1Isus, răspunzând din nou, le‑a vorbit în pilde și a zis: (Lu 14:16)2– Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care i‑a făcut nuntă fiului său.3El și‑a trimis sclavii să‑i cheme pe cei invitați la nuntă, dar aceștia n‑au vrut să vină.4A trimis din nou alți sclavi, zicând: „Spuneți‑le celor invitați: «Iată, am pregătit masa! Boii și animalele îngrășate au fost tăiate și toate sunt pregătite! Veniți deci la nuntă!»“5Dar ei, nepăsători, au plecat, unul la ogorul lui, iar altul la afacerea lui.6Ceilalți i‑au înșfăcat pe sclavi, i‑au chinuit și i‑au omorât.7Atunci împăratul s‑a mâniat și, trimițându‑și armatele, i‑a nimicit pe ucigașii aceia și le‑a ars cetatea.8Apoi le‑a zis sclavilor săi: „Nunta este pregătită, dar cei invitați n‑au fost vrednici de ea.9Mergeți, așadar, la răspântiile drumurilor și chemați‑i la nuntă pe toți aceia pe care îi găsiți!“10Sclavii aceia au ieșit pe drumuri și i‑au adunat pe toți aceia pe care i‑au găsit, și răi, și buni, așa că sala de nuntă s‑a umplut de oaspeți.11Când împăratul a venit să‑și vadă oaspeții, a observat acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă12și l‑a întrebat: „Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?“ Acesta a amuțit.13Atunci împăratul le‑a zis slujitorilor: „Legați‑l de mâini și de picioare și alungați‑l în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!“14Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.
Tributul datorat Cezarului
15Atunci fariseii s‑au dus și s‑au sfătuit cum să‑L prindă în cursă cu vorba. (Mar 12:13; Lu 20:20)16I‑au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii[1], care I‑au zis: – Învățătorule, știm că ești adevărat[2] și‑i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr și că nu‑Ți pasă de nimeni, căci nu Te uiți la fața oamenilor[3].17Așadar, spune‑ne ce crezi: se cuvine să‑i plătim tribut Cezarului[4] sau nu?18Isus însă, cunoscând răutatea lor, le‑a zis: – De ce Mă puneți la încercare, ipocriților?19Arătați‑Mi moneda pentru tribut! Ei I‑au adus un denar[5]. (Mat 20:2)20El le‑a zis: – Chipul acesta și inscripția ale cui sunt?21Ei I‑au zis: – Ale Cezarului. Atunci El le‑a zis: – Așadar, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu![6] (Mat 22:19)22Ei au rămas uimiți când au auzit aceste cuvinte. Și astfel, L‑au lăsat și au plecat.
Despre înviere
23În aceeași zi, s‑au apropiat de El saducheii, care zic că nu există înviere, și L‑au întrebat, (Mar 12:18; Lu 20:27)24zicând: – Învățătorule, Moise a zis: „Dacă cineva moare fără să aibă copii, fratele lui să se căsătorească cu văduva și să‑i ridice un urmaș fratelui său.“[7] (Deut 25:5)25Erau deci printre noi șapte frați. Primul, după ce s‑a căsătorit, a murit. Și, neavând niciun urmaș, i‑a lăsat‑o pe soția sa fratelui său.26Așa s‑a întâmplat și cu al doilea, și cu al treilea, până la al șaptelea.27La urmă, după ei toți, a murit și femeia.28Așadar, la înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Căci toți au avut‑o de soție!29Isus, răspunzând, le‑a zis: – Sunteți rătăciți, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.30Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii din cer.31Iar cu privire la învierea celor morți, n‑ați citit ce v‑a spus Dumnezeu, când zice:32„Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov“?[8] El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii! (Ex 3:6)33Auzind aceste lucruri, mulțimile au rămas uimite de învățătura Lui.
Cea mai mare poruncă
34Când fariseii au auzit că Isus le închisese gura saducheilor, s‑au strâns la un loc. (Mar 12:28; Lu 10:25)35Unul dintre ei, un învățător al Legii, ca să‑L pună la încercare, a întrebat:36– Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?37Isus i‑a spus: – „Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată mintea[9] ta“[10]. (Deut 6:5; Mar 12:30)38Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.39Iar a doua, asemenea ei, este: „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“[11]. (Lev 19:18)40Toată Legea și Profeții[12] atârnă de[13] aceste două porunci. (Mat 5:17)
Al cui fiu este Cristos?
41În timp ce fariseii erau strânși la un loc, Isus i‑a întrebat: (Mar 12:35; Lu 20:41)42– Ce credeți voi despre Cristos? Al cui Fiu este El? Ei I‑au răspuns: – Al lui David.43El le‑a zis: – Cum atunci David, prin[14] Duhul, Îl numește „Domn“, când spune:44„Domnul I‑a zis Domnului meu:[15] «Șezi la dreapta Mea, până‑i voi pune pe dușmanii Tăi sub picioarele Tale!»“?[16] (Ps 110:1)45Deci, dacă David Îl numește „Domn“, cum este El fiul lui?46Nimeni n‑a putut să‑I răspundă nici măcar un cuvânt și, din ziua aceea, nimeni n‑a mai îndrăznit să‑L întrebe nimic.
