1În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și S‑a așezat lângă mare. (Mar 4:1; Lu 8:4)2În jurul Lui s‑au adunat mari mulțimi de oameni, astfel că El S‑a urcat într‑o barcă și S‑a așezat acolo; întreaga mulțime stătea pe țărm.3El le‑a vorbit despre multe lucruri în pilde[1], zicând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene.4În timp ce semăna el, unele semințe au căzut lângă drum, unde au venit păsările și le‑au mâncat.5Altele au căzut pe locuri stâncoase, unde nu aveau pământ mult. Au încolțit repede, din cauză că nu aveau pământ adânc[2],6dar, când a răsărit soarele, au fost arse și, fiindcă nu aveau rădăcină, s‑au uscat.7Altele au căzut între spini, iar spinii au crescut și le‑au sufocat.8Dar altele au căzut pe un pământ bun și au dat rod: una o sută, una șaizeci, una treizeci.9Cine are urechi, să audă!“
Isus explică pilda semănătorului
10Ucenicii s‑au apropiat și I‑au zis: – De ce le vorbești în pilde? (Mar 4:10; Lu 8:9; Lu 10:23)11Isus, răspunzând, le‑a zis: – Pentru că vouă v‑a fost dat să cunoașteți tainele[3] Împărăției Cerurilor, dar lor nu le‑a fost dat.12Căci celui ce are, i se va da și va avea din belșug, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ce are.13De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, „măcar că văd, nu văd, și, măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg.“14Și pentru ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice: „Veți auzi cu auzul,[4] dar nicidecum nu veți înțelege, și veți privi cu privirea,[5] dar nicidecum nu veți pricepe.15Căci inima acestui popor s‑a împietrit. Urechile lor aud greu, iar ochii li s‑au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să‑i vindec!“[6] (Is 6:9)16Dar fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și fericite sunt urechile voastre pentru că aud!17Adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au tânjit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n‑au văzut, și au tânjit să audă ceea ce auziți voi, dar n‑au auzit!18Ascultați deci înțelesul pildei semănătorului:19când cineva aude Cuvântul Împărăției și nu‑l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel semănat lângă drum.20Cel semănat pe locuri stâncoase este acela care aude Cuvântul și‑l primește imediat cu bucurie,21dar nu are rădăcină în el însuși, ci este vremelnic. Și când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, el se poticnește imediat.22Cel semănat între spini este acela care aude Cuvântul, dar îngrijorarea veacului și înșelăciunea bogățiilor sufocă[7] Cuvântul, iar el devine neroditor.23Cel semănat în pământ bun este acela care aude Cuvântul și îl înțelege, care aduce într-adevăr rod și face o sută, sau șaizeci, sau treizeci.
Pilda neghinei
24Isus le‑a pus înainte o altă pildă, zicând: „Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în ogorul lui.25Dar, în timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină în mijlocul grâului și apoi a plecat.26Când planta a răsărit și a făcut rod, atunci a apărut și neghina.27Sclavii stăpânului casei au venit și i‑au zis: «Stăpâne, oare n‑ai semănat tu sămânță bună în ogorul tău? De unde are atunci neghină?»28El le‑a răspuns: «Un dușman a făcut lucrul acesta.» Sclavii l‑au întrebat: «Vrei deci să mergem s‑o strângem?»29Dar el a spus: «Nu, ca nu cumva, strângând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea.30Lăsați‑le pe amândouă să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: ‘Strângeți mai întâi neghina și legați‑o în snopi pentru a fi arsă, iar grâul adunați‑l în hambarul meu!’»“
Pilda bobului de muștar
31Isus le‑a pus înainte o altă pildă și le‑a zis: „Împărăția Cerurilor este ca un bob de muștar, pe care l‑a luat un om și l‑a semănat în ogorul său: (Mar 4:30; Lu 13:18)32el este într-adevăr mai mic decât toate semințele[8], dar, după ce a crescut, este mai mare decât legumele și devine un pom[9], așa că păsările cerului vin și își fac cuibul între ramurile lui.“
Pilda drojdiei
33El le‑a spus o altă pildă: „Împărăția Cerurilor este ca drojdia pe care a luat‑o o femeie și a pus‑o[10] în trei măsuri[11] de făină, până a dospit tot aluatul.“ (Lu 13:20)34Isus le‑a spus mulțimilor toate aceste lucruri în pilde. Nu le vorbea nimic fără să folosească pilda,35ca să se împlinească astfel ce a fost spus prin profetul care zice: „Îmi voi deschide gura în pilde, voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii“[12]. (2 Cro 29:30; Ps 78:2)
Isus explică pilda neghinei
36Atunci Isus, lăsând mulțimile, a intrat în casă. Ucenicii Lui s‑au apropiat de El, zicând: – Explică‑ne pilda cu neghina din ogor!37Isus, răspunzând, a zis: – Cel Ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului.38Ogorul este lumea. Sămânța bună sunt fiii Împărăției, iar neghina sunt fiii celui rău.39Dușmanul care a semănat‑o este diavolul. Secerișul este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii.40Deci, așa cum este strânsă neghina și arsă în foc, tot așa va fi și la sfârșitul veacului:41Fiul Omului Își va trimite îngerii, care vor strânge din Împărăția Lui toate prilejurile de poticnire[13] și pe cei ce fac fărădelegea42și îi vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!43Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor.[14] Cine are urechi, să audă! (Dan 12:3)
Pilda comorii ascunse și a perlei
44Împărăția Cerurilor este ca o comoară ascunsă într‑un ogor, pe care un om, găsind‑o, o ascunde și, de bucurie, se duce și vinde tot ce are și apoi cumpără ogorul acela.45De asemenea, Împărăția Cerurilor este ca un negustor care caută perle frumoase.46Când găsește o perlă foarte prețioasă, se duce și vinde tot ce are, iar apoi o cumpără.
