Psalmi 108

Noua Traducere Românească

de la Biblica
1 Inima mea este pregătită, Dumnezeule! Voi cânta spre lauda Ta și voi suna din instrumente. Trezește‑te, suflete al meu[1]!2 Treziți‑vă, harfă și liră! Voi trezi zorii.3 Îți voi mulțumi, DOAMNE, printre popoare și voi cânta spre lauda Ta printre neamuri.4 Căci mare este îndurarea Ta, mai presus de ceruri, iar credincioșia Ta este până la nori.5 Fii înălțat, Dumnezeule, mai presus de ceruri și fie slava Ta peste întreg pământul!6 Pentru ca preaiubiții Tăi să fie salvați, izbăvește prin dreapta Ta și răspunde‑mi!7 Dumnezeu a vorbit din Lăcașul Său[2]: „Voi triumfa, voi împărți Șehemul și voi măsura valea Sucot.8 Al Meu este Ghiladul, al Meu este și Manase. Efraim este coiful[3] capului Meu, iar Iuda – sceptrul Meu.9 Moab este vasul în care Mă spăl. Deasupra Edomului Îmi arunc încălțările, iar strigătele Mele de triumf se aud peste Filistia.“10 Cine mă va conduce în cetatea fortificată? Cine mă va călăuzi până în Edom?11 Oare nu Tu, Dumnezeule, ne‑ai respins? Dumnezeule, nu vei mai ieși cu oștirile noastre?12 Dă‑ne ajutor împotriva vrăjmașului, căci zadarnic este ajutorul omului.13 Cu Dumnezeu vom lupta vitejește, și El îi va călca în picioare pe vrăjmașii noștri.

Psalmi 108

Elberfelder Bibel

de la SCM Verlag
1 Ein Lied. Ein Psalm. Von David. (Ps 57:8)2 Gefestigt[1] ist mein Herz, Gott![2] Ich will singen und spielen.[3] Wach auf, meine Ehre![4]3 Wach auf, Harfe und Zither! Ich will aufwecken die Morgenröte.4 Ich will dich preisen unter den Völkern, HERR, ich will dir spielen unter den Völkerschaften.5 Denn groß ist deine Gnade über den Himmel hinaus, und bis zu den Wolken deine Treue[5].6 Erhebe dich über den Himmel, Gott! Über der ganzen Erde ⟨sei⟩ deine Herrlichkeit! (Ps 60:7)7 Damit deine Geliebten befreit werden, rette durch deine Rechte und erhöre mich!8 Gott hat geredet in seinem Heiligtum: Jubeln will ich, will Sichem verteilen und das Tal Sukkot ausmessen.9 Mein ist Gilead, mein Manasse, und Ephraim ist der Schutz[6] meines Hauptes, Juda mein Herrscherstab.10 Moab ist mein Waschbecken. Auf Edom will ich meine Sandale werfen, über Philistäa will ich jauchzen.11 Wer[7] wird mich leiten[8] in die befestigte Stadt? Wer wird mich leiten bis nach Edom?12 Hast du, Gott, uns nicht verworfen? Du ziehst nicht aus, Gott, mit unseren Heeren!13 Schaffe uns Hilfe vor dem Bedränger! Menschenhilfe ist ja wertlos[9].14 Mit Gott werden wir mächtige Taten[10] tun; und er, er wird unsere Bedränger zertreten.