1Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,2pentru a cunoaște înțelepciunea și îndrumarea, pentru a înțelege cuvintele cunoașterii,3pentru a primi îndrumare în ce privește înțelepciunea, dreptatea, judecata și nepărtinirea,4pentru a da prudență celui neștiutor[1], iar tânărului – cunoștință și discernământ.5Să asculte cel înțelept și el își va spori învățătura, iar cel priceput să primească îndrumări,6pentru a înțelege un proverb sau o pildă, cuvintele înțelepților și ghicitorile lor.7Teama de DOMNUL este începutul cunoașterii, dar nebunii[2] disprețuiesc înțelepciunea și îndrumarea.
Avertizare împotriva ispitirii
8Ascultă, fiule, îndrumarea tatălui tău și nu părăsi învățătura mamei tale.9Căci ele vor fi o cunună plăcută pe capul tău și un colier în jurul gâtului tău.10Fiule, dacă niște păcătoși vor să te ademenească nu accepta.11Dacă vor spune: „Vino cu noi! Să stăm la pândă ca să vărsăm sânge, să întindem fără motiv curse celui nevinovat!12Să‑i înghițim de vii ca Locuința Morților[3] și întregi ca pe cei ce se coboară în groapă!13Vom găsi tot felul de lucruri scumpe și ne vom umple casele cu pradă.14Pune partea ta cu noi[4] și vom avea un sac împreună!“15Fiule, să nu mergi pe același drum cu ei, abate‑ți piciorul de pe cărarea lor,16căci picioarele lor aleargă spre rău și se grăbesc să verse sânge.17În zadar se aruncă lațul înaintea ochilor tuturor păsărilor!18Aceștia își pândesc însăși sângele lor, își întind curse înseși sufletelor lor.19Astfel sunt căile tuturor celor ce obțin câștig nedrept; el va lua viața stăpânilor lui.
Chemarea înțelepciunii și consecințele respingerii ei
20Înțelepciunea strigă pe stradă, își înalță glasul în piețe,21cheamă de la capătul locurilor aglomerate, își rostește cuvintele în fața porților cetății:22„Naivilor, până când veți iubi naivitatea? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura și vor urî nesăbuiții cunoașterea?23Dacă v‑ați întoarce la mustrarea mea, aș revărsa duhul meu peste voi și v‑aș dezvălui cuvintele mele.24Dar pentru că mă respingeți când vă chem, iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,25pentru că ignorați toate sfaturile mele și nu acceptați mustrarea mea,26de aceea și eu voi râde de nenorocirea voastră, îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,27când groaza voastră va veni ca o distrugere, și nenorocirea voastră va veni ca o vijelie, când necazul și suferința vor veni peste voi.28Atunci mă vor chema, dar nu voi răspunde; mă vor căuta, dar nu mă vor găsi.29Pentru că au urât cunoștința și n‑au ales teama de DOMNUL,30pentru că n‑au acceptat sfatul meu și au disprețuit toate mustrările mele,31de aceea se vor hrăni cu rodul căii lor și se vor sătura cu roada planurilor lor.32Căci necredincioșia îi ucide pe cei naivi și mulțumirea de sine îi distruge pe cei nesăbuiți;33dar cel ce mă ascultă va locui în siguranță, va trăi liniștit, fără să‑l cuprindă groaza de vreun rău.“
Proverbele 1
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1Притчи на Соломона, син Давидов, цар израилски, (1 Re 4:32)2за да се познае мъдрост и поука, за да се разберат изреченията на разума;3за да се усвоят правилата на благоразумие, правосъдие, съд и правота;4да се даде на прости разумност, на юноша – знание и разсъдливост.5Ако мъдър слуша, ще умножи познанията си, и разумен ще намери мъдри съвети, (Sir 10:28)6за да разбира притча и дълбока реч, думите на мъдреците и техните загадки.7Начало на мъдростта е страхът Господен; (добре разумяват всички, които се водят от него; а благоговението към Бога е начало на разбиране;) само глупци презират мъдрост и поука. (Iov 28:28; Ps 110:7; Ecl 12:13; Sir 1:15)8Слушай, синко, поуката на баща си и не отхвърляй завета на майка си,9защото това е красен венец за главата ти и украшение за шията ти. (Prov 4:9; Sir 6:32)10Синко, ако те прелъстяват грешници, не скланяй; (Prov 4:14)11ако кажат: „дойди с нас, да направим засада за убийство, да причакаме непорочния без вина, (Ier 5:26; Mica 7:2)12жив да го погълнем, както поглъща преизподнята, и цял като слизащия в гроб; (Ps 123:3)13да си натрупаме всякакъв драгоценен имот, да напълним къщите си с плячка;14ти ще хвърляш жребия си заедно с нас, един клет ще има за всички ни“, –15синко, не ходи на път с тях, задръж ногата си от пътеките им, (Ps 1:1)16защото нозете им тичат към зло и бързат кръв да проливат: (Is 59:7; Ro 3:15)17не напразно се разпъва мрежа пред птици.18Но те правят засада против кръвта си, дебнат против душите си. (Mat 26:16)19Такива са пътищата на всекиго, който е алчен за чуждо добро: то отнема живота на оногова, който го е заграбил.20Премъдростта говори високо на улицата, издига гласа си по стъгдите; (Prov 8:1; Lu 11:49)21проповядва в главните места на съборите, при входовете на градските порти говори своята реч: (Prov 8:3)22„докога, невежи, ще обичате невежеството? Докога буйните ще се наслаждават с буйство? Докога глупците ще мразят знанието?23Обърнете се към моите изобличения; ето, аз ще излея духа си върху вас, ще ви явя думите си.24Аз виках, а вие не послушахте; простирах ръка, но нямаше кой да внимава; (Is 65:12; Is 66:4; Ier 7:13)25и вие отхвърлихте всички мои съвети, и изобличенията ми не приехте.26Затова и аз ще се насмея на вашата гибел; ще се порадвам, кога ви ужас нападне, (Deut 28:63; Ez 21:17)27кога ви нападне ужас като буря, и беда като вихър мине над вас, кога ви постигне скръб и утеснение.28Тогава ще ме викат, и аз не ще чуя; от сутрин ще ме дирят, и не ще ме намерят. (Is 1:15; Ier 11:11)29Задето намразиха знанието и не избраха за себе си страха Господен; (Prov 1:24; Fapte 13:40)30задето не приеха моя съвет и презряха всичките ми изобличения,31затова те и ще ядат от плодовете на своите пътища и ще се насищат от своите замисли. (Is 3:10)32Защото невежите ще ги убие тяхното упорство, а глупците ще ги погуби тяхната безгрижност;33но който слуша мене, ще живее безопасно и спокойно, без да се страхува от зло.“ (Ps 111:7)