Faptele Apostolilor 9 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Convertirea lui Saul

1 Între timp însă, Saul încă sufla amenințare și ucidere împotriva ucenicilor Domnului. S‑a dus la marele preot 2 și a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc, astfel încât, dacă i‑ar găsi pe unii care sunt adepți ai Căii^[1], atât bărbați, cât și femei, să‑i aducă legați la Ierusalim. (Fapte 16:17; Fapte 18:25; Fapte 19:9; Fapte 19:23; Fapte 22:4; Fapte 24:14; Fapte 24:22; 2 Pe 2:2)

Fapte 16:17Fapte 18:25Fapte 19:9Fapte 19:23Fapte 22:4Fapte 24:14Fapte 24:222 Pe 2:2

3 În timp ce era pe drum și se apropia de Damasc, a strălucit deodată împrejurul lui o lumină din cer. 4 El a căzut la pământ și a auzit un glas care‑i zicea: – Saul, Saul, de ce Mă persecuți? 5 El a întrebat: – Cine ești, Doamne^[2]? Isus i‑a răspuns: – Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuți! Îți este greu să lovești cu călcâiul în pinteni!^[3] (Fapte 26:14) 6 Tremurând și plin de frică, a întrebat: – Doamne, ce vrei să fac? Domnul i‑a zis: – Ridică‑te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci! 7 Bărbații care‑l însoțeau în călătorie s‑au oprit amuțiți; auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 8 Saul s‑a ridicat de la pământ și, cu toate că ochii îi erau deschiși, nu vedea nimic. Prin urmare, l‑au luat de mână și l‑au dus în Damasc. 9 Timp de trei zile n‑a văzut, n‑a mâncat și nici n‑a băut nimic. 10 În Damasc era un ucenic pe nume Ananias. Domnul i‑a vorbit într‑o viziune: – Ananias! El a răspuns: – Iată‑mă, Doamne! 11 Domnul i‑a zis: – Scoală‑te, du‑te pe strada numită „Dreaptă“ și caută în casa lui Iuda un om din Tars, pe nume Saul. Căci iată, chiar acum el se roagă 12 și a văzut într‑o viziune un om pe nume Ananias, intrând și punându‑și mâinile peste el ca să‑și recapete vederea. 13 Ananias a răspuns: – Doamne, am auzit de la mulți despre toate relele pe care omul acesta le‑a făcut sfinților Tăi în Ierusalim. 14 Chiar și aici are autoritate din partea conducătorilor preoților să‑i lege pe toți cei ce cheamă Numele Tău! 15 Dar Domnul i‑a zis: – Du‑te, pentru că el este un vas al Meu pe care l‑am ales ca să ducă Numele Meu atât înaintea neamurilor și regilor, cât și înaintea fiilor lui Israel. 16 Căci Eu îi voi arăta cât trebuie să sufere de dragul Numelui Meu. 17 Ananias a plecat, a intrat în casa unde era Saul și, punându‑și mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, m‑a trimis Domnul – Isus, Cel Care ți S‑a arătat pe drumul pe care veneai – ca să‑ți recapeți vederea și să fii umplut de Duhul Sfânt.“ 18 Imediat, de pe ochii lui au căzut un fel de solzi, iar el și‑a recăpătat vederea. Apoi s‑a ridicat, a fost botezat

Saul, în Damasc și în Ierusalim

19 și, după ce a mâncat ceva, i‑au revenit puterile. Saul a rămas câteva zile cu ucenicii în Damasc 20 și imediat a început să‑L proclame pe Isus în sinagogi, spunând că este Fiul lui Dumnezeu. 21 Toți cei ce‑l auzeau se minunau și ziceau: „Nu este el acela care‑i distrugea în Ierusalim pe cei ce chemau Numele acesta?! Și n‑a venit el aici ca să‑i ducă legați la conducătorii preoților?!“ 22 Dar Saul se întărea tot mai mult și le provoca nedumerire iudeilor care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Cristosul. 23 După mai multe zile, iudeii au uneltit să‑l omoare, 24 însă Saul a aflat despre uneltirea lor. Zi și noapte ei supravegheau porțile, ca să‑l omoare. 25 Dar într‑o noapte, ucenicii l‑au luat și l‑au coborât prin zid, dându‑l jos într‑un coș. 26 Când a ajuns în Ierusalim, a încercat să li se alăture ucenicilor, dar toți se temeau de el, pentru că nu credeau că este un ucenic. 27 Atunci Barnabas l‑a luat și l‑a dus la apostoli. Le‑a istorisit cum, pe drum, Saul Îl văzuse pe Domnul, și El îi vorbise, și cum, în Damasc, vorbise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. 28 Astfel, începând de atunci, Saul venea și se ducea împreună cu ei în Ierusalim, vorbind cu îndrăzneală în Numele Domnului. 29 De asemenea, vorbea și purta dispute cu iudeii eleniști^[4], dar ei încercau să‑l omoare. (Fapte 6:1) 30 Când au aflat frații lucrul acesta, l‑au dus la Cezareea^[5] și l‑au trimis în Tars. (Fapte 8:40) 31 Astfel, Biserica era răspândită prin toată Iudeea, Galileea și Samaria, se bucura de pace și era întărită^[6]; ea umbla în frică de Domnul și se înmulțea prin încurajarea Duhului Sfânt.