Pilda năvodului
47Din nou, Împărăția Cerurilor este ca un năvod care a fost aruncat în mare și a adunat tot felul de vietăți.48Când s‑a umplut, pescarii îl scot pe țărm, se așază și adună cele bune în vase, iar pe cele stricate le aruncă afară.49Tot așa va fi și la sfârșitul veacului: îngerii vor ieși, îi vor separa pe cei răi din mijlocul celor drepți50și‑i vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!51Ați înțeles voi toate acestea? Ei au zis: – Da.52El le‑a zis: – De aceea, orice cărturar care a fost făcut ucenic pentru Împărăția Cerurilor este ca stăpânul unei case, care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.
Necredința celor din Nazaret
53După ce a terminat de spus aceste pilde, Isus a plecat de acolo (Mar 6:1; Lu 4:16)54și, venind în patria Lui, a început să le dea învățătură în sinagogă, astfel încât aceștia erau uimiți și se întrebau: – De unde Îi vin Acestuia înțelepciunea și minunile?55Oare nu este Acesta fiul tâmplarului? Nu se numește mama Lui – Maria, iar frații Lui – Iacov, Iosif, Simon și Iuda?56Și surorile Lui nu sunt oare toate printre noi? Atunci de unde Îi vin Acestuia toate aceste lucruri?57Și astfel ei se poticneau în El. Isus însă le‑a zis: – Un profet nu este fără onoare[15] decât în patria și în casa lui.58Și n‑a făcut multe minuni acolo din cauza necredinței lor.
Matei 13
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1А като излезе оня ден от къщата, Иисус седна край морето.2И събра се около Него много народ, тъй че Той влезе в кораба и седна; а целият народ стоеше на брега.3И говори им много с притчи, като казваше: ето, излезе сеяч да сее; (Mar 4:2; Lu 8:4)4и когато сееше, едни зърна паднаха край пътя; и долетяха птици и ги изкълваха.5Други паднаха на каменисто място, дето нямаше много пръст; и скоро поникнаха, понеже пръстта не беше дълбока.6А когато изгря слънце, бидоха попарени и, понеже нямаха корен, изсъхнаха.7Други паднаха в тръни, и израснаха тръните и ги заглушиха.8Други паднаха на добра земя и почнаха да дават плод: едно сто, друго шейсет, а друго трийсет.9Който има уши да слуша, нека слуша!10И като се приближиха до Него учениците, рекоха Му: защо с притчи им говориш?11А Той им отговори и рече: защото вам е дадено да узнаете тайните на царството небесно, а тям не е дадено;12защото, който има, нему ще се даде и ще му се преумножи; а който няма, и това, що има, ще му се отнеме; (Mat 25:29; Mar 4:25; Lu 8:18; Lu 19:26)13затова им говоря с притчи, понеже те гледат, а не виждат, и слушат, а не чуват, нито разбират;14и над тях се сбъдва пророчеството на Исаия, което казва: „с уши ще чуете, и няма да разберете; с очи ще гледате, и няма да видите; (Is 6:9; Mar 4:12; Lu 8:10; Ioan 12:40; Fapte 28:26; Ro 11:8)15защото сърцето на тия човеци е закоравяло, и с уши тежко слушат, и затворили са очите си, за да не би някога с очи да видят и с уши да чуят, и със сърце да разберат, та да се обърнат, и ги изцеря“.16Вашите пък очи са блажени, задето виждат, и ушите ви – задето чуват; (Lu 10:23)17защото, истина ви казвам, мнозина пророци и праведници са много желали да видят, каквото вие виждате, и не видяха, и да чуят, каквото вие чувате, и не чуха. (1 Pe 1:10)18Вие, прочее, чуйте, какво значи притчата за сеяча: (Mar 4:15; Lu 8:11)19при всекиго, който слуша словото на царството и не разбира, дохожда лукавият и грабва посеяното в сърцето му: ето кого означава посеяното край пътя.20А посеяното на камъни е онзи, който слуша словото и веднага с радост го приема,21ала няма в себе си корен и е непостоянен: кога настане скръб или гонение заради словото, тоз час се съблазнява.22А посеяното в тръни е онзи, който слуша словото, но грижите на тоя век и примамливото богатство заглушават словото, и то бива безплодно.23Посеяното пък на добра земя е онзи, който слуша словото и го разбира и който принася