Marcu 4 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Pilda semănătorului

1 Isus a început din nou să dea învățătură lângă mare. În jurul Lui se adunase o mare mulțime de oameni, astfel că El S‑a urcat într‑o barcă și S‑a așezat acolo, pe mare; întreaga mulțime se afla lângă mare, pe țărm. (Mat 13:1; Lu 8:4) 2 El îi învăța multe lucruri în pilde și, în învățătura Lui, le spunea: 3 „Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4 În timp ce semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum, unde au venit păsările și au mâncat‑o. 5 Alta a căzut pe loc stâncos, unde nu avea pământ mult. A încolțit repede, din cauză că nu avea pământ adânc^[1], 6 dar, când a răsărit soarele, a fost arsă și, fiindcă nu avea rădăcină, s‑a uscat. 7 Alta a căzut între spini, iar spinii au crescut și au sufocat‑o^[2], așa că nu a dat rod. 8 Dar altele au căzut într‑un pământ bun și au dat rod, înălțându‑se și crescând: una a adus treizeci, una șaizeci și una o sută.“ 9 Și zicea: „Cine are urechi de auzit, să audă!“

Isus explică pilda semănătorului

10 Când a fost singur, cei din jurul Lui împreună cu cei doisprezece L‑au întrebat despre pilde. (Mat 13:10; Lu 8:9) 11 Isus le‑a zis: „Vouă v‑a fost dată taina^[3] Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate sunt în pilde, 12 pentru ca, «Să privească cu privirea,^[4] dar să nu vadă, și să audă cu auzul,^[5] dar să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați!»“^[6] (Is 6:9) 13 Apoi le‑a zis: „Nu înțelegeți această pildă? Atunci cum veți înțelege toate celelalte pilde? 14 Semănătorul seamănă Cuvântul. 15 Cei de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt aceștia: când aud, vine imediat Satan^[7] și ia Cuvântul semănat în ei. (Mar 1:13) 16 Cei semănați pe locuri stâncoase sunt aceștia: când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie, 17 dar nu au rădăcină în ei înșiși, ci sunt vremelnici. Atunci când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, ei se poticnesc imediat. 18 Cei semănați între spini sunt alții: aceștia sunt cei care aud Cuvântul, 19 dar îngrijorările veacului, înșelăciunea bogățiilor și poftele pentru alte lucruri intră și sufocă Cuvântul, iar el devine neroditor. 20 Iar cei semănați în pământul cel bun sunt aceia care aud Cuvântul, îl primesc și aduc rod: unul treizeci, unul șaizeci și unul o sută.“

Pilda candelei

21 El le‑a mai zis: „Oare se aduce candela ca să fie pusă sub un obroc sau sub un pat?! Nu este adusă ea ca să fie pusă pe un sfeșnicar? (Lu 8:16) 22 Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit și nu este nimic tăinuit care nu va ieși la iveală. 23 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă! 24 Fiți atenți la ceea ce auziți! Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura și vi se va adăuga! 25 Căci celui ce are, i se va da, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ce are.“

Pilda cu sămânța care crește

26 El a mai zis: „Împărăția lui Dumnezeu este ca un om care aruncă sămânță în pământ. 27 Fie că el doarme, fie că se scoală, zi și noapte, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum. 28 Pământul rodește de la sine – mai întâi firul verde, apoi spicul, iar apoi grâu deplin în spic. 29 Când rodul este copt, trece imediat secera prin el, pentru că a sosit secerișul.“

Pilda bobului de muștar

30 El a mai zis: „Cu ce să asemănăm Împărăția lui Dumnezeu sau prin ce pildă s‑o descriem? (Mat 13:31; Lu 13:18) 31 Ea este ca un bob de muștar, care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele^[8] de pe pământ, 32 dar după ce este semănat, el crește, ajunge mai mare^[9] decât toate legumele și face ramuri mari, așa încât păsările își pot face cuibul la umbra lor.“ 33 Și prin multe astfel de pilde, El le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să‑l înțeleagă. 34 Nu le vorbea fără să folosească pilda. Dar când era doar El cu ucenicii Lui deoparte, le explica toate lucrurile.

Isus liniștește furtuna

35 În aceeași zi, când s‑a lăsat seara, le‑a zis: – Să traversăm în partea cealaltă! (Mat 8:18; Mat 8:23; Lu 8:22) 36 Și lăsând mulțimea, L‑au luat în barcă așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte bărci. 37 Atunci s‑a stârnit un vârtej de vânt puternic^[10], care arunca valurile în barcă, astfel încât barca era deja aproape plină cu apă. 38 Isus era în partea din spate a bărcii, dormind pe o pernă. Ei L‑au trezit și I‑au spus: – Învățătorule, nu‑Ți pasă că pierim?! 39 Atunci El, ridicându‑Se, a mustrat vântul și a zis mării: – Taci! Liniștește‑te! Vântul s‑a oprit și s‑a făcut o liniște mare. 40 Apoi le‑a zis: – De ce sunteți fricoși? Tot n‑aveți credință? 41 Ei s‑au temut foarte tare și‑și ziceau unii altora: – Cine deci este Acesta, de‑L ascultă până și vântul, și marea?!

