1O, dacă ați îngădui puțină nesăbuință din partea mea! Îngăduiți‑mă deci[1]!2Căci sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dumnezeu, fiindcă v‑am logodit cu un bărbat ca să vă înfățișez înaintea lui Cristos ca pe o fecioară curată.3Mi‑e teamă însă că, așa cum șarpele a înșelat‑o pe Eva cu viclenia lui, gândurile voastre să nu fie pervertite de la sinceritatea și curăția față de Cristos.4Căci dacă vine cineva și vă predică un alt Isus decât Cel pe Care vi L‑am predicat noi sau dacă primiți un alt duh decât Cel pe Care L‑ați primit ori o altă evanghelie decât cea pe care ați primit‑o, voi îngăduiți cu ușurință toate acestea!5Însă eu consider că nu le sunt inferior în nicio privință acelor „apostoli foarte distinși“.6Chiar dacă sunt neinstruit în vorbire, nu sunt însă și în cunoaștere; și v‑am arătat aceasta în orice fel și în toate lucrurile.7Sau am făcut oare un păcat, când m‑am smerit pe mine însumi ca să fiți înălțați voi, pentru că v‑am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu?8Am prădat[2] alte biserici, primind plată de la ele, ca să vă slujesc vouă,9iar când eram cu voi și am fost în nevoie, n‑am împovărat pe nimeni, căci frații care au venit din Macedonia au împlinit nevoia mea. M‑am păzit în orice privință și mă voi păzi să fiu o povară pentru voi.10Așa cum adevărul lui Cristos este în mine, nimeni nu va opri această laudă a mea în regiunile Ahaiei[3]. (2 Cor 1:1)11De ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu știe că vă iubesc.12Voi continua să fac ceea ce fac, ca să tai prilejul celor ce caută un prilej să fie recunoscuți ca egali ai noștri în lucrurile cu care se laudă,13pentru că astfel de oameni sunt apostoli falși, lucrători care înșală, deghizându‑se în apostoli ai lui Cristos.14Și nu este de mirare, pentru că însuși Satan se deghizează în înger de lumină.15Deci, nu este mare lucru dacă și slujitorii săi se deghizează în slujitori ai dreptății. Sfârșitul lor va fi după faptele lor.
Suferințele lui Pavel pentru Cristos
16Vă spun din nou: nimeni să nu creadă că sunt nesăbuit, dar, dacă o faceți, atunci primiți‑mă ca pe un nesăbuit, ca să mă laud și eu puțin!17Ceea ce spun cu această încredere lăudăroasă, nu spun potrivit Domnului, ci ca din nesăbuință.18Întrucât mulți se laudă potrivit firii, mă voi lăuda și eu.19Căci voi, fiind înțelepți, îi îngăduiți cu bucurie pe cei nesăbuiți!20Da, voi îngăduiți dacă cineva vă înrobește, dacă cineva vă devorează, dacă cineva răpește ce‑i al vostru, dacă cineva se înalță pe sine împotriva voastră, dacă cineva vă lovește peste față.21Spre rușinea mea o spun: noi am fost slabi în privința aceasta. Dar cu orice altceva ar îndrăzni cineva să se laude – vorbesc în nesăbuință – îndrăznesc și eu!22Sunt ei evrei? Și eu sunt! Sunt ei israeliți? Și eu sunt! Sunt ei sămânță a lui Avraam? Și eu sunt!23Sunt ei slujitori ai lui Cristos? – vorbesc ca un ieșit din minți. Eu sunt și mai mult! În osteneli, mult mai mult; în închisori, mult mai mult, în biciuiri, mult mai aspru, adesea în pericol de moarte.24De cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una,25de trei ori am fost bătut cu nuiele, o dată s‑a aruncat cu pietre în mine, de trei ori am naufragiat, am fost o zi și o noapte în adâncul[4] mării,26adesea în călătorii, în pericole pe râuri, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole din cauza celor din neamul meu, în pericole din cauza neamurilor, în pericole în cetate, în pericole în pustie, în pericole pe mare, în pericole printre frații falși,27în muncă și osteneală, adesea în nopți nedormite, în foame și sete, adesea în posturi, în frig și fără haine28și, pe lângă lucrurile de afară, era și preocuparea mea zilnică: grija pentru toate bisericile.29Cine este neputincios și eu să nu fiu neputincios? Cine este împins în păcat și eu să nu ard?30Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu lucrurile privitoare la neputința mea.31Dumnezeu și Tatăl Domnului Isus, Care este binecuvântat în veci, știe că nu mint.32În Damasc, guvernatorul regelui Areta[5] a păzit cetatea Damasc ca să mă prindă, (Fapte 4:27)33dar am fost coborât într‑un coș, printr‑o fereastră din zid, și am scăpat din mâinile lui.
