1O, dacă ați îngădui puțină nesăbuință din partea mea! Îngăduiți‑mă deci[1]!2Căci sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dumnezeu, fiindcă v‑am logodit cu un bărbat ca să vă înfățișez înaintea lui Cristos ca pe o fecioară curată.3Mi‑e teamă însă că, așa cum șarpele a înșelat‑o pe Eva cu viclenia lui, gândurile voastre să nu fie pervertite de la sinceritatea și curăția față de Cristos.4Căci dacă vine cineva și vă predică un alt Isus decât Cel pe Care vi L‑am predicat noi sau dacă primiți un alt duh decât Cel pe Care L‑ați primit ori o altă evanghelie decât cea pe care ați primit‑o, voi îngăduiți cu ușurință toate acestea!5Însă eu consider că nu le sunt inferior în nicio privință acelor „apostoli foarte distinși“.6Chiar dacă sunt neinstruit în vorbire, nu sunt însă și în cunoaștere; și v‑am arătat aceasta în orice fel și în toate lucrurile.7Sau am făcut oare un păcat, când m‑am smerit pe mine însumi ca să fiți înălțați voi, pentru că v‑am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu?8Am prădat[2] alte biserici, primind plată de la ele, ca să vă slujesc vouă,9iar când eram cu voi și am fost în nevoie, n‑am împovărat pe nimeni, căci frații care au venit din Macedonia au împlinit nevoia mea. M‑am păzit în orice privință și mă voi păzi să fiu o povară pentru voi.10Așa cum adevărul lui Cristos este în mine, nimeni nu va opri această laudă a mea în regiunile Ahaiei[3]. (2 Cor 1:1)11De ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu știe că vă iubesc.12Voi continua să fac ceea ce fac, ca să tai prilejul celor ce caută un prilej să fie recunoscuți ca egali ai noștri în lucrurile cu care se laudă,13pentru că astfel de oameni sunt apostoli falși, lucrători care înșală, deghizându‑se în apostoli ai lui Cristos.14Și nu este de mirare, pentru că însuși Satan se deghizează în înger de lumină.15Deci, nu este mare lucru dacă și slujitorii săi se deghizează în slujitori ai dreptății. Sfârșitul lor va fi după faptele lor.
Suferințele lui Pavel pentru Cristos
16Vă spun din nou: nimeni să nu creadă că sunt nesăbuit, dar, dacă o faceți, atunci primiți‑mă ca pe un nesăbuit, ca să mă laud și eu puțin!17Ceea ce spun cu această încredere lăudăroasă, nu spun potrivit Domnului, ci ca din nesăbuință.18Întrucât mulți se laudă potrivit firii, mă voi lăuda și eu.19Căci voi, fiind înțelepți, îi îngăduiți cu bucurie pe cei nesăbuiți!20Da, voi îngăduiți dacă cineva vă înrobește, dacă cineva vă devorează, dacă cineva răpește ce‑i al vostru, dacă cineva se înalță pe sine împotriva voastră, dacă cineva vă lovește peste față.21Spre rușinea mea o spun: noi am fost slabi în privința aceasta. Dar cu orice altceva ar îndrăzni cineva să se laude – vorbesc în nesăbuință – îndrăznesc și eu!22Sunt ei evrei? Și eu sunt! Sunt ei israeliți? Și eu sunt! Sunt ei sămânță a lui Avraam? Și eu sunt!23Sunt ei slujitori ai lui Cristos? – vorbesc ca un ieșit din minți. Eu sunt și mai mult! În osteneli, mult mai mult; în închisori, mult mai mult, în biciuiri, mult mai aspru, adesea în pericol de moarte.24De cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una,25de trei ori am fost bătut cu nuiele, o dată s‑a aruncat cu pietre în mine, de trei ori am naufragiat, am fost o zi și o noapte în adâncul[4] mării,26adesea în călătorii, în pericole pe râuri, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole din cauza celor din neamul meu, în pericole din cauza neamurilor, în pericole în cetate, în pericole în pustie, în pericole pe mare, în pericole printre frații falși,27în muncă și osteneală, adesea în nopți nedormite, în foame și sete, adesea în posturi, în frig și fără haine28și, pe lângă lucrurile de afară, era și preocuparea mea zilnică: grija pentru toate bisericile.29Cine este neputincios și eu să nu fiu neputincios? Cine este împins în păcat și eu să nu ard?30Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu lucrurile privitoare la neputința mea.31Dumnezeu și Tatăl Domnului Isus, Care este binecuvântat în veci, știe că nu mint.32În Damasc, guvernatorul regelui Areta[5] a păzit cetatea Damasc ca să mă prindă, (Fapte 4:27)33dar am fost coborât într‑un coș, printr‑o fereastră din zid, și am scăpat din mâinile lui.
