Matei 14 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Ioan Botezătorul decapitat

1 În vremea aceea, tetrarhul Irod^[1] a auzit despre faima lui Isus (Mar 6:14; Lu 3:19; Lu 9:7) 2 și le‑a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!“ 3 Căci Irod, după ce a pus mâna pe Ioan, l‑a legat și l‑a pus în închisoare din cauza Irodiadei^[2], soția lui Filip, fratele său, (Lu 3:1) 4 deoarece Ioan îi zicea: „Nu‑ți este permis s‑o ai de soție!“^[3] (Lev 18:16; Lev 20:21) 5 Irod ar fi vrut să‑l omoare, dar se temea de mulțime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan un profet. 6 Însă, la sărbătorirea zilei de naștere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea invitaților și i‑a plăcut lui Irod, 7 așa că el i‑a promis cu jurământ că‑i va da orice va cere. 8 Îndemnată de mama ei, ea i‑a zis: „Dă‑mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!“ 9 Regele s‑a întristat, dar, din cauza jurămintelor și a celor ce ședeau la masă, a poruncit să‑i fie dat capul 10 și a trimis un călău să‑l decapiteze pe Ioan în închisoare. 11 Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, iar aceasta i l‑a dus mamei sale. 12 Ucenicii lui Ioan au venit, i‑au luat trupul și l‑au înmormântat. Apoi s‑au dus și L‑au anunțat pe Isus.

Isus hrănește peste cinci mii de oameni

13 Când a auzit aceasta, Isus S‑a retras de acolo într‑o barcă, spre un loc pustiu, ca să fie doar El singur. Dar mulțimile, auzind lucrul acesta, L‑au urmat pe jos din cetățile lor. (Mar 6:32; Lu 9:10; Ioan 6:1) 14 Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni; I s‑a făcut milă de ei și i‑a vindecat pe cei bolnavi. 15 Când s‑a făcut seară, ucenicii Lui s‑au apropiat, zicând: – Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie^[4]. Lasă mulțimile să se ducă prin sate ca să‑și cumpere mâncare. 16 Însă Isus le‑a zis: – Nu au nevoie să plece. Dați‑le voi să mănânce! 17 Ei I‑au răspuns: – N‑avem aici decât cinci pâini și doi pești. 18 El le‑a zis: – Aduceți‑le aici, la Mine. 19 După ce a poruncit ca mulțimile să fie așezate^[5] pe iarbă, în grupuri, a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii le‑au dat mulțimilor. (Mat 8:11) 20 Ei au mâncat cu toții și s‑au săturat. Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimiturile rămase. 21 Cei ce mâncaseră erau aproape cinci mii de bărbați, în afară de femei și de copii.

Isus umblă pe mare

22 Imediat după aceea, Isus i‑a zorit pe ucenici să se urce în barcă și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, în timp ce El va lăsa mulțimile să plece. (Mar 6:45; Ioan 6:16) 23 După ce a lăsat mulțimile să plece, Isus S‑a urcat pe munte, doar El singur, ca să Se roage. Se înserase, iar El era singur acolo. 24 Barca se îndepărtase deja la mai multe stadii^[6] de țărm și era lovită de valuri, pentru că vântul le era împotrivă. 25 În a patra strajă a nopții^[7], Isus a venit spre ei, umblând pe mare. (Mat 3:1) 26 Când ucenicii L‑au văzut umblând pe mare, s‑au înspăimântat și au zis: „Este o stafie!“ Și au țipat de frică. 27 Dar Isus le‑a vorbit imediat și le‑a zis: – Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți! 28 Petru, răspunzându‑I, a zis: – Doamne, dacă ești Tu, poruncește‑mi să vin la Tine pe ape. 29 Isus i‑a zis: – Vino! Petru a coborât din barcă și a început să umble pe ape și să vină la Isus. 30 Dar când a văzut că vântul este puternic, i s‑a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat, zicând: – Doamne, salvează‑mă! 31 Isus a întins imediat mâna, l‑a apucat și i‑a zis: – Puțin credinciosule! De ce te‑ai îndoit? 32 După ce s‑au urcat în barcă, vântul a încetat. 33 Cei din barcă I s‑au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“

Isus vindecă bolnavii în Ghenezaret

34 După ce au trecut marea, au ajuns la țărm, în Ghenezaret. (Mar 6:53) 35 Când oamenii din locul acela L‑au recunoscut pe Isus, au trimis vorbă în întreaga vecinătate și i‑au adus astfel la El pe toți cei ce erau bolnavi. 36 Îl rugau să‑i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui. Și toți care s‑au atins au fost vindecați.

