți de el ca preoți pentru înălțimi. 34 Acesta a fost păcatul familiei lui Ieroboam, care a dus la ștergerea și nimicirea ei de pe fața pământului.

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

Der ungehorsame Gottesmann

1 Während Jerobeam am Altar stand, um zu opfern, kam ein Gottesmann aus Juda im Auftrag des HERRN nach Bet-El. 2 Er rief im Auftrag des HERRN gegen den Altar: Altar, Altar! So spricht der HERR: Dem Haus David wird ein Sohn geboren mit Namen Joschija. Dieser wird auf dir die Höhenpriester hinschlachten, die auf dir opfern, und die Gebeine von Menschen wird man auf dir verbrennen. (2 Re 22:1; 2 Re 23:20) 3 Er gab an jenem Tag auch ein Zeichen und sprach: Das ist das Zeichen dafür, dass der HERR gesprochen hat: Der Altar wird zerbersten und die Asche auf ihm wird zerstreut werden. 4 Als der König die Worte hörte, die der Gottesmann gegen den Altar in Bet-El ausrief, streckte er am Altar seine Hand aus und befahl: Nehmt ihn fest! Doch die Hand, die er gegen ihn ausgestreckt hatte, erstarrte; er konnte sie nicht mehr zurückziehen. 5 Der Altar aber zerbarst und die Asche auf ihm wurde zerstreut, wie es der Gottesmann im Auftrag des HERRN als Zeichen verkündet hatte. 6 Nun ergriff der König das Wort und sagte zu dem Gottesmann: Besänftige doch den HERRN, deinen Gott, und bete für mich, dass ich meine Hand wieder an mich ziehen kann. Da besänftigte der Gottesmann den HERRN und der König konnte seine Hand wieder an sich ziehen; sie war wie zuvor. 7 Darauf sagte der König zum Gottesmann: Komm in mein Haus und stärke dich! Auch möchte ich dir ein Geschenk geben. 8 Der Gottesmann aber erwiderte dem König: Ich werde nicht mit dir gehen, auch wenn du mir die Hälfte deines Hauses gibst. Ich werde an diesem Ort weder essen noch trinken. (Num 22:18; Num 24:13) 9 Denn so wurde mir durch das Wort des HERRN befohlen: Du darfst dort weder essen noch trinken; und auf dem Weg, den du gekommen bist, darfst du nicht zurückkehren. 10 Daher schlug er einen anderen Weg ein und kehrte nicht auf dem Weg zurück, auf dem er nach Bet-El gekommen war. (Mat 2:12) 11 In Bet-El aber wohnte ein alter Prophet. Als dessen Söhne heimkamen, erzählten sie ihm alles, was der Gottesmann an diesem Tag in Bet-El getan und was er zum König gesagt hatte.^[1] 12 Darauf fragte sie der Vater: Auf welchem Weg ist er fortgezogen? Die Söhne hatten gesehen, welchen Weg der Gottesmann, der aus Juda gekommen war, eingeschlagen hatte. 13 Da befahl er ihnen: Sattelt mir den Esel! Sie taten es und er stieg auf, 14 ritt dem Gottesmann nach und traf ihn unter einer Eiche sitzend an. Er fragte ihn: Bist du der Gottesmann, der aus Juda gekommen ist? Jener antwortete: Ich bin es. 15 Da bat er ihn: Komm in mein Haus und iss Brot mit mir! 16 Doch jener entgegnete: Ich kann nicht mit dir zurückkehren und werde an diesem Ort mit dir weder essen noch trinken. 17 Denn im Auftrag des HERRN ist das Wort an mich ergangen: Du darfst dort weder essen noch trinken und auf dem Weg, den du gekommen bist, darfst du nicht zurückkehren. 18 Der andere aber sagte: Auch ich bin ein Prophet wie du und ein Engel hat mir im Auftrag des HERRN befohlen: Hol ihn zurück! Er soll in dein Haus kommen, um zu essen und zu trinken. So belog er ihn. 19 Nun kehrte er mit ihm um und aß und trank im Haus des Propheten. 20 Während sie bei Tisch saßen, erging das Wort des HERRN an den Propheten, der ihn zurückgeholt hatte, 21 und er rief es dem Gottesmann aus Juda zu: So spricht der HERR: Weil du gegen den Befehl des HERRN gehandelt und das Gebot nicht gehalten hast, das dir der HERR, dein Gott, auferlegt hat, 22 weil du zurückgekehrt bist und an dem Ort gegessen und getrunken hast, an dem zu essen und zu trinken er dir verboten hatte, darum soll deine Leiche nicht in das Grab deiner Väter kommen. 23 Nachdem der Gottesmann gegessen und getrunken hatte, sattelte man für ihn den Esel, der dem Propheten gehörte, der ihn zurückgeholt hatte. 24 Er zog fort; doch unterwegs fiel ihn ein Löwe an und tötete ihn. Seine Leiche lag hingestreckt am Weg und der Esel stand neben ihr. Auch der Löwe blieb neben der Leiche stehen. (1 Re 20:36) 25 Die Leute, die vorübergingen, sahen die Leiche am Weg liegen und den Löwen neben ihr stehen. Sie kamen und erzählten es in der Stadt, in der der alte Prophet wohnte. 26 Als der Prophet, der ihn vom Weg zurückgeholt hatte, davon hörte, sagte er: Das ist der Gottesmann, der gegen den Befehl des HERRN gehandelt hat. Darum hat ihn der HERR dem Löwen preisgegeben und dieser hat ihn zerrissen und getötet, wie es der HERR ihm angekündigt hatte. 27 Dann befahl er seinen Söhnen: Sattelt mir den Esel! Sie taten es 28 und er machte sich auf und fand die Leiche am Weg hingestreckt; der Esel und der Löwe standen neben ihr. Der Löwe hatte die Leiche nicht gefressen und den Esel nicht zerrissen. 29 Der Prophet hob nun die Leiche auf, legte sie auf den Esel und brachte sie in die Stadt zurück. Er kam in die Stadt des alten Propheten, um die Totenklage zu halten und ihn zu begraben. 30 Er bestattete ihn in seinem eigenen Grab und man klagte um ihn: Ach, mein Bruder! (2 Re 23:17) 31 Nachdem er ihn begraben hatte, sagte er zu seinen Söhnen: Wenn ich gestorben bin, bringt mich in das Grab, in dem der Gottesmann beigesetzt ist, und legt meine Gebeine neben die seinen! 32 Denn das Wort, das er im Auftrag des HERRN gegen den Altar in Bet-El und gegen alle Häuser der Kulthöhen in den Städten Samariens gesprochen hat, wird in Erfüllung gehen. 33 Jerobeam kehrte auch nach diesem Ereignis von seinem bösen Weg nicht um. Er machte weiterhin aus allen Teilen des Volkes Priester für die Kulthöhen; jedem, der es wünschte, füllte er die Hand und er wurde ein Höhenpriester. (Sir 47:24) 34 Das aber wurde dem Haus Jerobeam als Sünde angerechnet, sodass es vernichtet und vom Erdboden vertilgt wurde.