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society

1 И пак захвана да поучава край морето; и понеже при Него се събра много народ, Той влезе в кораба и седеше в морето, а целият народ беше на сушата край морето. (Mat 13:1; Lu 8:4) 2 И поучаваше ги много с притчи, и в учението Си им говореше: 3 слушайте: ето, излезе сеяч да сее; 4 и случи се, когато сееше, едни зърна паднаха край пътя, и долетяха небесните птици и ги изкълваха. 5 Други паднаха на каменисто място, дето нямаше много пръст, и скоро поникнаха, понеже пръстта не беше дълбока; 6 а когато изгря слънце, бидоха попарени и, понеже нямаха корен, изсъхнаха. 7 Други паднаха в тръни, и израснаха тръните, заглушиха семето, и то не даде плод. 8 И други паднаха на добра земя и почнаха да дават плод, който поникна и порасна; и принесоха: едно трийсет, друго шейсет, а трето сто. 9 И казваше им: който има уши да слуша, нека слуша! 10 А когато остана насаме, окръжаващите Го заедно с дванайсетте Го попитаха за притчата. 11 И казваше им: вам е дадено да узнаете тайните на царството Божие, а на ония, външните, всичко бива в притчи; (Mat 11:25; Mat 16:17; 1 Cor 2:10)

Mat 11:25Mat 16:171 Cor 2:10

12 за да гледат с очи, и да не видят; за да слушат с уши, и да не разбират; понеже те се боят, да не би някога да се обърнат, и да им се простят греховете. (Is 6:9; Mat 13:14; Lu 8:10; Ioan 12:40)

Is 6:9Mat 13:14Lu 8:10Ioan 12:40

13 И им казва: нима не разбирате тая притча? Как тогава ще разберете всички притчи? 14 Сеячът сее словото. (Mat 13:18; Lu 8:11) 15 Посеяното край пътя означава ония, у които се сее словото, но при които, след като го чуят, тозчас дохожда сатаната и грабва словото, посято в сърцата им. 16 Също и посеяното на каменисти места означава ония, които, след като чуят словото, веднага с радост го приемат, (Is 42:20; Ez 33:31; Ioan 5:35)

Is 42:20Ez 33:31Ioan 5:35

17 ала нямат в себе си корен и са непостоянни; после, кога настане скръб или гонение заради словото, тозчас се съблазняват. 18 Посеяното в тръни означава слушащите словото, 19 но у които грижите на тоя век, примамливото богатство и други пожелания, като влязат в тях, заглушават словото, и то бива безплодно. (Lu 12:15; 1 Tim 6:9) 20 А посеяното на добра земя са ония, които слушат словото и приемат и принасят плод: едни трийсет, други шейсет, а други сто. 21 И рече им: затова ли се донася светило, за да се тури под крина или под одър? Не затова ли, за да се тури на светилник? (Mat 5:15; Lu 8:16) 22 Понеже няма нищо тайно, което да не стане явно; и нищо не е станало, за да бъде скрито, но за да излезе наяве. (Mat 10:26; Lu 8:17; Lu 12:2)

Mat 10:26Lu 8:17Lu 12:2

23 Ако някой има уши да слуша, нека слуша! 24 И казваше им: обърнете внимание на това, което слушате: с каквато мярка мерите, с такава ще ви се отмери и ще се прибави вам, които слушате. (Mat 7:2; Lu 6:38) 25 Защото, който има, нему ще се даде, а който няма, от него ще се отнеме и това, що има. (Mat 13:12; Mat 25:29; Lu 8:18; Lu 19:26)

Mat 13:12Mat 25:29Lu 8:18Lu 19:26

26 И казваше: царството Божие прилича, както кога човек хвърли семе в земята, 27 и спи, и става нощя и дене; а как пониква и расте семето, той не знае. 28 Защото земята сама по себе си ражда първом злак, после клас, след туй пълно зърно в класа; 29 а кога узрее плодът, незабавно изпраща сърп, защото е настанала жетва. 30 И казваше: на какво да оприличим царството Божие, или с каква притча да го изобразим? (Mat 13:31; Lu 13:18) 31 То е като синапово зърно, което, кога се посее в земята, е най-малко от всички семена земни; 32 а кога се посее, пониква и става поголямо от всички злакове, и пуска големи клони, тъй че под сянката му могат да се подсланят птиците небесни. 33 И с много такива притчи им проповядваше словото, според както можеха да слушат. (Mat 13:34) 34 И без притчи не им говореше, а на учениците Си разясняваше насаме всичко. 35 Него ден вечерта им казва: да минем на отсрещната страна. (Mat 8:23; Lu 8:22) 36 И като разпуснаха народа, учениците Го взеха със себе си, както беше в кораба; имаше и други ладии с Него. 37 И подигна се голяма буря; а вълните прехвърляха в кораба, тъй че той вече се пълнеше с вода. 38 А Иисус беше заспал при кърмилото на възглавница. Будят Го и Му казват: Учителю, нима не Те е грижа, че загиваме? 39 И като се събуди, запрети на вятъра и каза на морето: млъкни, престани! И вятърът утихна, и настана голяма тишина. (Iov 26:12; Ps 88:10) 40 И им рече: що сте тъй страхливи? Как нямате вяра! 41 И обзе ги голям страх, и казваха помежду си: кой ли е Този, та и вятърът, и морето Му се покоряват?