1Bárcsak elszenvednétek tőlem egy kevés balgaságot! Sőt szenvedjetek el engem is.2Mert Isten féltő szeretetével aggódom értetek, mivel eljegyeztelek titeket egy Férfiúval, hogy mint szeplőtelen szüzet állítsalak titeket Krisztus elé.3Félek azonban, hogy amiként a kígyó a maga álnokságával megcsalta Évát, úgy a ti gondolataitokat is megronthatja és eltávolíthatja a Krisztus iránt való őszinte és tiszta hűségtől.4Mert ha valaki jön hozzátok, és más Jézust prédikál, nem akit mi prédikáltunk, vagy más lelket fogadtok be, nem akit kaptatok, vagy szépen eltűritek a más evangéliumot, nem amit befogadtatok.5Pedig úgy gondolom, hogy semmiben sem vagyok alábbvaló a legfőbb apostoloknál.6Ha pedig járatlan is vagyok a beszédben, de nem az ismeretben, amint ez mindenben és mindenképpen nyilvánvalóvá lett előttetek.7Vagy vétkeztem, amikor önmagamat megaláztam, hogy ti felmagasztaltassatok, mert ingyen hirdettem nektek az Isten evangéliumát?8Más gyülekezeteket szegényítettem meg, amikor támogatást fogadtam el tőlük, hogy nektek szolgáljak, és amikor nálatok voltam és szűkölködtem, mégsem voltam terhére senkinek.9Mert az én hiányomat kipótolták a Macedóniából jött atyafiak, és azon voltam és azon is leszek, hogy semmiben sem legyek terhetekre.10Krisztus igazsága van bennem, ezért ettől a dicsekvésemtől Akhája vidékén sem fognak megfosztani.11Miért? Mert nem szeretlek titeket? Isten jól tudja!12De amit cselekszem, azt ezután is megteszem, hogy ne adjak alkalmat azoknak, akik alkalmat keresnek, arra, hogy dicsekvésükkel olyannak tűnjenek föl, mint amilyenek mi vagyunk.13Mert az ilyenek hamis apostolok, álnok munkások, akik a Krisztus apostolainak tüntetik fel magukat.14Nem is csoda, hiszen a sátán is a világosság angyalává változtatja el magát.15Nem olyan nagy dolog azért, ha az ő szolgái is átváltoztatják magukat az igazság szolgáivá. De végük cselekedeteik szerint lesz.
Pál szenvedéseivel dicsekszik
16Ismét mondom: ne tartson engem senki sem esztelennek, de ha mégis, úgy fogadjatok be, mint esztelent is, hogy egy kicsit én is dicsekedhessem.17Amit most mondok, nem az Úr szerint mondom, hanem szinte esztelenül, a dicsekedésnek ebben a dolgában.18Minthogy olyan sokan dicsekednek test szerint, dicsekedem én is.19Hiszen ti okosok vagytok, örömest eltűritek az eszteleneket.20Mert eltűritek, ha valaki leigáz titeket, ha valaki kifoszt, ha valaki kihasznál, ha valaki fölétek kerekedik, ha valaki arcul ver titeket.21Szégyenkezve mondom, minthogy mi ehhez erőtlenek voltunk. De ha valaki merész, esztelenül szólok, merész vagyok én is.22Héberek ők? Én is! Izraeliták? Én is! Ábrahám utódai? Én is!23Krisztus szolgái? (Balgatagul szólók) én még inkább, hiszen többet fáradoztam, többször vetettek börtönbe, sokszor vertek meg, gyakran voltam halálos veszedelembe,24a zsidóktól ötször kaptam negyven botütést egy híján,25háromszor megostoroztak, egyszer megköveztek, háromszor hajótörést szenvedtem, egy éjt és egy napot hányódtam a tengeren.26Gyakran voltam úton, veszedelemben folyókon, veszedelemben rablók között, veszedelemben népem között, veszedelemben pogányok között, veszedelemben városban, veszedelemben pusztában, veszedelemben tengeren, veszedelemben hamis atyafiak között,27fáradtságban és nyomorúságban, gyakori virrasztásban, éhségben, szomjúságban, gyakori böjtölésben, hidegben és mezítelenségben.28Mindezen felül az én naponkénti zaklattatásom az összes gyülekezetek gondja miatt.29Ki erőtlen, hogy én is erőtlen ne volnék? Ki botránkozik meg, hogy én is ne égnék?30Ha dicsekednem kell, az én gyengeségemmel dicsekedem.31Isten, a mi Urunk Jézus Krisztusnak Atyja, aki mindörökké áldott, tudja, hogy nem hazudok.32Damaszkuszban Aretász király helytartója őriztette a damaszkusziak városát, hogy engem elfogasson.33De egy ablakon át, kosárban eresztettek le a kőfalon, és így megmenekültem kezei közül.