de la Biblica1„Dacă te vei întoarce, Israel, zice DOMNUL, dacă te vei întoarce la Mine, dacă vei îndepărta spurcăciunile tale dinaintea Mea și nu vei mai rătăci,2dacă vei jura: «Viu este DOMNUL!», făcând lucrul acesta cu credincioșie, cu judecată și cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvântate în El și se vor lăuda cu El.3Căci așa vorbește DOMNUL bărbaților din Iuda și din Ierusalim: «Desțeleniți‑vă un ogor nou și nu semănați între spini!4Tăiați‑vă împrejur pentru DOMNUL, circumcideți‑vă inimile, bărbați ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului! Altfel, mânia Mea va izbucni ca un foc și va arde fără să mai poată fi stinsă, din cauza răutății faptelor voastre.
Invazie din nord
5Dați de știre în Iuda, vestiți în Ierusalim și spuneți: ‘Sunați din trâmbiță[1] în țară!’ Strigați în gura mare și ziceți: ‘Strângeți‑vă și să mergem în cetățile fortificate!’6Înălțați un steag îndreptat spre Sion! Fugiți și nu vă opriți! Căci Eu aduc, din nord, nenorocirea și un mare prăpăd!»“7Leul a ieșit din tufișul său și cel ce distruge neamurile a pornit la drum. El a ieșit din locul său ca să prefacă țara într‑o pustie. Cetățile tale vor zăcea în ruină, fără niciun locuitor.8De aceea, incingeți‑vă cu saci, jeliți și gemeți, căci mânia aprigă a DOMNULUI nu s‑a îndepărtat de la noi.9„În ziua aceea, zice DOMNUL, regele și conducătorii își vor pierde curajul, preoții vor fi îngroziți și profeții vor rămâne înmărmuriți.“10Eu am zis: – O, Stăpâne DOAMNE! Într-adevăr ai înșelat poporul acesta și Ierusalimul când ai zis: „Veți avea pace!“ Iată că sabia este la gâtul lor!11– În vremea aceea se va zice poporului acestuia și Ierusalimului că un vânt arzător suflă din înălțimile pleșuve ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curețe.12Totuși, un vânt și mai puternic va veni de la Mine! Acum însă Îmi voi rosti judecățile împotriva lor.13Iată, nimicitorul înaintează ca norii, carele lui sunt ca o vijelie, iar caii lui sunt mai rapizi decât vulturii. Vai de noi, căci vom fi distruși!14Curățește‑ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii izbăvit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?15Căci o voce strigă din Dan și anunță nenorocirea din muntele lui Efraim.16„Aduceți aminte neamurilor lucrul acesta! Iată, vestiți în Ierusalim că niște asediatori vin dintr‑o țară îndepărtată și își ridică glasurile împotriva cetăților lui Iuda.17Ca paznicii unui ogor, așa înconjoară ei Ierusalimul, căci s‑a răzvrătit împotriva Mea, zice DOMNUL.18Căile și faptele tale au adus acestea asupra ta. Aceasta este pedeapsa pentru răutatea ta. Ce amară este și cum te pătrunde până în inimă!“19Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Mă zvârcolesc de durere! Ah, zidurile inimii mele! Cum îmi zvâcnește inima! Nu pot rămâne tăcut! Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiței și strigătul de război.20Se vestește dărâmare după dărâmare, căci toată țara este devastată. Corturile îmi sunt dărâmate deodată, iar acoperișul într‑o clipă.21Până când voi vedea steagul și voi auzi sunetul trâmbiței?22„Cei din poporul Meu sunt nebuni[2]; ei nu Mă cunosc. Sunt niște copii fără minte, lipsiți de discernământ. Sunt pricepuți să facă răul; nu știu să facă binele.“23Mă uit la pământ și iată că este pustiu și gol. Mă uit la ceruri și iată că lumina lor nu mai este.24Mă uit la munți și iată că ei se cutremură iar toate dealurile se clatină.25Mă uit și iată că nu mai este niciun om și toate păsările cerului au fugit.26Mă uit și iată că livada este un pustiu și toate cetățile ei sunt dărâmate înaintea DOMNULUI și înaintea aprigei Lui mânii.27Căci așa vorbește DOMNUL: „Toată țara va fi pustiită, însă nu o voi distruge complet.28Din cauza aceasta pământul va boci, iar cerurile de sus se vor întuneca. Eu am vorbit și am plănuit aceasta! Nu‑Mi pare rău și nici nu Mă voi răzgândi!“29La vuietul călăreților și la strigătul arcașilor toți cei din cetăți o iau la fugă; se ascund în păduri și se urcă pe stânci. Toate cetățile sunt părăsite și nimeni nu mai locuiește în ele.30Iar tu, cea pustiită, ce vei face? Te vei îmbrăca în roșu[3], te vei împodobi cu giuvaiere de aur și îți vei machia ochii cu antimoniu? Degeaba te vei înfrumuseța! Iubiții tăi te disprețuiesc și vor să‑ți ia viața.31Căci aud niște strigăte ca ale unei femei în chinurile nașterii, strigăte ale unei femei care naște pentru prima oară. Este glasul fiicei Sionului care răsuflă greu și își întinde mâinile, zicând: „Vai de mine! Căci mi‑e sufletul epuizat din cauza ucigașilor!“
Ieremia 4
English Standard Version
