1– Căci Împărăția Cerurilor se aseamănă cu stăpânul unei case, care a ieșit dis‑de‑dimineață să‑și angajeze lucrători la vie.2Și după ce s‑a înțeles cu lucrătorii pentru un denar[1] pe zi, i‑a trimis în via lui.3Pe la ceasul al treilea[2] a ieșit și i‑a văzut pe alții stând în piață fără lucru. (Mat 9:1)4El le‑a zis acestora: „Duceți‑vă și voi în via mea și vă voi da ceea ce este drept!“5Și ei s‑au dus. A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea[3] și a făcut la fel. (Mat 12:1; Mat 15:1)6Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea[4], i‑a găsit pe alții stând în piață și i‑a întrebat: „De ce stați aici toată ziua fără lucru?“ (Mat 17:1)7Ei i‑au răspuns: „Pentru că nu ne‑a angajat nimeni!“ Atunci el le‑a zis: „Duceți‑vă și voi în via mea și veți primi ceea ce este drept.“8Când s‑a făcut seară, stăpânul viei i‑a zis administratorului său: „Cheamă lucrătorii și dă‑le plata, începând de la cei din urmă și până la cei dintâi.“9Au venit cei de la ceasul al unsprezecelea și au primit fiecare câte un denar.10Când au venit cei dintâi, s‑au gândit că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte un denar fiecare.11După ce i‑au primit, murmurau împotriva stăpânului casei,12spunând: „Aceștia din urmă au muncit doar o oră și i‑ai făcut egali cu noi, care am îndurat greul și arșița zilei!“13Stăpânul, răspunzându‑i unuia dintre ei, a zis: „Prietene, eu nu te nedreptățesc! Nu te‑ai înțeles tu cu mine pentru un denar?14Ia ce‑ți aparține și pleacă! Eu vreau să‑i dau și acestuia din urmă ca și ție!15Sau nu am voie să fac ce vreau cu ceea ce‑mi aparține? Sau ochiul tău este rău[5] fiindcă eu sunt bun?“16Tot așa, cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.
Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa
17În timp ce Se suia spre Ierusalim, Isus i‑a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici și le‑a zis pe drum: (Mar 10:32; Lu 18:31)18„Iată că ne suim spre Ierusalim și Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoților și a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte19și‑L vor da pe mâna neamurilor, ca să fie batjocorit, biciuit și răstignit. Dar a treia zi va fi înviat.“
Cererea unei mame
20Atunci a venit la El mama fiilor lui Zebedei împreună cu fiii ei. I s‑a închinat și a cerut ceva de la El. (Mar 10:35; Lu 22:24)21Isus a întrebat‑o: – Ce dorești? Ea I‑a zis: – Poruncește ca acești doi fii ai mei să stea unul la dreapta și altul la stânga Ta, în Împărăția Ta.22Isus, răspunzând, a zis: – Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care urmează să‑l beau Eu[6] și să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu? Ei I‑au zis: – Putem! (Is 51:17; Ier 25:15; Ez 23:32; Mat 26:39; Mat 27:46)23Isus le‑a zis: – Veți bea într-adevăr paharul Meu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu, dar privilegiul de a ședea la dreapta și la stânga Mea nu ține de Mine să‑l dau, ci este pentru aceia cărora le‑a fost pregătit de Tatăl Meu.24Ceilalți zece, când au auzit, au fost indignați din cauza celor doi frați.25Atunci Isus i‑a chemat la El și a zis: „Știți că domnitorii neamurilor stăpânesc peste ele, iar mai marii lor își exercită autoritatea asupra lor.26Dar între voi nu va fi așa! Dimpotrivă, oricine vrea să fie mai mare între voi, va fi slujitorul vostru,27iar cel ce vrea să fie primul între voi, va fi sclavul vostru,28tot așa cum și Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească și să‑Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.“
Isus vindecă doi orbi la Ierihon
29Când au ieșit din Ierihon, o mulțime mare de oameni L‑a urmat pe Isus. (Mar 10:46; Lu 18:35)30Și iată că doi orbi care ședeau lângă drum, când au auzit că trece Isus, au început să strige, zicând: – Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!31Mulțimea îi mustra ca să tacă, dar ei strigau și mai tare: – Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!32Isus S‑a oprit, i‑a chemat și i‑a întrebat: – Ce doriți să fac pentru voi?33Ei au răspuns: – Doamne, să ne fie deschiși ochii!34Lui Isus I s‑a făcut milă de ei și le‑a atins ochii. Imediat ei și‑au recăpătat vederea și L‑au urmat.
1“For the kingdom of heaven is like a master of a house who went out early in the morning to hire laborers for his vineyard.2After agreeing with the laborers for a denarius[1] a day, he sent them into his vineyard.3And going out about the third hour he saw others standing idle in the marketplace,4and to them he said, ‘You go into the vineyard too, and whatever is right I will give you.’5So they went. Going out again about the sixth hour and the ninth hour, he did the same.6And about the eleventh hour he went out and found others standing. And he said to them, ‘Why do you stand here idle all day?’ (1 Cor 15:8)7They said to him, ‘Because no one has hired us.’ He said to them, ‘You go into the vineyard too.’8And when evening came, the owner of the vineyard said to his foreman, ‘Call the laborers and pay them their wages, beginning with the last, up to the first.’ (Lev 19:13; Deut 24:15; Mat 24:45; Lu 8:3)9And when those hired about the eleventh hour came, each of them received a denarius.10Now when those hired first came, they thought they would receive more, but each of them also received a denarius.11And on receiving it they grumbled at the master of the house,12saying, ‘These last worked only one hour, and you have made them equal to us who have borne the burden of the day and the scorching heat.’ (Lu 12:55; Iac 1:11)13But he replied to one of them, ‘Friend, I am doing you no wrong. Did you not agree with me for a denarius? (Mat 22:12; Mat 26:50)14Take what belongs to you and go. I choose to give to this last worker as I give to you. (Mat 25:25)15Am I not allowed to do what I choose with what belongs to me? Or do you begrudge my generosity?’[2] (Deut 15:9; Prov 23:6; Mat 6:23; Ro 9:15)16So the last will be first, and the first last.” (Mat 19:30)
29And as they went out of Jericho, a great crowd followed him. (Mat 9:27; Mar 10:46; Lu 18:35)30And behold, there were two blind men sitting by the roadside, and when they heard that Jesus was passing by, they cried out, “Lord,[5] have mercy on us, Son of David!” (Mat 1:1; Mat 21:9; Mat 22:42)31The crowd rebuked them, telling them to be silent, but they cried out all the more, “Lord, have mercy on us, Son of David!” (Mat 19:13)32And stopping, Jesus called them and said, “What do you want me to do for you?”33They said to him, “Lord, let our eyes be opened.”34And Jesus in pity touched their eyes, and immediately they recovered their sight and followed him.