de la Biblica1Suflete al meu, binecuvântează‑L pe DOMNUL! DOAMNE, Dumnezeul meu, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu splendoare și măreție!2Tu Te învelești cu lumina ca și cu o manta; Tu întinzi cerurile ca pe un cort,3și pui grinzile odăilor Tale de sus pe ape. Din nori Îți faci car și umbli pe aripile vântului.4El îi face pe îngerii Săi duhuri[1] și pe slujitorii Săi – un foc arzător.5Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată.6L‑ai acoperit cu adâncul ca și cu o haină. Apele stăteau pe munți,7dar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat‑o la fugă.8S‑au scurs de pe munți, au coborât în văi, în locul pe care l‑ai hotărât pentru ele.9Le‑ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă și să acopere pământul.10Tu faci să țâșnească izvoarele în albii uscate[2] și ele curg printre munți.11Toate vietățile câmpului se adapă din ele și măgarii sălbatici își potolesc setea acolo.12Pe malul lor își fac cuibul păsările cerului care‑și fac auzit glasul din frunziș.13Din odăile de sus, Tu uzi munții; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.14Tu faci să crească iarbă pentru vite și verdețuri pe care omul să le cultive. Faci să iasă hrană din pământ:15vin care înveselește inima omului, ulei care dă strălucire feței și pâine care întărește inima omului.16Copacii DOMNULUI sunt bine udați, cedrii Libanului pe care El i‑a sădit.17În ei își fac cuibul păsările; barza își are casa în chiparoși.18Munții cei înalți sunt ai țapilor sălbatici, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.[3]19El a făcut luna să arate vremurile, iar soarele știe când să apună.20Tu aduci întunericul și se face noapte; atunci toate vietățile pădurii încep să mișune.21Puii de leu rag după pradă, cerându‑și hrana de la Dumnezeu.22Când răsare soarele, se adună și se culcă în vizuinile lor.23Atunci iese omul la lucrul lui, la munca lui – până seara.24Ce multe sunt lucrările Tale, DOAMNE! Pe toate le‑ai făcut cu înțelepciune; pământul este plin de vietățile[4] Tale.25Iată marea cât de încăpătoare și de întinsă este! Acolo mișună vietăți fără număr, viețuitoare mici și mari.26Corăbiile o străbat, în ea se joacă Leviatanul[5], pe care l‑ai întocmit Tu. (Iov 3:8; Iov 41:1; Ps 74:14; Is 27:1)27Toate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme.28Când Tu le‑o dai, ele o primesc; când Tu Îți deschizi mâna, ele se satură de bunătăți.29Când Îți ascunzi fața, ele se îngrozesc; când le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărână.30Când Îți trimiți Duhul[6], ele sunt create, înnoind astfel fața pământului.31Fie ca slava DOMNULUI să rămână pe vecie! DOMNUL să Se bucure de lucrările Sale,32El, Care atunci când privește pământul, acesta se cutremură, iar când atinge munții, aceștia fumegă.33Voi cânta DOMNULUI cât voi trăi! Voi cânta spre lauda Dumnezeului meu cât voi fi!34Fie‑I plăcută cugetarea mea! Eu mă voi bucura în DOMNUL.35Să piară păcătoșii de pe pământ, și cei răi să nu mai fie! Suflete al meu, binecuvântează‑L pe DOMNUL! Lăudați‑L pe DOMNUL![7]
