1Isus S‑a urcat în barcă, a trecut marea și a venit în cetatea Lui[1]. (Mat 4:13; Mar 2:1; Lu 5:17)2Și iată că niște oameni au adus la El un paralitic întins pe un pat[2]. Văzând Isus credința lor, i‑a zis paraliticului: „Îndrăznește, copile! Păcatele îți sunt iertate!“3Dar iată că unii dintre cărturari și‑au zis în ei înșiși: „Acesta blasfemiază!“4Isus, cunoscând gândurile lor, a zis: „De ce gândiți lucruri rele în inimile voastre?5Căci ce este mai ușor: a spune«Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică‑te și umblă!»?6Dar, ca să știți că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun – i‑a zis El paraliticului – ridică‑te, ia‑ți patul și du‑te acasă!“7Și, ridicându‑se, s‑a dus acasă.8Mulțimile s‑au înfricoșat când au văzut lucrul acesta și L‑au slăvit pe Dumnezeu, Cel Care a dat oamenilor o astfel de autoritate.
Chemarea lui Matei; Isus stă la masă cu „păcătoșii“
9Plecând mai departe de acolo, Isus a văzut un om, numit Matei, șezând la vamă[3] și i‑a zis: „Urmează‑Mă!“ El s‑a ridicat și L‑a urmat. (Mar 2:13; Lu 5:27)10În timp ce Isus era la masă, în casa lui Matei, iată că mulți vameși și păcătoși[4] au venit și ședeau la masă împreună cu Isus și cu ucenicii Săi.11Văzând lucrul acesta, fariseii le‑au zis ucenicilor Lui: – De ce mănâncă Învățătorul vostru împreună cu vameșii și cu păcătoșii?12Însă Isus i‑a auzit și le‑a zis: – Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii.13Duceți‑vă, deci, și învățați ce înseamnă: „Milă doresc, și nu jertfă!“[5] Căci Eu n‑am venit să‑i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși. (Os 6:6)
Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post
14Atunci ucenicii lui Ioan s‑au apropiat de El, zicând: – De ce noi și fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc? (Mar 2:18; Lu 5:33)15Isus le‑a răspuns: – Oare pot jeli nuntașii cât timp mirele este cu ei? Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti.16Nimeni nu aplică un petic de pânză nouă la o haină veche, căci umplutura trage din haină și ruptura se face mai rea.17Și oamenii nu toarnă vin nou în burdufuri vechi. Altfel, burdufurile se crapă, vinul se varsă și burdufurile sunt distruse. Ci vinul nou se toarnă în burdufuri noi și astfel se păstrează amândouă.
Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe
18În timp ce Isus spunea aceste lucruri, iată că unul dintre conducătorii sinagogii a venit și I s‑a închinat, zicând: „Fiica mea tocmai a murit; dar vino și pune‑Ți mâna peste ea și va trăi!“ (Mar 5:21; Lu 8:40)19Ridicându‑Se, Isus l‑a urmat împreună cu ucenicii Săi.20Și iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, apropiindu‑se prin spate, s‑a atins de marginea hainei Lui.21Căci își zicea în ea însăși: „Dacă doar aș atinge haina Lui, voi fi vindecată!“22Isus, întorcându‑Se și văzând‑o, i‑a zis: „Îndrăznește, fiică! Credința ta te‑a vindecat!“ Și femeia a fost vindecată chiar în ceasul acela.23Când a ajuns Isus la casa conducătorului sinagogii și a văzut cântăreții la fluier și mulțimea tulburată,24le‑a zis: „Plecați, pentru că fetița n‑a murit, ci doarme!“ Dar ei râdeau de El.25După ce mulțimea a fost scoasă afară, Isus a intrat, a apucat‑o pe fetiță de mână și ea a fost înviată.26Iar vestea despre aceasta s‑a răspândit în tot ținutul acela.
Vindecarea a doi orbi și a unui mut
27În timp ce Isus pleca de acolo, L‑au urmat doi orbi, strigând și zicând: – Ai milă de noi, Fiul lui David[6]! (2 Sam 7:12; Is 9:6)28Când a ajuns în casă, orbii s‑au apropiat de El. Isus le‑a zis: – Credeți că pot face lucrul acesta? Ei I‑au zis: – Da, Doamne.29Atunci El le‑a atins ochii și le‑a zis: – Să vi se facă după credința voastră!30Și ochii lor au fost deschiși. Isus i‑a avertizat și le‑a zis: – Vedeți să nu știe nimeni!31Dar ei, ieșind, au răspândit vestea despre El în tot ținutul acela.32După ce au plecat ei, iată că au adus la Isus un om mut, care era demonizat.33După ce demonul a fost alungat, mutul a vorbit. Mulțimile au rămas uimite, zicând: „Niciodată nu s‑a mai văzut așa ceva în Israel!“34Însă fariseii ziceau: „El alungă demonii cu ajutorul conducătorului[7] demonilor.“
Lucrători puțini pentru un seceriș atât de mare
35Isus călătorea prin toate cetățile și satele, dând învățătură în sinagogi, predicând Evanghelia Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință. (Mar 6:34; Lu 10:2)36Când a văzut El mulțimile, I s‑a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n‑au păstor[8]. (Num 27:17; 1 Re 22:17; 2 Cro 18:16; Zah 10:2)37Atunci le‑a zis ucenicilor Săi: „Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini.38Deci, rugați‑L fierbinte pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său!“