1I wish you would bear with me in a little foolishness. Do bear with me!2For I feel a divine jealousy for you, since I betrothed you to one husband, to present you as a pure virgin to Christ. (Os 2:19; Ef 5:27; Col 1:22; Col 1:28; Apo 14:4)3But I am afraid that as the serpent deceived Eve by his cunning, your thoughts will be led astray from a sincere and pure devotion to Christ. (Gen 3:4; Ioan 8:44; 2 Cor 6:6; Ef 6:5; Col 2:4; Col 2:8; 1 Tes 3:5; 1 Tim 2:14)4For if someone comes and proclaims another Jesus than the one we proclaimed, or if you receive a different spirit from the one you received, or if you accept a different gospel from the one you accepted, you put up with it readily enough. (1 Cor 3:11; Gal 1:6)5Indeed, I consider that I am not in the least inferior to these super-apostles. (2 Cor 12:11; Gal 2:6)6Even if I am unskilled in speaking, I am not so in knowledge; indeed, in every way we have made this plain to you in all things. (1 Cor 1:17; 2 Cor 4:2; 2 Cor 5:11; 2 Cor 12:12; Ef 3:4)7Or did I commit a sin in humbling myself so that you might be exalted, because I preached God’s gospel to you free of charge? (Fapte 18:3; 2 Cor 12:13)8I robbed other churches by accepting support from them in order to serve you.9And when I was with you and was in need, I did not burden anyone, for the brothers who came from Macedonia supplied my need. So I refrained and will refrain from burdening you in any way. (1 Cor 16:17; 2 Cor 12:13; 2 Cor 12:16; Filip 4:12; Filip 4:15; 1 Tes 2:6)10As the truth of Christ is in me, this boasting of mine will not be silenced in the regions of Achaia. (Ro 1:9; Ro 9:1; 1 Cor 9:15)11And why? Because I do not love you? God knows I do! (2 Cor 6:11; 2 Cor 11:31; 2 Cor 12:2)12And what I am doing I will continue to do, in order to undermine the claim of those who would like to claim that in their boasted mission they work on the same terms as we do. (1 Cor 9:12)13For such men are false apostles, deceitful workmen, disguising themselves as apostles of Christ. (2 Cor 11:14; Gal 1:7; Gal 2:4; Gal 6:12; Filip 1:15; Filip 3:2; Filip 3:18; Tit 1:10; Tit 1:12; 2 Pe 2:1; 1 Ioan 4:1; Apo 2:2)14And no wonder, for even Satan disguises himself as an angel of light. (Gal 1:8)15So it is no surprise if his servants, also, disguise themselves as servants of righteousness. Their end will correspond to their deeds. (2 Cor 3:9; Filip 3:19)
Paul’s Sufferings as an Apostle
16I repeat, let no one think me foolish. But even if you do, accept me as a fool, so that I too may boast a little. (2 Cor 12:6)17What I am saying with this boastful confidence, I say not as the Lord would[1] but as a fool. (1 Cor 7:12; 2 Cor 9:4)18Since many boast according to the flesh, I too will boast. (Filip 3:3)19For you gladly bear with fools, being wise yourselves! (1 Cor 4:10)20For you bear it if someone makes slaves of you, or devours you, or takes advantage of you, or puts on airs, or strikes you in the face. (1 Cor 4:11; 2 Cor 7:2; Gal 2:4; Gal 4:3; Gal 4:9; Gal 5:1)21To my shame, I must say, we were too weak for that! But whatever anyone else dares to boast of—I am speaking as a fool—I also dare to boast of that. (2 Cor 10:10)22Are they Hebrews? So am I. Are they Israelites? So am I. Are they offspring of Abraham? So am I. (Ro 11:1; Filip 3:5)23Are they servants of Christ? I am a better one—I am talking like a madman—with far greater labors, far more imprisonments, with countless beatings, and often near death. (Fapte 16:23; Ro 8:36; 1 Cor 15:10; 1 Cor 15:30; 2 Cor 1:9; 2 Cor 3:6; 2 Cor 4:11; 2 Cor 6:5; 2 Cor 6:9; 2 Cor 10:7)24Five times I received at the hands of the Jews the forty lashes less one. (Deut 25:3)25Three times I was beaten with rods. Once I was stoned. Three times I was shipwrecked; a night and a day I was adrift at sea; (Fapte 14:19; Fapte 16:22; Fapte 27:41)26on frequent journeys, in danger from rivers, danger from robbers, danger from my own people, danger from Gentiles, danger in the city, danger in the wilderness, danger at sea, danger from false brothers; (Fapte 9:23; Fapte 13:50; Fapte 14:5; Fapte 17:5; Fapte 18:12; Fapte 19:23; Fapte 20:3; Fapte 20:19; Fapte 21:27; Fapte 21:31; Fapte 23:10; Fapte 23:12; Fapte 25:3; Fapte 27:42; 1 Tes 2:15)27in toil and hardship, through many a sleepless night, in hunger and thirst, often without food,[2] in cold and exposure. (1 Cor 4:11; Filip 4:12; 1 Tes 2:9; 2 Tes 3:8)28And, apart from other things, there is the daily pressure on me of my anxiety for all the churches. (1 Cor 7:17)29Who is weak, and I am not weak? Who is made to fall, and I am not indignant? (1 Cor 8:13; 1 Cor 9:22)30If I must boast, I will boast of the things that show my weakness. (1 Cor 2:3; 2 Cor 10:10; 2 Cor 12:5; 2 Cor 12:9)31The God and Father of the Lord Jesus, he who is blessed forever, knows that I am not lying. (Ro 9:5; Ro 15:6; 2 Cor 11:11)32At Damascus, the governor under King Aretas was guarding the city of Damascus in order to seize me, (Fapte 9:24)33but I was let down in a basket through a window in the wall and escaped his hands. (Fapte 9:25)