1Bless the Lord, O my soul! O Lord my God, you are very great! You are clothed with splendor and majesty, (2 Sam 7:22; Iov 37:22; Iov 40:10; Ps 93:1; Ps 103:1; Ps 103:22)2covering yourself with light as with a garment, stretching out the heavens like a tent. (Iov 9:8; Is 40:22)3He lays the beams of his chambers on the waters; he makes the clouds his chariot; he rides on the wings of the wind; (2 Sam 22:11; Ps 18:10; Ps 104:13; Is 19:1; Amos 9:6)4he makes his messengers winds, his ministers a flaming fire. (2 Re 1:10; 2 Re 2:11; Ps 103:21; Ps 148:8; Ev 1:7)5He set the earth on its foundations, so that it should never be moved. (Iov 38:4; Ps 24:2; Ps 89:11; Ps 136:6)6You covered it with the deep as with a garment; the waters stood above the mountains. (Gen 7:19)7At your rebuke they fled; at the sound of your thunder they took to flight. (Gen 1:9; Gen 8:1; Gen 8:5; Ps 18:15; Ps 48:5; Ps 77:18; Ps 106:9; Mat 8:26)8The mountains rose, the valleys sank down to the place that you appointed for them. (Iov 38:8; Iov 38:10)9You set a boundary that they may not pass, so that they might not again cover the earth. (Gen 9:11; Iov 26:10)10You make springs gush forth in the valleys; they flow between the hills;11they give drink to every beast of the field; the wild donkeys quench their thirst. (Ps 104:13)12Beside them the birds of the heavens dwell; they sing among the branches.13From your lofty abode you water the mountains; the earth is satisfied with the fruit of your work. (Deut 11:11; Iov 5:10; Ps 65:9; Ps 104:3; Ps 147:8; Ier 10:13; Ier 14:22)14You cause the grass to grow for the livestock and plants for man to cultivate, that he may bring forth food from the earth (Gen 1:11; Gen 1:29; Gen 3:18; Gen 9:3; Iov 28:5; Ps 136:25; Ps 147:8; Ps 147:9)15and wine to gladden the heart of man, oil to make his face shine and bread to strengthen man’s heart. (Gen 18:5; Jud 9:9; Jud 9:13; Ps 23:5; Prov 31:6; Ecl 10:19)16The trees of the Lord are watered abundantly, the cedars of Lebanon that he planted. (Num 24:6; Jud 9:15)17In them the birds build their nests; the stork has her home in the fir trees.18The high mountains are for the wild goats; the rocks are a refuge for the rock badgers. (Lev 11:5; Iov 39:1; Prov 30:26)19He made the moon to mark the seasons;[1] the sun knows its time for setting. (Gen 1:14; Lev 23:4)20You make darkness, and it is night, when all the beasts of the forest creep about. (Is 45:7)21The young lions roar for their prey, seeking their food from God. (Iov 38:39)22When the sun rises, they steal away and lie down in their dens. (Iov 37:8)23Man goes out to his work and to his labor until the evening. (Gen 3:19)24O Lord, how manifold are your works! In wisdom have you made them all; the earth is full of your creatures. (Prov 3:19)25Here is the sea, great and wide, which teems with creatures innumerable, living things both small and great. (Ps 69:34)26There go the ships, and Leviathan, which you formed to play in it.[2] (Iov 40:20; Iov 41:1)27These all look to you, to give them their food in due season. (Iov 36:31; Ps 104:14; Ps 145:15)28When you give it to them, they gather it up; when you open your hand, they are filled with good things. (Ps 145:16)29When you hide your face, they are dismayed; when you take away their breath, they die and return to their dust. (Deut 31:17; Iov 10:9; Iov 23:15; Iov 34:14; Ps 30:7)30When you send forth your Spirit,[3] they are created, and you renew the face of the ground. (Iov 33:4; Apo 21:5)31May the glory of the Lord endure forever; may the Lord rejoice in his works, (Gen 1:31; Ps 72:17; Prov 8:31)32who looks on the earth and it trembles, who touches the mountains and they smoke! (Ex 19:18; Ps 144:5; Amos 9:5; Hab 3:10)33I will sing to the Lord as long as I live; I will sing praise to my God while I have being. (Ps 63:4)34May my meditation be pleasing to him, for I rejoice in the Lord. (Iov 15:4)35Let sinners be consumed from the earth, and let the wicked be no more! Bless the Lord, O my soul! Praise the Lord! (Ps 37:38; Ps 104:1; Ps 105:45; Ps 106:48; Ps 113:9; Ps 150:6)