1Dar în prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt dis‑de‑dimineață, când încă era întuneric, și a văzut că piatra fusese îndepărtată de la intrarea mormântului. (Mat 28:1; Mar 16:1; Lu 24:1)2A alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic, cel pe care‑l iubea Isus[1], și le‑a zis: „L‑au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L‑au pus!“ (Ioan 21:24)3Atunci Petru și celălalt ucenic au ieșit și s‑au dus la mormânt.4Cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt.5Când s‑a aplecat să se uite înăuntru, a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos, dar n‑a intrat.6Simon Petru, care îl urma, a ajuns și el. A intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos,7dar ștergarul care fusese pe capul lui Isus nu era pus împreună cu fâșiile de pânză, ci era împăturit și așezat într‑un loc separat.8Atunci celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt, a intrat și el, a văzut și a crezut.9(Căci încă nu înțeleseseră Scriptura, potrivit căreia El trebuia să învie dintre cei morți)[2]. (Ps 16:9; Is 53:10; Iona 1:17; Mat 12:40)10Apoi ucenicii s‑au întors acasă.
Isus i Se arată Mariei Magdalena
11Maria însă stătea afară, lângă mormânt, și plângea. În timp ce plângea, s‑a aplecat să se uite în mormânt (Mat 28:9; Mar 16:9)12și a văzut doi îngeri îmbrăcați în alb, șezând unul la cap și unul la picioare în locul unde fusese așezat trupul lui Isus.13Ei au întrebat‑o: – Femeie, de ce plângi? Ea le‑a răspuns: – Pentru că L‑au luat pe Domnul meu și nu știu unde L‑au pus!14După ce a spus acestea, s‑a întors și L‑a văzut pe Isus stând acolo, dar nu știa că este Isus.15Isus a întrebat‑o: – Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Crezând că este grădinarul, ea I‑a zis: – Domnule, dacă Tu L‑ai luat, spune‑mi unde L‑ai pus, și eu Îl voi lua!16Isus i‑a zis: – Maria! Ea s‑a întors și I‑a zis în ebraică: – Rabuni[3]! (care înseamnă: „Învățătorule!“) (Ioan 1:38)17Isus i‑a zis: – Nu Mă ține, pentru că încă nu M‑am suit la Tatăl! Du‑te însă la frații Mei și spune‑le: „Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.“18Maria Magdalena s‑a dus și i‑a anunțat pe ucenici: „L‑am văzut pe Domnul!“ Și le‑a spus cuvintele pe care i le‑a zis Isus.
Isus li Se arată ucenicilor
19În seara acelei zile, cea dintâi a săptămânii, în timp ce acolo unde se aflau ucenicii ușile erau încuiate de frica iudeilor, Isus a venit, a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!“ (Mat 28:16; Mar 16:14; Lu 24:36)20Și zicând aceasta, le‑a arătat mâinile Sale și coasta Sa. Ucenicii s‑au bucurat când L‑au văzut pe Domnul.21Isus le‑a zis din nou: „Pace vouă! Așa cum M‑a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!“22Și spunând aceasta, a suflat peste ei și le‑a zis: „Luați Duh Sfânt!23Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor ce le veți ține, vor fi ținute.“24Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Didymos“[4], nu era cu ei când a venit Isus. (Ioan 11:16)25Ceilalți ucenici i‑au zis: – L‑am văzut pe Domnul! Dar el le‑a zis: – Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor și dacă nu pun mâna mea în coasta Lui, nicidecum nu voi crede!
Isus i Se arată lui Toma
26După opt zile, ucenicii erau din nou înăuntru, iar Toma era cu ei. Pe când ușile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!“27Apoi i‑a zis lui Toma: – Adu‑ți degetul aici și privește‑Mi mâinile! Adu‑ți mâna și pune‑o în coasta Mea! Și nu fi necredincios, ci credincios!28Toma a răspuns și I‑a zis: – Domnul meu și Dumnezeul meu!29Isus i‑a zis: – Ai crezut pentru că M‑ai văzut? Fericiți sunt cei ce n‑au văzut și au crezut!
Scopul scrierii acestei cărți
30Isus a mai făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Săi, semne care nu sunt scrise în această carte.31Însă acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeți să credeți[5] că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, și crezând, să aveți viață în Numele Lui.
