Pentru dirijor. Pentru Iedutun. Un psalm al lui David.
1Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele ca să nu păcătuiesc cu limba! Îmi voi pune frâu gurii, cât timp se va afla cel rău în prezența mea!“[1] (1 Cro 16:41; 1 Cro 25:1; 1 Cro 25:6; 2 Cro 5:12; 2 Cro 35:15)2Am rămas deci mut, în tăcere, nerostind nici măcar o vorbă bună; dar durerea mi‑a fost răscolită.3Îmi ardea inima înăuntrul meu și un foc îmi mistuia șoaptele! Atunci mi‑a venit cuvânt pe limbă:4„DOAMNE, fă‑mi cunoscut care este sfârșitul meu și care este măsura zilelor mele? Fă‑mă să înțeleg cât sunt de trecător!5Iată, Tu mi‑ai dat zile cât un lat de palmă, iar lungimea vieții mele este o nimica toată înaintea Ta. Într-adevăr, orice om care se ține bine este de fapt o biată suflare.“ Selah6Într-adevăr, omul cutreieră ca o umbră[2]! Da, el se agită degeaba, strânge bogății, și nu știe cine le va aduna.7Și acum ce mai pot nădăjdui eu, Stăpâne? Speranța mea este în Tine!8Eliberează‑mă de toate fărădelegile mele, nu mă lăsa la disprețul nebunului!9Stau mut și nu‑mi deschid gura, căci Tu ai lucrat.10Abate‑Ți lovitura de la mine, căci sunt mistuit de lovitura mâinii Tale!11Pedepsind nelegiuirea, Tu disciplinezi pe fiecare și îi prăpădești ca molia, ce are mai scump. Într-adevăr, orice om este doar o suflare! Selah12DOAMNE, ascultă‑mi rugăciunea și ia aminte la strigătul meu după ajutor! Nu rămâne surd la plânsul meu, căci, față de Tine, sunt un călător străin, un peregrin ca toți părinții mei!13Abate‑Ți privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăși, până nu mă duc și nu voi mai fi!
1To the choirmaster: to Jeduthun. A Psalm of David. I said, “I will guard my ways, that I may not sin with my tongue; I will guard my mouth with a muzzle, so long as the wicked are in my presence.” (1 Re 2:4; 2 Re 10:31; 1 Cro 16:41; 1 Cro 25:1; Iov 2:10; Ps 34:13; Ps 62:1; Ps 77:1)2I was mute and silent; I held my peace to no avail, and my distress grew worse. (Iov 40:4; Ps 38:13; Ps 39:9)3My heart became hot within me. As I mused, the fire burned; then I spoke with my tongue: (Iov 32:18; Ier 20:9; Lu 24:32)4“O Lord, make me know my end and what is the measure of my days; let me know how fleeting I am! (Ps 90:12)5Behold, you have made my days a few handbreadths, and my lifetime is as nothing before you. Surely all mankind stands as a mere breath! (Iov 14:2; Ps 39:11; Ps 89:47; Ps 90:4)6Surely a man goes about as a shadow! Surely for nothing[1] they are in turmoil; man heaps up wealth and does not know who will gather! (Iov 27:16; Ps 49:10; Ecl 2:18; Ecl 2:21; Ecl 2:26; Ier 17:11; Lu 12:20; 1 Cor 7:31; Iac 4:14)7“And now, O Lord, for what do I wait? My hope is in you. (Ps 38:15)8Deliver me from all my transgressions. Do not make me the scorn of the fool! (Ps 44:13)9I am mute; I do not open my mouth, for it is you who have done it. (2 Sam 16:10; Iov 2:10; Ps 39:2)10Remove your stroke from me; I am spent by the hostility of your hand. (Iov 9:34; Iov 13:21)11When you discipline a man with rebukes for sin, you consume like a moth what is dear to him; surely all mankind is a mere breath! (Iov 13:28; Ps 39:5; Ps 49:14; Ps 80:16; Is 50:9)12“Hear my prayer, O Lord, and give ear to my cry; hold not your peace at my tears! For I am a sojourner with you, a guest, like all my fathers. (Gen 47:9; Lev 25:23; 1 Cro 29:15; Ps 102:1; Ps 119:19; Ev 11:13; 1 Pe 2:11)13Look away from me, that I may smile again, before I depart and am no more!” (Iov 7:8; Iov 7:19; Iov 10:21; Iov 14:10; Iov 20:9)