Un psalm al lui David. O cântare pentru consacrarea Casei.
1Te voi înălța, DOAMNE, căci m‑ai ridicat și nu i‑ai lăsat pe dușmanii mei să se bucure de mine.2DOAMNE, Dumnezeul meu, am strigat către Tine după ajutor, și Tu m‑ai vindecat.3DOAMNE, Tu mi‑ai ridicat sufletul din Locuința Morților; m‑ai adus la viață din mijlocul celor ce se coboară în groapă.4Cântați spre lauda DOMNULUI, voi, credincioșii Lui, și aduceți mulțumiri în amintirea sfințeniei Lui.5Căci mânia Lui ține o clipă, dar îndurarea Lui ține o viață. Plânsul vine să înnopteze seara, dar dimineața vine bucuria.6Când îmi mergea bine, ziceam: „Nu mă voi clătina niciodată!“7DOAMNE, prin bunăvoința Ta întărisei muntele meu[1], dar, când Ți‑ai ascuns fața, m‑am îngrozit.8DOAMNE, către Tine am strigat, la Stăpânul am căutat bunăvoință, zicând:9„Ce câștig este de pe urma morții mele, atunci când mă cobor în groapă? Poate să Îți mulțumească țărâna, poate ea să vestească credincioșia Ta?10Ascultă‑mă, DOAMNE, și arată‑Ți bunăvoința față de mine! DOAMNE, fii ajutorul meu!“11Iar Tu mi‑ai prefăcut bocetul în dans, mi‑ai înlăturat sacul de jale și m‑ai încins cu veselie,12pentru ca sufletul[2] meu să cânte spre lauda Ta și să nu tacă. DOAMNE, Dumnezeul meu, veșnic Îți voi mulțumi!
1Ein Psalm. Ein Lied zur Einweihung des Hauses[1]. Von David.2Ich will dich erheben, HERR, denn du hast mich emporgezogen und ließest meine Feinde sich nicht über mich freuen. (Ps 35:24; Ps 41:12; Ps 145:1)3HERR, mein Gott, zu dir habe ich geschrien, und du hast mich geheilt. (Is 38:16)4HERR, du hast mein Leben[2] aus dem Scheol heraufgeholt, hast mich am Leben erhalten ⟨und bewahrt⟩ vor dem Hinabfahren zur Grube[3]. (Ps 28:1; Ps 86:13; Ps 107:20)5Spielt dem HERRN, ihr seine Getreuen, und preist seinen heiligen Namen[4]! (Ex 3:15; Ps 47:7; Ps 97:12; Ps 145:10; Ef 5:19)6Denn einen Augenblick ⟨handelt er⟩ in seinem Zorn, ein Leben lang in seiner Gunst[5]; am Abend kehrt Weinen ein[6], und am Morgen ist Jubel. (Ps 126:6; Is 54:7)7Ich zwar sagte in meiner Sorglosigkeit: »Ich werde nicht wanken – niemals.«8HERR, in deiner Gunst[7] hattest du mich auf feste Berge gestellt[8]. Du verbargst dein Angesicht, da wurde ich bestürzt.9Zu dir, HERR, rief ich, und zum Herrn flehte ich: (Ps 66:17)10»Was für Gewinn ⟨liegt⟩ in meinem Blut, in meinem Hinabfahren in die Grube? Wird der Staub dich preisen? Wird er deine Treue[9] verkünden? (Ps 6:6)11Höre, HERR, und sei mir gnädig! HERR, sei mein Helfer!« (Ps 27:7)12Meine Wehklage hast du mir in Reigen verwandelt, mein Sacktuch[10] hast du gelöst und mit Freude mich umgürtet, (Est 9:22; Is 61:3)13damit meine Seele[11] dich besingt und nicht schweigt. HERR, mein Gott, in Ewigkeit will ich dich preisen. (Ps 57:8; Ps 145:2)