плод: един дава плод сто, друг шейсет, а друг трийсет.24Друга притча им предложи Той, като каза: царството небесно прилича на човек, посеял добро семе на нивата си;25и когато човеците спяха, дойде врагът му и посея между житото плевели, па си отиде;26а когато израсте злакът и даде плод, тогава се появиха и плевелите.27И като дойдоха слугите на стопанина, рекоха му: господарю, нали добро семе посея на нивата си? Откъде са, прочее, в нея тия плевели?28А той им рече: враг човек е сторил това. Слугите пък му рекоха: искаш ли да идем и да ги оплевим?29Но той рече: не, за да не би, като скубите плевелите, да изскубите заедно с тях и житото;30оставете да расте и едното и другото заедно до жетва; а по жетва ще река на жетварите: съберете първом плевелите и ги свържете на снопове, за да се изгорят; а житото приберете в житницата ми.31Друга притча им предложи, като каза: царството небесно прилича на синапово зърно, което човек взе, та посея на нивата си, (Mar 4:30; Lu 13:18)32което е най-малко от всички семена, но, кога израсте, бива по-голямо от всички злакове и става дърво, тъй че птиците небесни прилитат и се подсланят под клоните му.33Друга притча им каза: царството небесно прилича на квас, що го взе жена и тури в три мери брашно, докле възкисна всичкото. (Lu 13:20)34Всичко това Иисус говори народу с притчи, и без притчи не им говореше, (Mar 4:33)35за да се сбъдне реченото чрез пророка, който казва: „ще отворя с притчи устата Си; ще изкажа тайните от създание мира“. (Ps 48:4; Ps 77:2)36Тогава Иисус остави народа и влезе вкъщи. А учениците Му се приближиха до Него и казаха: разтълкувай ни притчата за плевелите на нивата.37А Той им отговори и рече: сеячът на доброто семе е Син Човеческий;38нивата е тоя свят; доброто семе, това са синовете на царството, а плевелите синовете на лукавия;39врагът пък, който ги пося, е дяволът; жетвата е свършекът на века, а жетварите са Ангелите. (Ioel 3:13; Apo 14:15)40И тъй, както събират плевелите и ги изгарят в огън, тъй ще бъде и при свършека на тоя век:41ще изпрати Син Човеческий Ангелите Си, и ще съберат от царството Му всички съблазни и ония, които вършат беззаконие,42и ще ги хвърлят в огнената пещ; там ще бъде плач и скърцане със зъби;43тогава праведните ще блеснат като слънце в царството на Отца си. Който има уши да слуша, нека слуша! (Wis 10:7)44Царството небесно прилича още на имане, скрито в нива, което човек намери и укри, и от радост за него отива, та продава всичко, що има, и купува тая нива.45Царството небесно прилича още на търговец, който търси хубави бисери,46и като намери един скъпоценен бисер, отиде та продаде всичко, що имаше, и го купи.47Царството небесно прилича още на мрежа, хвърлена в морето и хванала всякакви риби,48която, като се напълни, изтеглиха на брега и седнаха, та събраха добрите в съдове, а лошите изхвърлиха вън.49Тъй ще бъде при свършека на века: ще излязат Ангелите и ще отлъчат злите измежду праведните,50и ще ги хвърлят в огнената пещ: там ще бъде плач и скърцане със зъби.51И попита ги Иисус: разбрахте ли всичко това? Те Му казват: да, Господи!52А Той им рече: затова всеки книжник, който се е учил за царството небесно, прилича на стопанин, който изнася из своята съкровищница ново и старо.53И когато свърши Иисус тия притчи, замина си оттам.54А като дойде в отечеството Си, поучаваше народа в синагогата, тъй че всички се чудеха и думаха: откъде у Него тая премъдрост и тия сили? (Mar 6:1; Lu 4:16)55Не е ли Той на дърводелеца син? Майка Му не се ли казва Мария, и братята Му – Иаков и Иосия, Симон и Иуда? (Ioan 6:42)56И сестрите Му не са ли всички между нас? Откъде, прочее, у Него всичко това?57И падаха в съблазън поради Него. А Иисус им рече: пророк не бива без почит, освен в отечеството си и у дома си. (Mar 6:4; Lu 4:24; Ioan 4:44)58И не извърши там много чудеса поради неверието им.