1Now on the first day of the week Mary Magdalene came to the tomb early, while it was still dark, and saw that the stone had been taken away from the tomb. (Mat 27:60; Mat 27:66; Mat 28:1; Mat 28:2; Mar 15:46; Mar 16:1; Mar 16:3; Lu 24:1; Lu 24:2)2So she ran and went to Simon Peter and the other disciple, the one whom Jesus loved, and said to them, “They have taken the Lord out of the tomb, and we do not know where they have laid him.” (Ioan 13:23; Ioan 20:13)3So Peter went out with the other disciple, and they were going toward the tomb. (Lu 24:12)4Both of them were running together, but the other disciple outran Peter and reached the tomb first.5And stooping to look in, he saw the linen cloths lying there, but he did not go in. (Ioan 19:40)6Then Simon Peter came, following him, and went into the tomb. He saw the linen cloths lying there,7and the face cloth, which had been on Jesus’[1] head, not lying with the linen cloths but folded up in a place by itself. (Ioan 11:44)8Then the other disciple, who had reached the tomb first, also went in, and he saw and believed; (Ioan 20:4)9for as yet they did not understand the Scripture, that he must rise from the dead. (Ps 16:10; Mat 22:29; Lu 24:46; Fapte 2:25; Fapte 13:34; Fapte 17:3; 1 Cor 15:4)10Then the disciples went back to their homes.
Jesus Appears to Mary Magdalene
11But Mary stood weeping outside the tomb, and as she wept she stooped to look into the tomb.12And she saw two angels in white, sitting where the body of Jesus had lain, one at the head and one at the feet. (Mar 16:5; Lu 24:4)13They said to her, “Woman, why are you weeping?” She said to them, “They have taken away my Lord, and I do not know where they have laid him.” (Ioan 2:4; Ioan 20:2; Ioan 20:15)14Having said this, she turned around and saw Jesus standing, but she did not know that it was Jesus. (Mat 28:9; Mar 16:9; Lu 24:16; Lu 24:31; Ioan 21:4)15Jesus said to her, “Woman, why are you weeping? Whom are you seeking?” Supposing him to be the gardener, she said to him, “Sir, if you have carried him away, tell me where you have laid him, and I will take him away.” (Ioan 1:38; Ioan 18:4; Ioan 18:7; Ioan 19:41; Ioan 20:13)16Jesus said to her, “Mary.” She turned and said to him in Aramaic,[2] “Rabboni!” (which means Teacher). (Ioan 1:38)17Jesus said to her, “Do not cling to me, for I have not yet ascended to the Father; but go to my brothers and say to them, ‘I am ascending to my Father and your Father, to my God and your God.’” (Mat 27:46; Mat 28:10; Mar 16:19; Ioan 14:12; 1 Cor 3:23; Ef 1:17; Apo 3:2; Apo 3:12)18Mary Magdalene went and announced to the disciples, “I have seen the Lord”—and that he had said these things to her. (Mat 28:10; Mar 16:10; Lu 24:10; Lu 24:22)
Jesus Appears to the Disciples
19On the evening of that day, the first day of the week, the doors being locked where the disciples were for fear of the Jews,[3] Jesus came and stood among them and said to them, “Peace be with you.” (Lu 24:33; Lu 24:36; Ioan 7:13; Ioan 14:27; Ioan 20:26; 1 Cor 15:5)20When he had said this, he showed them his hands and his side. Then the disciples were glad when they saw the Lord. (Lu 24:40; Ioan 16:22)21Jesus said to them again, “Peace be with you. As the Father has sent me, even so I am sending you.” (Ioan 3:17; Ioan 13:20; Ioan 17:18; Fapte 1:2)22And when he had said this, he breathed on them and said to them, “Receive the Holy Spirit. (Gen 2:7; Ioan 7:39; Fapte 2:4)23If you forgive the sins of any, they are forgiven them; if you withhold forgiveness from any, it is withheld.” (Mat 16:19; Mat 18:18; 1 Cor 5:4)
Jesus and Thomas
24Now Thomas, one of the twelve, called the Twin,[4] was not with them when Jesus came. (Ioan 11:16)25So the other disciples told him, “We have seen the Lord.” But he said to them, “Unless I see in his hands the mark of the nails, and place my finger into the mark of the nails, and place my hand into his side, I will never believe.” (Ps 22:16; Ioan 20:20)26Eight days later, his disciples were inside again, and Thomas was with them. Although the doors were locked, Jesus came and stood among them and said, “Peace be with you.” (Ioan 20:19)27Then he said to Thomas, “Put your finger here, and see my hands; and put out your hand, and place it in my side. Do not disbelieve, but believe.” (Lu 24:39; Ioan 20:20; 1 Ioan 1:1)28Thomas answered him, “My Lord and my God!” (Ioan 1:1; Ioan 1:49)29Jesus said to him, “Have you believed because you have seen me? Blessed are those who have not seen and yet have believed.” (2 Cor 5:7; 1 Pe 1:8)