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society

1 В онова време Ирод четвъртовластник чу мълвата за Иисуса (Mar 6:14; Lu 9:7) 2 и рече на своите служещи: това е Иоан Кръстител; той е възкръснал от мъртвите, та затова стават чрез него чудеса. 3 Защото Ирод, като хвана Иоана, върза го и хвърли в тъмница зарад Иродиада, жената на брата си Филипа, (Mar 6:17; Lu 3:19) 4 понеже Иоан му казваше: не бива да я имаш. 5 И искаше да го убие, ала се боеше от народа, понеже го имаха за пророк. 6 А когато празнуваха деня на Иродовото рождение, дъщерята Иродиадина игра пред събраните и угоди на Ирода; 7 затова той с клетва и обеща да даде, каквото и да поиска. 8 А тя, подучена от майка си, каза: дай ми тук на блюдо главата на Иоана Кръстителя. 9 И натъжи се царят; но заради клетвата и сътрапезниците си заповяда да и я дадат. 10 И проводи, та отсякоха главата на Иоана в тъмницата. 11 И донесоха главата му на блюдо и дадоха на девойката, а тя я занесе на майка си. 12 А учениците му, като дойдоха, дигнаха тялото му и го погребаха; и отидоха, та обадиха на Иисуса. 13 Като чу Иисус, замина оттам на кораб в пусто място насаме; а народът, като узна, тръгна подире Му пешком от градовете. (Mar 6:32; Lu 9:10) 14 И като излезе Иисус, видя много свят; и смили се над тях и изцели болните им. 15 А на мръкване приближиха се до Него учениците Му и рекоха: тук мястото е пусто, и времето вече напредна; разпусни народа, за да идат по селата и си купят храна. 16 Но Иисус им рече: няма нужда да отиват; дайте им вие да ядат. 17 А те му казват: ние имаме тук само пет хляба и две риби. (Mar 6:38; Lu 9:13; Ioan 6:9)

Mar 6:38Lu 9:13Ioan 6:9

18 Той рече: донесете Ми ги тука. 19 И, след като заповяда народу да насяда на тревата, взе петте хляба и двете риби, погледна към небето, благослови и, като разчупи, даде хлябовете на учениците, а учениците – на народа. 20 И ядоха всички и се наситиха; и дигнаха останали къшеи дванайсет пълни коша; 21 а ония, които ядоха, бяха около пет хиляди души, освен жени и деца. 22 И веднага Иисус накара учениците Си да влязат в кораба и да минат преди Него насреща, докле Той разпусне народа. 23 И като разпусна народа, Той се качи на планината, за да се помоли насаме; и вечерта остана там самичък. (Mar 6:46; Ioan 6:15) 24 А корабът беше вече сред морето, и вълните го блъскаха, защото вятърът беше противен. 25 И на четвърта стража през нощта отиде Иисус при тях, като ходеше по морето. 26 А учениците, като Го видяха да ходи по морето, смутиха се и казваха: това е привидение; и от страх извикаха. 27 Но Иисус веднага заговори с тях и рече: дерзайте! Аз съм, не бойте се! 28 Петър отговори и Му рече: Господи, ако си Ти, позволи ми да дойда при Тебе по водата. 29 А Той рече: дойди. И като излезе от кораба, Петър тръгна по водата, за да иде при Иисуса; 30 но, като видя силния вятър, уплаши се и, като взе да потъва, извика: Господи, избави ме! 31 Иисус веднага простря ръка, хвана го и му каза: маловерецо, защо се усъмни? 32 И щом влязоха в кораба, вятърът утихна. 33 А ония, които бяха в кораба, приближиха се, поклониха Му се и казаха: наистина си Божий Син! 34 И като преплуваха, пристигнаха в земята Генисаретска. (Mar 6:53) 35 Жителите на онова място, като Го познаха, разпратиха по цялата оная околност, и донесоха при Него всички болни. 36 И Го молеха, да се допрат поне до полата на дрехата Му; и които се допряха, изцериха се.