1Fraților, vă fac cunoscută Evanghelia pe care v‑am vestit‑o, pe care ați și primit‑o, în care stați și fermi2și prin care sunteți și mântuiți dacă vă țineți strâns de cuvântul pe care vi l‑am vestit. Altfel, ați crezut degeaba.3Căci v‑am încredințat înainte de toate ceea ce și eu am primit: Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor,4a fost înmormântat, a fost înviat a treia zi, potrivit Scripturilor,5i S‑a arătat lui Chifa și apoi celor doisprezece6și, după aceea, S‑a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți încă trăiesc, iar unii au adormit[1]. (1 Cor 11:30)7După aceea i S‑a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.8Apoi, celui din urmă dintre toți, ca unei lepădături[2], mi S‑a arătat și mie.9Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli. Eu nu sunt vrednic să fiu numit apostol, pentru că am persecutat Biserica lui Dumnezeu,10însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul Lui față de mine n‑a fost fără folos, ci m‑am ostenit mai mult decât oricare dintre ei, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.11Așadar, fie eu, fie ei, noi așa predicăm, iar voi așa ați crezut.
Învierea morților
12Dar dacă Cristos este predicat ca fiind înviat dintre cei morți, cum spun unii dintre voi că nu există o înviere a celor morți?13Dacă nu există o înviere a celor morți, nici Cristos n‑a fost înviat.14Dar dacă Cristos n‑a fost înviat, atunci predicarea noastră este fără folos, și fără folos este și credința voastră.15Mai mult, noi suntem găsiți și ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu, pentru că am depus mărturie despre Dumnezeu că L‑a înviat pe Cristos, pe Care, de fapt, nu L‑a înviat, dacă într-adevăr cei morți nu sunt înviați.16Căci dacă cei morți nu sunt înviați, nici Cristos n‑a fost înviat,17iar dacă Cristos n‑a fost înviat, atunci credința voastră este fără rost, voi sunteți încă în păcatele voastre.18Prin urmare, și cei care au murit în Cristos sunt pierduți.19Dacă numai în viața aceasta ne‑am pus speranța în Cristos, atunci suntem cei mai jalnici dintre toți oamenii!20Dar acum, Cristos a fost înviat dintre cei morți, fiind primul rod dintre cei care au adormit.21Căci întrucât moartea a venit printr‑un om, tot printr‑un Om a venit și învierea dintre cei morți.22Căci așa cum, în Adam, toți mor, tot astfel, în Cristos, toți vor fi înviați,23însă fiecare la rândul lui. Primul rod este Cristos, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Cristos.24Apoi va veni sfârșitul, când El Îi va încredința Împărăția lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi distrus orice conducere[3] și orice autoritate și putere.25Căci El trebuie să domnească până când îi va pune pe toți dușmanii sub picioarele Sale.26Ultimul dușman care va fi distrus este moartea.27Căci El „I‑a supus totul sub picioare“[4]. Dar când se spune că toate I‑au fost supuse, este limpede că afară de Cel Ce I le‑a supus pe toate. (Ps 8:6)28Când toate lucrurile Îi vor fi fost supuse, atunci Însuși Fiul I Se va supune Celui Ce I‑a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți.29Altfel, ce vor face cei care sunt botezați pentru cei morți[5]? Dacă morții nu sunt înviați deloc, de ce mai sunt botezați ei pentru cei morți?30Și de ce suntem noi în pericol tot timpul?31Sunt în pericol de moarte în fiecare zi.[6] Acest lucru este sigur, fraților, întocmai ca lauda pe care o am cu voi în Cristos Isus, Domnul nostru.32Dacă doar în felul oamenilor m‑am luptat cu fiarele în Efes, care este câștigul meu? Dacă cei morți nu sunt înviați, „Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!“[7] (Is 22:13)33Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.[8]“34Veniți‑vă în fire cum se cuvine și nu mai păcătuiți; căci sunt unii care nu au cunoaștere de Dumnezeu. Spre rușinea voastră o spun.