1And again Jesus spoke to them in parables, saying, (Mat 13:34)2“The kingdom of heaven may be compared to a king who gave a wedding feast for his son, (Lu 14:16; Apo 19:7)3and sent his servants[1] to call those who were invited to the wedding feast, but they would not come. (Est 6:14; Prov 9:3; Prov 9:5)4Again he sent other servants, saying, ‘Tell those who are invited, “See, I have prepared my dinner, my oxen and my fat calves have been slaughtered, and everything is ready. Come to the wedding feast.”’ (Prov 9:2; Mat 21:36; Lu 11:38; Ioan 21:12; Ioan 21:15)5But they paid no attention and went off, one to his farm, another to his business, (Ev 2:3)6while the rest seized his servants, treated them shamefully, and killed them. (Mat 21:35; Lu 18:32; Fapte 14:5; 1 Tes 2:2)7The king was angry, and he sent his troops and destroyed those murderers and burned their city. (Mat 21:41; Lu 19:27)8Then he said to his servants, ‘The wedding feast is ready, but those invited were not worthy. (Mat 10:11; Lu 20:35; Fapte 13:46; Apo 3:4)9Go therefore to the main roads and invite to the wedding feast as many as you find.’10And those servants went out into the roads and gathered all whom they found, both bad and good. So the wedding hall was filled with guests. (Mat 13:47)11“But when the king came in to look at the guests, he saw there a man who had no wedding garment. (Apo 19:8; Apo 22:14)12And he said to him, ‘Friend, how did you get in here without a wedding garment?’ And he was speechless. (Mat 20:13; Mat 26:50)13Then the king said to the attendants, ‘Bind him hand and foot and cast him into the outer darkness. In that place there will be weeping and gnashing of teeth.’ (Mat 8:12)14For many are called, but few are chosen.” (Apo 17:14)
Paying Taxes to Caesar
15Then the Pharisees went and plotted how to entangle him in his words. (Mar 12:13; Lu 11:54; Lu 20:20)16And they sent their disciples to him, along with the Herodians, saying, “Teacher, we know that you are true and teach the way of God truthfully, and you do not care about anyone’s opinion, for you are not swayed by appearances.[2] (Mar 2:18; Mar 3:6; Mar 8:15; Ioan 3:2; Fapte 10:34; Fapte 13:10; Fapte 18:26)17Tell us, then, what you think. Is it lawful to pay taxes to Caesar, or not?” (Mat 17:25; Lu 2:1; Lu 3:1)18But Jesus, aware of their malice, said, “Why put me to the test, you hypocrites? (Ioan 8:6)19Show me the coin for the tax.” And they brought him a denarius.[3]20And Jesus said to them, “Whose likeness and inscription is this?”21They said, “Caesar’s.” Then he said to them, “Therefore render to Caesar the things that are Caesar’s, and to God the things that are God’s.” (Ro 13:7)22When they heard it, they marveled. And they left him and went away. (Mar 12:12)
Sadducees Ask About the Resurrection
23The same day Sadducees came to him, who say that there is no resurrection, and they asked him a question, (Mat 3:7; Mat 16:1; Mat 22:34; Fapte 4:1; Fapte 4:2; Fapte 5:17; Fapte 23:6; Fapte 23:8)24saying, “Teacher, Moses said, ‘If a man dies having no children, his brother must marry the widow and raise up offspring for his brother.’ (Deut 25:5)25Now there were seven brothers among us. The first married and died, and having no offspring left his wife to his brother.26So too the second and third, down to the seventh.27After them all, the woman died.28In the resurrection, therefore, of the seven, whose wife will she be? For they all had her.”29But Jesus answered them, “You are wrong, because you know neither the Scriptures nor the power of God. (Ioan 20:9; 1 Cor 6:14)30For in the resurrection they neither marry nor are given in marriage, but are like angels in heaven. (Mat 24:38; Lu 17:27)31And as for the resurrection of the dead, have you not read what was said to you by God: (Mat 21:16)32‘I am the God of Abraham, and the God of Isaac, and the God of Jacob’? He is not God of the dead, but of the living.” (Ex 3:6; Fapte 7:32)33And when the crowd heard it, they were astonished at his teaching. (Mat 7:28)
The Great Commandment
34But when the Pharisees heard that he had silenced the Sadducees, they gathered together. (Mat 22:23; Mar 12:28)35And one of them, a lawyer, asked him a question to test him. (Mat 22:18; Lu 7:30; Lu 10:25)36“Teacher, which is the great commandment in the Law?”37And he said to him, “You shall love the Lord your God with all your heart and with all your soul and with all your mind. (Deut 6:5; Lu 10:27)38This is the great and first commandment.39And a second is like it: You shall love your neighbor as yourself. (Lev 19:18; Mat 19:19; 1 Ioan 4:21)40On these two commandments depend all the Law and the Prophets.” (Mat 7:12; Ro 13:8; Ro 13:10; Gal 5:14)
Whose Son Is the Christ?
41Now while the Pharisees were gathered together, Jesus asked them a question, (Mat 22:34; Mar 12:35; Lu 20:41)42saying, “What do you think about the Christ? Whose son is he?” They said to him, “The son of David.” (Mat 1:1; Mat 1:17)43He said to them, “How is it then that David, in the Spirit, calls him Lord, saying, (2 Sam 23:2; Apo 1:10; Apo 4:2)44“‘The Lord said to my Lord, “Sit at my right hand, until I put your enemies under your feet”’? (Ps 110:1; Fapte 2:34; 1 Cor 15:25; Ev 1:13; Ev 10:13)45If then David calls him Lord, how is he his son?” (Ro 1:3)46And no one was able to answer him a word, nor from that day did anyone dare to ask him any more questions. (Mar 12:34; Lu 14:6; Lu 20:40)