1Saul își dăduse acordul la uciderea lui Ștefan. Chiar în ziua aceea a izbucnit o mare persecuție împotriva bisericii din Ierusalim și toți, în afară de apostoli, s‑au împrăștiat prin regiunile Iudeei și ale Samariei[1]. (Fapte 1:8)2Câțiva oameni evlavioși l‑au înmormântat pe Ștefan și l‑au jelit mult.3Saul însă devasta[2] biserica, intrând prin case, luând cu forța bărbați și femei și aruncându‑i în închisoare.4Cei ce fuseseră împrăștiați vesteau Cuvântul pe oriunde treceau.5Filip a coborât într‑o cetate a Samariei[3] și L‑a proclamat pe Cristos celor de acolo. (Ioan 4:5)6Mulțimile luau aminte într‑un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea.7Căci din mulți ieșeau duhuri necurate, strigând cu glas tare, și mulți paralitici și ologi erau vindecați.8Și a fost o mare bucurie în cetatea aceea.9În cetate era un om pe nume Simon, care practica vrăjitoria și uimea neamul Samariei, pretinzând că ar fi cineva important.10Și toți, de la cel mai mic până la cel mai mare, luau aminte la el și spuneau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea numită«Mare»!“11Ei luau aminte la el pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui.12Dar când l‑au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia[4] despre Împărăția lui Dumnezeu și despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezați atât bărbați, cât și femei.13Chiar Simon însuși a crezut și, după ce a fost botezat, stătea neîncetat în preajma lui Filip și se mira văzând semnele și minunile mari care se făceau.14Când au auzit că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, apostolii care erau în Ierusalim i‑au trimis la ei pe Petru și pe Ioan.15Când au ajuns acolo, s‑au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt.16Căci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci fuseseră doar botezați în Numele Domnului Isus.17Atunci Petru și Ioan și‑au pus mâinile peste ei, iar aceștia au primit Duhul Sfânt.18Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le‑a oferit bani,19zicând: – Dați‑mi și mie autoritatea aceasta, așa încât acela peste care‑mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt!20Petru însă i‑a zis: – Argintul tău să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s‑ar putea obține cu bani!21Tu n‑ai nici parte, nici sorț în lucrarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu!22Pocăiește‑te deci de această răutate a ta și roagă‑te fierbinte Domnului ca, dacă este posibil, să‑ți ierte această intenție a inimii tale,23căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțul nedreptății!24Simon, răspunzând, a zis: – Rugați‑vă fierbinte voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce ați spus să nu vină peste mine!25După ce au depus mărturie și au vorbit despre Cuvântul Domnului, Petru și Ioan s‑au întors în Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de‑ale samaritenilor[5]. (2 Re 17:24)
Filip și eunucul etiopian
26Un înger al Domnului i‑a vorbit lui Filip astfel: „Ridică‑te și du‑te spre sud, pe drumul din pustie, care coboară din Ierusalim spre Gaza!“27Filip s‑a ridicat și s‑a dus. Și iată că un eunuc[6] etiopian, înalt oficial al lui Kandake[7], regina etiopienilor[8], și responsabil peste toată vistieria ei, venise să se închine în Ierusalim, (1 Sam 8:15)28iar acum se întorcea, stând în careta lui și citindu‑l pe profetul Isaia.29Duhul i‑a zis lui Filip: „Du‑te și prinde din urmă careta aceea!“30Filip a alergat către el și l‑a auzit pe eunuc citindu‑l pe profetul Isaia. El l‑a întrebat: – Înțelegi ce citești?31Acesta a zis: – Cum aș putea, dacă nu mă va îndruma cineva? Și l‑a rugat pe Filip să se suie în caretă și să se așeze lângă el.32Pasajul din Scriptură pe care‑l citea era acesta: „Ca o oaie care este dusă la tăiere și ca un miel care stă mut înaintea celui ce‑l tunde, tot așa nici El nu‑Și deschide gura.33În smerenia Lui, judecata I‑a fost luată. Cine va putea istorisi despre generația Lui? Căci viața Îi este luată de pe pământ!“[9] (Is 53:7)34Eunucul l‑a întrebat pe Filip, zicând: – Te rog fierbinte să‑mi spui despre cine vorbește profetul astfel? Despre sine sau despre altcineva?35Atunci Filip a luat cuvântul și, începând de la Scriptura aceasta, i‑a vestit Evanghelia despre Isus.36În timp ce călătoreau de‑a lungul drumului, au ajuns la o apă. Eunucul a zis: – Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?37Filip i‑a zis: – Dacă crezi din toată inima ta, se poate! El a răspuns: – Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!38A poruncit să stea careta, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât și eunucul, iar Filip l‑a botezat.39Când au ieșit din apă, Duhul Domnului l‑a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l‑a mai văzut și și‑a continuat drumul bucuros.40Filip a apărut în Azot[10] și, în timp ce călătorea prin acea regiune, a vestit Evanghelia în toate cetățile, până când a ajuns în Cezareea[11].
1Saul pedig szintén javasolta megölését. Azon a napon nagy üldözés támadt a jeruzsálemi gyülekezet ellen, és mindnyájan szétszéledtek Júdeának és Samáriának tájaira, az apostolokat kivéve.2Istvánt pedig eltemették kegyes férfiak, és nagyon megsiratták.3Saul pedig pusztította az anyaszentegyházat: házról-házra járva férfiakat és asszonyokat elhurcolt, és tömlöcbe vetett.