Învierea în trup
35Dar va întreba cineva: „Cum sunt înviați cei morți? Și cu ce fel de trup vor veni?“36Nesăbuitule! Ceea ce tu semeni, nu este adus la viață dacă nu moare.37Și când semeni, nu semeni trupul care va fi, ci doar o sămânță simplă, poate de grâu sau de orice altceva.38Dar Dumnezeu îi dă un trup, după cum dorește; și fiecărei semințe îi dă un trup al ei.39Nu orice trup este la fel: ci unul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul este trupul păsărilor, altul al peștilor.40Există și trupuri cerești și trupuri pământești. Dar alta este slava celor cerești și alta a celor pământești.41Alta este slava soarelui, alta este slava lunii și alta este slava stelelor, iar o stea diferă de alta în slavă.42Tot astfel și cu învierea celor morți. Trupul este semănat în putrezire, dar este înviat în neputrezire.43Este semănat în necinste, dar este înviat în slavă. Este semănat în slăbiciune, dar este înviat în putere.44Este semănat un trup firesc, dar este înviat un trup duhovnicesc. Dacă există un trup firesc, există și unul duhovnicesc.45Așa este și scris: „Primul om, Adam, a devenit un suflet viu.“[9] Ultimul Adam a devenit un duh dătător de viață. (Gen 2:7)46Dar primul nu este cel duhovnicesc, ci este cel firesc; apoi vine cel duhovnicesc.47Primul om a fost făcut din țărâna pământului. Al doilea Om este din cer.48Așa cum era cel pământesc, așa sunt și cei pământești; și așa cum este Cel Ceresc, așa sunt și cei cerești.49Așa cum am purtat chipul celui pământesc, tot astfel vom purta[10] și chipul Celui Ceresc.50Ceea ce spun, fraților, este că nu pot carnea și sângele să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, și nici putrezirea nu poate moșteni neputrezirea.51Iată, vă spun o taină: nu toți vom adormi[11], dar toți vom fi schimbați (1 Cor 11:30)52într‑o clipă, într‑o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Căci trâmbița va suna, iar cei morți vor fi înviați ca nemuritori, și noi vom fi schimbați.53Căci ceea ce este supus putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire, iar ceea ce este muritor trebuie să se îmbrace în nemurire.54Când ceea ce este supus putrezirii se va fi îmbrăcat în neputrezire, iar ceea ce este muritor se va fi îmbrăcat în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care a fost scris: „Moartea a fost înghițită de victorie.[12] (Is 25:8)55Moarte, unde îți este victoria? Moarte, unde îți este boldul?“[13] (Os 13:14)56Boldul morții este păcatul, iar puterea păcatului este Legea.57Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos.58De aceea, frații mei preaiubiți, fiți fermi, de neclintit, sporiți întotdeauna în lucrarea Domnului, pentru că știți că osteneala voastră în Domnul nu este fără folos.
1Eszetekbe juttatom testvéreim az evangéliumot, amelyet hirdettem nektek, amelyet el is fogadtatok, amelynek alapján álltok,2amely által üdvözöltök is, ha megtartjátok, amint hirdettem nektek, hacsak nem hiába lettetek hívőkké.3Elsősorban azt adtam át nektek, amit magam is kaptam, hogy Krisztus meghalt a mi bűneinkért az Írások szerint,4eltemették, és feltámadt a harmadik napon az Írások szerint.5Megjelent Kéfásnak, azután a tizenkettőnek,6majd több mint ötszáz atyafinak egyszerre, akik közül a legtöbben mind máig élnek, némelyek azonban már elhunytak.7Azután megjelent Jakabnak, majd valamennyi apostolnak,8legutoljára pedig, mint egy idétlennek, nekem is megjelent.9Mert én vagyok a legkisebb az apostolok között, aki nem vagyok méltó, hogy apostolnak hívjanak, mert üldöztem Isten anyaszentegyházát.10De Isten kegyelme által vagyok, aki vagyok, és az ő hozzám való kegyelme nem lett hiábavaló, sőt többet munkálkodtam, mint azok mindnyájan, de nem én, hanem Isten velem való kegyelme.11Tehát akár én, akár azok, így prédikálunk és ti így lettetek hívőkké.
