Marcu 3 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Vindecarea unui om cu mâna uscată, în ziua Sabatului

1 Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea o mână uscată. (Mat 12:9; Lu 6:6) 2 Ei Îl urmăreau pe Isus, ca să vadă dacă‑l va vindeca în ziua de Sabat și să‑L poată astfel acuza.^[1] 3 Isus i‑a zis omului care avea mâna uscată^[2]: „Ridică‑te și stai în mijloc!“ 4 Apoi le‑a zis: „Este voie în ziua de Sabat să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viață sau să omori?“ Ei însă tăceau. 5 Și rotindu‑Și privirea peste ei cu mânie, mâhnit fiind de împietrirea inimii lor, i‑a zis omului: „Întinde‑ți mâna!“ El a întins‑o și mâna lui a fost făcută sănătoasă. 6 Dar fariseii, ieșind, au ținut imediat sfat cu irodienii^[3] împotriva Lui, gândindu‑se cum să‑L omoare.^[4]

Mulțimile Îl urmează pe Isus

7 Isus S‑a retras împreună cu ucenicii Săi înspre mare. Și o mare mulțime de oameni din Galileea L‑au urmat. De asemenea, o mare mulțime de oameni din Iudeea, (Mat 4:23; Mat 12:15; Lu 6:17) 8 din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan și din jurul Tyrului și al Sidonului, când au auzit despre tot ce făcea, au venit la El. 9 Isus le‑a zis ucenicilor Lui să‑I țină pregătită o barcă mică, din cauza mulțimii, ca să nu‑L îmbulzească. 10 Căci îi vindecase pe mulți și de aceea toți cei ce aveau boli se înghesuiau în jurul Lui ca să‑L atingă. 11 Când Îl vedeau, duhurile necurate cădeau înaintea Lui și strigau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“ 12 El însă le atenționa ferm să nu‑L facă cunoscut.

Alegerea celor doisprezece apostoli

13 Isus S‑a urcat pe munte și a chemat pe cine a dorit, iar ei au venit la El. (Mat 10:1; Lu 6:12; Fapte 1:13) 14 A ales doisprezece, pe care i‑a numit apostoli, ca să fie cu El, să‑i trimită să predice 15 și să aibă autoritate să alunge demoni. 16 Cei doisprezece pe care i‑a ales au fost: Simon, căruia i‑a pus numele Petru; 17 Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele lui Iacov, cărora le‑a pus numele „Boanerges“, care înseamnă „Fiii tunetului“; 18 Andrei; Filip; Bartolomeu^[5]; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Zelotul^[6]; 19 și Iuda Iscarioteanul, cel care L‑a trădat^[7] pe Isus.

Isus și Beelzebul

20 A venit^[8] apoi în casă, dar mulțimea s‑a adunat din nou, așa că ei nu puteau nici măcar să mănânce. (Mat 12:22; Lu 11:14; Lu 12:10) 21 Când au auzit ai Lui ce se întâmplă, au ieșit să pună mâna pe El, căci ziceau că a Și‑a ieșit din minți. 22 Cărturarii care coborâseră de la Ierusalim ziceau că îl are pe BEELZEBUL^[9] și că alungă demonii cu ajutorul conducătorului demonilor. (2 Re 1:2; Mat 12:24) 23 Isus i‑a chemat la El și le‑a vorbit în pilde^[10]: „Cum poate Satan^[11] să‑l alunge pe Satan?! (Mar 1:13) 24 Dacă o împărăție este dezbinată împotriva ei înseși, împărăția aceea nu poate dăinui. 25 Iar dacă o casă este dezbinată împotriva ei înseși, casa aceea nu va putea dăinui. 26 Și dacă Satan se ridică împotriva lui însuși și este dezbinat, atunci nu poate dăinui, ci i‑a venit sfârșitul. 27 Dar nimeni nu poate să intre în casa celui puternic ca să‑i jefuiască bunurile, dacă nu‑l leagă mai întâi pe cel puternic. Abia atunci îi va jefui casa. 28 Adevărat vă spun că fiilor oamenilor le vor fi iertate toate păcatele și toate blasfemiile pe care le vor rosti, 29 dar cel ce blasfemiază împotriva Duhului Sfânt nu va avea parte de iertare în veci, ci este vinovat de un păcat veșnic.“ 30 Spunea astfel pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat!“

Mama și frații lui Isus

31 Atunci mama și frații Lui au venit și, stând afară, au trimis să‑L cheme.^[12] (Mat 12:46; Lu 8:19) 32 Mulțimea care ședea în jurul Lui I‑a zis: – Iată că mama Ta, frații Tăi și surorile Tale sunt afară și Te caută. 33 Isus, răspunzându‑le, a zis: – Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei? 34 Și, rotindu‑Și privirea peste cei ce ședeau în jurul Lui, a zis: – Iată mama Mea și frații Mei! 35 Căci cel ce face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră și mamă.