de la Crossway1“If you return, O Israel, declares the Lord, to me you should return. If you remove your detestable things from my presence, and do not waver, (1 Re 14:15; Ioel 2:12)2and if you swear, ‘As the Lord lives,’ in truth, in justice, and in righteousness, then nations shall bless themselves in him, and in him shall they glory.” (Deut 6:13; Is 65:16; 1 Cor 1:31; 2 Cor 10:17)3For thus says the Lord to the men of Judah and Jerusalem: “Break up your fallow ground, and sow not among thorns. (Os 10:12; Mat 13:7; Mat 13:22; Mar 4:7; Mar 4:18; Lu 8:7; Lu 8:14)4Circumcise yourselves to the Lord; remove the foreskin of your hearts, O men of Judah and inhabitants of Jerusalem; lest my wrath go forth like fire, and burn with none to quench it, because of the evil of your deeds.” (Deut 10:16; Deut 28:20; Ier 9:26; Ier 21:12; Ro 2:28)
Disaster from the North
5Declare in Judah, and proclaim in Jerusalem, and say, “Blow the trumpet through the land; cry aloud and say, ‘Assemble, and let us go into the fortified cities!’ (Ier 6:1; Ier 8:14; Os 5:8; Ioel 2:1)6Raise a standard toward Zion, flee for safety, stay not, for I bring disaster from the north, and great destruction. (Is 1:28; Ier 1:13; Ier 50:2; Ier 51:12; Ier 51:27)7A lion has gone up from his thicket, a destroyer of nations has set out; he has gone out from his place to make your land a waste; your cities will be ruins without inhabitant. (Is 5:9; Is 6:11; Ier 2:15; Ier 5:6; Ier 33:10; Ier 34:22; Ier 46:19; Ier 49:19)8For this put on sackcloth, lament and wail, for the fierce anger of the Lord has not turned back from us.” (Num 25:4; Ps 78:49; Is 13:9; Is 22:12; Is 32:11; Ier 6:26)9“In that day, declares the Lord, courage shall fail both king and officials. The priests shall be appalled and the prophets astounded.” (Ps 48:4)10Then I said, “Ah, Lord God, surely you have utterly deceived this people and Jerusalem, saying, ‘It shall be well with you,’ whereas the sword has reached their very life.” (1 Re 22:22; Ez 14:9)11At that time it will be said to this people and to Jerusalem, “A hot wind from the bare heights in the desert toward the daughter of my people, not to winnow or cleanse, (Ier 3:2)12a wind too full for this comes for me. Now it is I who speak in judgment upon them.” (Ier 1:16)13Behold, he comes up like clouds; his chariots like the whirlwind; his horses are swifter than eagles— woe to us, for we are ruined! (2 Sam 1:23; Is 5:28; Ier 9:19; Pl 4:19)14O Jerusalem, wash your heart from evil, that you may be saved. How long shall your wicked thoughts lodge within you? (Ps 51:2; Ps 51:7; Is 1:16; Iac 4:8)15For a voice declares from Dan and proclaims trouble from Mount Ephraim. (Ios 24:33; Ier 8:16)16Warn the nations that he is coming; announce to Jerusalem, “Besiegers come from a distant land; they shout against the cities of Judah. (Ier 5:15)17Like keepers of a field are they against her all around, because she has rebelled against me, declares the Lord. (2 Re 25:1; Ier 6:3)18Your ways and your deeds have brought this upon you. This is your doom, and it is bitter; it has reached your very heart.” (Ier 2:19)
Anguish over Judah’s Desolation
19My anguish, my anguish! I writhe in pain! Oh the walls of my heart! My heart is beating wildly; I cannot keep silent, for I hear the sound of the trumpet, the alarm of war. (Is 16:11; Is 22:4; Ier 9:1; Hab 3:16)20Crash follows hard on crash; the whole land is laid waste. Suddenly my tents are laid waste, my curtains in a moment. (Ier 10:20; Ier 49:29; Ez 7:26)21How long must I see the standard and hear the sound of the trumpet?22“For my people are foolish; they know me not; they are stupid children; they have no understanding. They are ‘wise’—in doing evil! But how to do good they know not.” (Ps 36:3; Ps 82:5; Is 1:3; Is 1:16; Ro 16:19)23I looked on the earth, and behold, it was without form and void; and to the heavens, and they had no light. (Gen 1:2; Is 5:30)24I looked on the mountains, and behold, they were quaking, and all the hills moved to and fro. (Naum 1:5)25I looked, and behold, there was no man, and all the birds of the air had fled. (Tef 1:3)26I looked, and behold, the fruitful land was a desert, and all its cities were laid in ruins before the Lord, before his fierce anger. (Ps 107:34; Ier 4:8)27For thus says the Lord, “The whole land shall be a desolation; yet I will not make a full end. (Ne 9:31; Ier 5:10; Ier 5:18; Ier 30:11; Ier 46:28; Ez 11:13)28“For this the earth shall mourn, and the heavens above be dark; for I have spoken; I have purposed; I have not relented, nor will I turn back.” (Num 23:19; Is 50:3; Ier 12:4; Os 4:3)29At the noise of horseman and archer every city takes to flight; they enter thickets; they climb among rocks; all the cities are forsaken, and no man dwells in them. (Ier 4:7)30And you, O desolate one, what do you mean that you dress in scarlet, that you adorn yourself with ornaments of gold, that you enlarge your eyes with paint? In vain you beautify yourself. Your lovers despise you; they seek your life. (2 Re 9:30; Is 61:10; Pl 1:2; Pl 1:19; Ez 23:22)31For I heard a cry as of a woman in labor, anguish as of one giving birth to her first child, the cry of the daughter of Zion gasping for breath, stretching out her hands, “Woe is me! I am fainting before murderers.” (Is 1:15; Is 13:8; Ier 6:24; Pl 1:17)