Krisztus feltámadt, mi is feltámadunk
12Ha tehát Krisztusról azt prédikáljuk, hogy feltámadt a halottak közül, hogyan mondják némelyek közöttetek, hogy nincs feltámadása a halottaknak?13Mert ha nem támadnak fel a halottak, akkor Krisztus sem támadt fel.14Ha pedig Krisztus nem támadt fel, akkor hiábavaló a mi prédikálásunk, de hiábavaló a ti hitetek is.15Sőt Isten hamis bizonyságtevőinek is bizonyulunk, mivel bizonyságot tettünk, hogy Isten feltámasztotta Krisztust, akit nem támasztott fel, ha csakugyan nem támadnak fel a halottak.16Mert ha nem támadnak fel a halottak, a Krisztus sem támadt fel.17Ha pedig Krisztus nem támadt fel, akkor hiábavaló a ti hitetek, még bűneitekben vagytok.18Sőt akkor azok is elvesztek, akik a Krisztusban hunytak el.19Mert ha csak ebben az életben reménykedünk a Krisztusban, minden embernél nyomorultabban vagyunk.20Ámde Krisztus feltámadt a halottak közül, és zsengéjük lett azoknak, akik már elhunytak.21Miután ugyanis ember által van a halál, szintén ember által van a halottak feltámadása is.22Mert amint Ádámban mindnyájan meghalnak, úgy a Krisztusban is mindnyájan életre kelnek.23Mégpedig mindenki a maga sorrendjében: az első zsenge Krisztus, azután, akik a Krisztuséi az ő eljövetelekor,24azután a végső célba érkezés, amikor (Krisztus) átadja az uralmat Istennek, az Atyának és eltöröl minden birodalmat, hatalmat és erőt.25Mert addig kell uralkodnia, míg ellenségeit mind a lába alá veti.26Mint utolsó ellenséget semmisíti meg a halált,27mert (Isten) „mindent lába alá vetett“. Amikor pedig azt mondja (az Írás), hogy „minden alája van vetve“, nyilvánvalóan azon kívül, aki neki mindent alávetett.28Amikor pedig minden alája vettetett, akkor maga a Fiú is aláveti magát annak, aki neki mindent alávetett, hogy Isten legyen minden mindenben.29Különben mi értelme van annak, hogy némelyek a halottakért keresztelkednek meg, ha a halottak egyáltalán nem támadnak fel? Akkor miért keresztelkednek meg a halottakért?30Mi is miért veszélyeztetjük akkor magunkat minden pillanatban?31Naponként halálos veszedelemben vagyok. Oly igaz ez, atyámfiai, mint a veletek való dicsekedésem a Krisztus Jézusban, a mi Urunkban.32Ha csak emberi módon viaskodtam Efezusban a fenevadakkal, mit használ nekem? Ha a halottak nem támadnak fel, akkor „együnk, igyunk, holnap úgyis meghalunk!“33Ne tévelyegjetek! Jó erkölcsöt megrontják a rossz társaságok.34Legyetek igazán józanok és ne vétkezzetek! Némelyek nem ismerik Istent. Ezt megszégyenítésetekre mondom.
A test feltámadása
35De azt mondhatná valaki: Hogyan támadnak fel a halottak? Milyen testtel jönnek elő?36Balgatag! Amit vetsz, nem kel életre csak akkor, ha előbb meghal.37És amikor elveted, nem azt a testet veted el, ami majd kikel, hanem csak a magot, talán búzáét vagy más egyebét.38Isten pedig testet ad neki, akarata szerint, és pedig mindenféle magnak a maga saját testét.39Nem minden test egyforma. Más az emberek teste, más a barmoké, a halaké és a madaraké.40És vannak mennyei testek és földi testek. De más a mennyiek fényessége és más a földieké.41Más a nap fényessége és más a holdé és más a csillagoké. A csillag a csillagtól is különbözik fényességében.42Így van a halottak feltámadása is. Elvettetik romlandóságban, feltámasztatik romolhatatlanságban.43Elvettetik dicstelenségben, feltámasztatik dicsőségben. Elvettetik erőtlenségben, feltámasztatik erőben.44Elvettetik a földi test, feltámasztatik a lelki test. Van földi test, és van lelki test.45Így van megírva: „Ádám, az első ember földi lény volt,“ az utolsó Ádám (Jézus) pedig megelevenítő Lélek.46De nem a lelki az első, hanem a földi, azután a lelki.47Az első ember földből való, földi, a második ember, az Úr, mennyből való.48Amilyen a földből való, olyanok a földiek is, amilyen a mennyei, olyanok a mennyeiek is.49Ezért, amint hordoztuk a földinek képmását, úgy hordani fogjuk a mennyeinek képmását is.50Azt pedig állítom, atyámfiai, hogy test és vér nem örökölheti Isten országát. A romlandóság sem örökölheti a romolhatatlanságot.51Íme titkot mondok nektek: mindnyájan ugyan nem halunk meg, de mindnyájan elváltozunk.52Nagy hirtelen, egy szempillantás alatt, az utolsó trombitaszóra, mert trombita fog szólni, mire a halottak feltámadnak romolhatatlanságban, mi pedig elváltozunk.53Mert ennek a romlandó testnek romolhatatlanságot kell ölteni magára, és e halandó testnek halhatatlanságot.54Amikor pedig ez a romlandó test romolhatatlanságba öltözik, s e halandó test halhatatlanságba öltözik, akkor beteljesedik az Ige, amely meg van írva: „A győzelem semmivé tette a halált.55Halál, hol a te győzelmed? Halál, hol a te fullánkod?“56A halál fullánkja pedig a bűn, a bűn ereje pedig a törvény.57De hála az Istennek, aki a győzelmet adja nekünk a mi Urunk Jézus Krisztus által.58Azért, szeretett atyámfiai, álljatok erősen, rendíthetetlenül. Buzgólkodva az Úr dolgában, tudva, hogy a ti munkátok nem hiábavaló az Úrban.