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society

1 И влезе пак в синагогата; там имаше един човек с изсъхнала ръка. (Mat 12:9; Lu 6:6) 2 ИГо следяха, дали не ще го изцери в събота, за да Го обвинят. 3 А Той казва на човека с изсъхналата ръка: изправи се насред. 4 Тям пък казва: в събота добро ли е позволено да прави човек, или зло? да спаси ли една душа, или да погуби? Но те мълчаха. 5 И, като ги изгледа с гняв, нажален по-ради ожесточението на сърцата им, казва на човека: протегни си ръката. И протегна я, и ръката му стана здрава като другата. 6 Фарисеите, като излязоха, незабавно се събраха с иродианите на съвещание против Него, как да Го погубят. (Ioan 10:39) 7 А Иисус се отдалечи с учениците Си към морето, и след Него тръгна множество народ от Галилея, Иудея, (Mat 4:25) 8 Иерусалим, Идумея и изотвъд Иордан. И живеещите около Тир и Сидон, като чуха, какво Той вършеше, дойдоха при Него в голямо множество. 9 И поръча на учениците Си да Го чака една ладия, поради навалицата, за да Го не притискат; 10 понеже Той бе изцерил мнозина, тъй че, които имаха недъзи, наваляха върху Му, за да се докоснат до Него. 11 И нечистите духове, щом Го виждаха, падаха пред Него, викаха и казваха: Ти си Син Божий! (Mat 16:16) 12 Но Той строго им запретяваше да разгласяват за Него. 13 После се възкачи на планината и повика при Себе Си, които Сам искаше; и дойдоха при Него. 14 И отреди от тях дванайсет, за да бъдат с Него и да ги разпраща да проповядват, (Mat 10:1; Lu 9:1) 15 и да имат власт да церят болести и да изгонват бесове; 16 и отреди тия дванайсет: Симона, комуто даде име Петър; (Mat 16:18) 17 Иакова Зеведеева и Иоана, брат на Иакова, на които даде име Воанергес, сиреч, синове на гръма; 18 Андрея, Филипа, Вартоломея, Матея, Тома, Иакова Алфеев, Тадея, Симона Кананит 19 и Иуда Искариотски, който Го и предаде. 20 И дохождат в една къща; и пак се събира народ, тъй че те не можеха и хляб да ядат. 21 И като чуха близките Му, отидоха да Го приберат, понеже се говореше, че бил извън Себе Си. (Ioan 10:20) 22 А дошлите от Иерусалим книжници казваха, че в Него е Веелзевул, и че изгонва бесовете със силата на бесовския княз. (Mat 9:34; Lu 11:15) 23 И като ги повика, говореше им с притчи: как може сатана да изгонва сатана? 24 Ако някое царство се раздели на части една против друга, това царство не може устоя; (Mat 12:25; Lu 11:17) 25 и ако някой дом се раздели на части една против друга, тоя дом не може устоя; 26 и ако сатана е въстанал против себе си и се е разделил, не може устоя: дошъл е краят му. 27 Никой не може, като влезе в къщата на силния, да ограби покъщнината му, ако първом не върже силния, и тогава ограбва къщата му. 28 Истина ви казвам: на човеческите синове ще се простят всички грехове и хули, с каквито биха хулили; (Mat 12:31; Lu 12:10; Ev 10:26; 1 Ioan 5:16)

Mat 12:31Lu 12:10Ev 10:261 Ioan 5:16

29 но който похули Духа Светаго, за него прошка не ще има вовеки, а виновен ще е за вечно осъждане. 30 Това каза Той, понеже говореха: в Него има нечист дух. 31 И дойдоха майка Му и братята Му и, като стояха вън, пратиха при Него да Го викат. (Mat 12:46; Lu 8:19) 32 Около Него седеше народ. И Му казаха: ето, майка Ти, и братята Ти, и сестрите Ти, вън, дирят Те. 33 Той им отговори и рече: коя е майка Ми, или кои са братята Ми? 34 И като огледа седещите наоколо Си, каза: ето Моята майка и Моите братя; 35 защото, който изпълни волята Божия, той Ми е брат, и сестра, и майка.