Petru, în Lida și în Iafo

32 În timp ce călătorea prin toate regiunile, Petru s‑a coborât și la sfinții care locuiau în Lida. 33 Acolo a găsit un om pe nume Enea, care de opt ani zăcea în pat, pentru că era paralizat. 34 Petru i‑a zis: „Enea, Isus Cristos te vindecă! Ridică‑te și strânge‑ți patul!“ Și el s‑a ridicat imediat. 35 Toți locuitorii din Lida și din Șaron l‑au văzut și s‑au întors la Domnul. 36 În Iafo era o ucenică pe nume Tabita, care tradus înseamnă „Gazelă“^[7]. Viața ei era plină de fapte bune și de milosteniile pe care le făcea. 37 În vremea aceea^[8], ea s‑a îmbolnăvit și a murit. Au spălat‑o și au pus‑o în camera de sus. 38 Lida este aproape de Iafo. Prin urmare, când ucenicii au auzit că Petru este în Lida, au trimis doi bărbați să‑l roage: „Nu întârzia în a veni până la noi!“ 39 Petru s‑a ridicat și a plecat împreună cu ei. Când a ajuns, l‑au condus în camera de sus. Toate văduvele au stat lângă el, plângând și arătându‑i cămășile^[9] și hainele pe care le făcea Gazela^[10] pe când era cu ele. 40 Petru i‑a scos afară pe toți, s‑a pus în genunchi și s‑a rugat. Apoi s‑a întors spre trup și a zis: „Tabita, scoală‑te!“ Ea a deschis ochii și, când l‑a văzut pe Petru, s‑a ridicat. 41 El i‑a dat mâna și a ridicat‑o; apoi i‑a chemat pe sfinți și pe văduve și le‑a înfățișat‑o vie. 42 Acest fapt a devenit cunoscut prin toată cetatea Iafo și mulți au crezut în Domnul. 43 Petru a rămas mai multe zile în Iafo, la un anume Simon, un tăbăcar.