Fülöp Krisztust hirdeti Samáriában
4Ők azonban szétszéledve, ahol csak jártak, hirdették az igét.5Fülöp lement Samária városába, és prédikálta nekik a Krisztust.6A sokaság pedig egy szívvel-lélekkel figyelt azokra, amiket Fülöp mondott, hallva és látva a jeleket, amelyeket cselekedett.7Mert sokakból, akikben tisztátalan lelkek voltak, nagy hangon kiáltva kimentek, sok gutaütött és sánta pedig meggyógyult,8és nagy öröm lett abban a városban.9Egy Simon nevű ember pedig már korábban gyakorolta abban a városban az ördögi tudományt, és elámította Samária népét, magát valami nagynak állítva.10Mindnyájan figyeltek rá, kicsinytől nagyig, és ezt mondták: „Ez az Istennek a nagy ereje!“11Azért figyeltek fel rá, mert hosszú időn át az ördögi mesterkedésekkel elámította őket.12De miután hittek Fülöpnek, aki az Isten országára és a Jézus Krisztus nevére vonatkozó örvendetes dolgokat hirdette, megkeresztelkedtek, férfiak és asszonyok is.13Simon maga is hitt, és megkeresztelkedve Fülöppel tartott, és látva, hogy jelek és nagy csodák történnek, elálmélkodott.14Amikor pedig meghallották a jeruzsálemi apostolok, hogy Samária elfogadta az Isten igéjét, elküldték hozzájuk Pétert és Jánost.15Ők amikor lementek, könyörögtek értük, hogy vegyenek Szentlelket,16mert még senkire közülük nem szállt rá, csak meg voltak keresztelve az Úr Jézus nevére.17Akkor kezeiket reájuk tették, és Szentlelket vettek.18Amikor pedig látta Simon, hogy az apostolok kézrátétele által adatik a Szentlélek, pénzt kínált nekik,19és ezt mondta: „Adjátok nekem is ezt a hatalmat, hogy akire ráteszem kezeimet, az vegye a Szentlelket.“20De Péter ezt mondta neki: „A pénzed veled együtt vesszen el, mivel azt gondoltad, hogy az Istennek ajándéka pénzen megvehető.21Nincs neked részed, sem örökséged ebben a dologban, mert a szíved nem igaz az Isten előtt.22Térj meg azért ebből a gonoszságodból, és kérjed az Istent, talán megbocsátja neked szívednek gondolatát.23Mert látom, hogy keserű méregben és álnokság fogságában vagy.“24Simon pedig így felelt: „Könyörögjetek érettem az Úrhoz, hogy semmi azokból, amiket mondtatok, rám ne jöjjön.“25Ők pedig, miután bizonyságot tettek, és hirdették az Úrnak igéjét, visszatértek Jeruzsálembe, és sok samáriai faluban prédikálták az evangéliumot.
Az etióp kincstárnok megtérése
26Az Úr angyala pedig így szólt Fülöphöz: „Kelj fel, és menj el dél felé, arra a járatlan útra, amely Jeruzsálemből Gázába megy alá.“27És elment. És íme, egy szerecsen férfi, Kandakénak, a szerecsenek királyasszonyának hatalmas komornyikja, aki az egész kincstárának felügyelője volt, és feljött imádkozni Jeruzsálembe;28visszatérőben a szekerén ült, és olvasta Ézsaiás prófétát.29A Lélek pedig ezt mondta Fülöpnek: „Menj oda, és csatlakozzál ehhez a szekérhez!“30Amikor Fülöp odafutott, hallotta, amint Ézsaiás prófétát olvassa, és megkérdezte tőle: „Vajon érted-e, amit olvasol?“31Ő pedig így felelt: „Hogyan érthetném, hacsak valaki meg nem magyarázza nekem?“ És kérte Fülöpöt, hogy szálljon fel, és üljön mellé.32Az Írás helye pedig, melyet olvasott, ez volt: Mint juhot vitték mészárszékre, és mint a bárány néma a nyírója előtt, úgy nem nyitotta meg a száját.33A megaláztatásában az ítélet elvétetett róla, az ő nemzetségét pedig kicsoda sorolja fel? Mert elvétetik a földről az ő élete.34A komornyik pedig ezt mondta Fülöpnek: „Kérlek téged, kiről mondja ezt a próféta? Magáról-e, vagy más valakiről?“35Fülöp pedig megnyitotta száját, és kiindulva ebből az Írásból, hirdette neki Jézust.36Amikor pedig az úton mentek, egy vízhez jutottak, és ezt mondta a komornyik: „Íme, itt a víz! Mi akadálya van, hogy megkeresztelkedjem?“37Fülöp pedig ezt mondta: „Ha teljes szívből hiszel, akkor lehet.“ Ő pedig így felelt: „Hiszem, hogy Jézus Krisztus az Isten Fia.“38És megállította a szekeret, és leszálltak mindketten a vízbe, Fülöp és a komornyik, és megkeresztelte őt.39Amikor pedig a vízből feljöttek, az Úrnak Lelke elragadta Fülöpöt, és többé nem látta őt a komornyik, de örömmel ment tovább az útján.40Fülöp pedig Azótoszba találta magát, és szertejárva hirdette az evangéliumot minden városnak, amíg Cézáreába nem jutott.