Újszövetség: élet, igazság és világosság

de la Biblica

Saul megtérése

1 Saul pedig még fenyegetéstől és öldökléstől lihegve az Úrnak tanítványai ellen, elment a főpaphoz, 2 leveleket kért tőle Damaszkuszba a zsinagógákhoz, hogy ha talál olyanokat, akik ennek az útnak követői, akár férfiakat, akár asszonyokat, elfogva Jeruzsálembe vigye őket. 3 És amint ment, és közeledett Damaszkuszhoz, nagy hirtelenséggel fény sugározta őt körül a mennyből, 4 leesett a földre, szózatot hallott, mely ezt mondta neki: „Saul, Saul, miért üldözöl engem?“ 5 Ő pedig megkérdezte: „Kicsoda vagy, Uram?“ Az Úr pedig ezt mondta: „Én vagyok Jézus, akit te üldözöl. Nehéz neked az ösztöke ellen rugódoznod.“ 6 Erre remegve és ámulva kérdezte: „Uram, mit akarsz, hogy cselekedjem?“ Az Úr pedig ezt mondta neki: „Kelj fel, és menj be a városba, és majd megmondják neked, mit kell cselekedned.“ 7 A vele utazó férfiak pedig némán álltak, hallották ugyan a hangot, de senkit sem láttak. 8 Saul pedig felkelt a földről, de mikor kinyitotta szemeit, senkit sem látott, ezért kézen fogva vezették be őt Damaszkuszba. 9 Három napig nem látott, nem evett és nem ivott. 10 Volt pedig egy tanítvány Damaszkuszban, név szerint Anániás. Látomásban ezt mondta neki az Úr: „Anániás!“ Ő pedig ezt mondta: „Ímhol vagyok Uram!“ 11 Az Úr pedig ezt mondta neki: „Kelj fel, menj el az úgynevezett Egyenes utcába, és keress föl a Júdás házában egy Saul nevű tarzuszi embert, mert imádkozik.“ 12 És látta Saul látomásban, hogy egy Anániás nevű férfiú bemegy hozzá, és kezét reá teszi, hogy lásson. 13 Anániás pedig így felelt: „Uram, sok embertől hallottam e férfiú felől, milyen sok bosszúsággal illette szentjeidet Jeruzsálemben, 14 és itt is hatalma van a főpapoktól, hogy mindazokat megkötözze, akik a te nevedet segítségül hívják.“ 15 Az Úr pedig ezt mondta neki: „Eredj el, mert ő nekem választott eszközöm, hogy hordozza az én nevemet a pogányok, királyok és Izrael fiai előtt. 16 Mert én megmutatom neki, mennyit kell az én nevemért szenvednie.“ 17 Elment tehát Anániás, bement a házba, és kezeit reá tette, és ezt mondta: „Saul atyámfia, az Úr küldött engem, Jézus, aki megjelent neked az úton, amelyen jöttél, hogy szemeid megnyíljanak, és megteljél Szentlélekkel.“ 18 És azonnal mintha pikkelyek estek volna le szemeiről, mindjárt visszanyerte látását; és felkelt és megkeresztelkedett, 19 majd miután evett, megerősödött. Saul pedig néhány napig együtt volt a damaszkuszi tanítványokkal, 20 és azonnal prédikálni kezdte a zsinagógákban a Krisztust, hogy ő az Isten Fia. 21 Mindnyájan elálmélkodtak, akik hallották és ezt mondták: „Nem ő az, aki pusztította Jeruzsálemben azokat, akik ezt a nevet hívják segítségül, és ide is azért jött, hogy őket elfogja, és a főpapokhoz vigye őket?“ 22 Saul pedig annál inkább bátrabb lett, és zavarba hozta a Damaszkuszban lakó zsidókat, bebizonyítva nekik, hogy Jézus a Krisztus. 23 Több nap elteltével azonban a zsidók tanácsot tartottak, hogy megöljék őt. 24 Saulnak azonban tudomására jutott leselkedésük. Még a kapukat is őrizték nappal és éjjel, hogy megöljék őt. 25 A tanítványok pedig őt éjjel a kőfalon lebocsátották, leeresztve egy kosárban. 26 Mikor pedig Saul Jeruzsálembe ment, próbált a tanítványokhoz csatlakozni, de mindnyájan féltek tőle, mert nem hitték, hogy tanítvány. 27 Barnabás azonban maga mellé vette őt, elvitte az apostolokhoz, és elbeszélte nekik, amint látta az úton az Urat, és hogy beszélt vele, és mint tanított Damaszkuszban nagy bátorsággal a Jézus nevében. 28 Ki és bejáratos lett köztük Jeruzsálemben, és nagy bátorsággal tanított az Úr Jézusnak nevében, 29 beszélt, sőt vitatkozott a görög zsidókkal, azok pedig igyekeztek megölni őt. 30 Amikor ezt azonban megtudták az atyafiak, levitték őt Cézáreába, és elküldték Tarzuszba.

Péter Liddában és Joppéban

31 Az egyháznak tehát egész Júdeában, Galileában és Samáriában békessége volt, épültek és sokasodtak az Úrnak félelmében, és a Szentlélek vigasztalásában jártak. 32 Történt pedig, hogy Péter, amikor mindnyájukat körbejárta, lement a Liddában lakó szentekhez is. 33 Talált ott egy Éneász nevű embert, aki nyolc esztendeje ágyban feküdt, gutaütött volt. 34 És mondta néki Péter: „Éneász, gyógyítson meg téged a Jézus Krisztus: kelj föl, magad vesd be az ágyadat!“ És azonnal felkelt. 35 És látták őt mindnyájan, akik Liddában és Sáronban laktak, és megtértek az Úrhoz. 36 Joppéban pedig volt egy nőtanítvány, név szerint Tábita, amely megmagyarázva Dorkász, azaz zerge: gazdag volt jó cselekedetekben és alamizsnákban, melyeket osztogatott. 37 Történt pedig azokban a napokban, hogy megbetegedett, és meghalt. Miután megmosták, kiterítették a felső házban. 38 Mivel pedig Lidda Joppéhoz közel volt, a tanítványok meghallották, hogy Péter ott van, két férfiút küldtek hozzá, s kérték, hogy késedelem nélkül menjen át hozzájuk. 39 Péter felkelt, és elment azokkal. Mihelyt oda ért, felvezették a felső házba, az özvegyasszonyok mind elébe álltak, sírtak és mutogatták a ruhákat és öltözeteket, amelyeket Dorkász csinált, míg velük együtt volt. 40 Péter pedig mindenkit kiküldött, térdre esve imádkozott; azután a holttesthez fordulva mondta: „Tábita, kelj fel!“ Ő pedig felnyitotta szemeit, és meglátva Pétert, felült. 41 Ő kezét nyújtva neki felemelte őt; majd beszólította a szenteket és az özvegyasszonyokat, eléjük állította őt elevenen. 42 És megtudták egész Joppéban, és sokan hittek az Úrban. 43 Ő pedig több napig Joppéban maradt egy Simon nevű tímárnál.