Marcu 14

Noua Traducere Românească

de la Biblica

Uneltire împotriva lui Isus

1 Peste două zile era Paștele și Sărbătoarea Azimelor. Conducătorii preoților și cărturarii căutau cum să pună mâna pe Isus prin viclenie și să‑L omoare. (Mat 26:2; Lu 22:1; Ioan 11:45) 

2 Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor.“ 

Ungerea lui Isus la Betania

3 În timp ce El Se afla în Betania, șezând la masă în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum de nard pur, foarte scump. Ea a spart vasul de alabastru și a turnat parfumul pe capul Lui. (Mat 26:6; Lu 7:37; Ioan 12:1) 

4 Dar unii, indignați, își ziceau între ei: „Pentru ce s‑a făcut risipa aceasta de parfum? 

5 Căci parfumul acesta s‑ar fi putut vinde cu peste trei sute de denari, iar banii să fi fost dați săracilor.“ Și o mustrau pe femeie. (Mar 6:37) 

6 Însă Isus a zis: „Lăsați‑o! De ce o necăjiți? Ea a făcut o faptă bună față de Mine! 

7 Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi și puteți să le faceți bine oricând vreți, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. 

8 Ea a făcut ce a putut: Mi‑a uns trupul mai dinainte, în vederea pregătirii Mele pentru înmormântare. 

9 Adevărat vă spun că oriunde va fi proclamată Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce a făcut această femeie, în amintirea ei.“ 

Trădarea lui Iuda

10 Atunci Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s‑a dus la conducătorii preoților ca să‑L dea pe mâna lor. (Mat 26:14; Lu 22:3) 

11 Când au auzit ei lucrul acesta, s‑au bucurat și i‑au promis că‑i vor da argint. Și el căuta cum să‑L dea pe mâna lor la momentul potrivit. (Mat 26:15) 

Masa pascală

12 În prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfește mielul de Paște, ucenicii Lui L‑au întrebat: – Unde vrei să ne ducem să‑Ți pregătim să mănânci jertfa de Paște? (Lev 23:5; Ez 45:21; Mat 26:17; Lu 22:7) 

13 El i‑a trimis pe doi dintre ucenicii Lui în cetate și le‑a zis: – Duceți‑vă în cetate și acolo vă va întâlni un om care duce un vas cu apă. Urmați‑l, 

14 și acolo unde va intra el, spuneți stăpânului casei astfel: „Învățătorul întreabă: «Unde este camera Mea de oaspeți în care urmează să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?»“ 

15 El vă va arăta sus o cameră mare și gata aranjată. Acolo să faceți pregătirile pentru noi! 

16 Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit totul așa cum le spusese Isus. Și au pregătit Paștele. 

Descoperirea trădătorului

17 Când s‑a înserat, Isus a venit împreună cu cei doisprezece. (Mat 26:20; Lu 22:21; 1 Cor 11:23) 

18 În timp ce ședeau la masă și mâncau, Isus a zis: – Adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va trăda. 

19 Ei s‑au întristat foarte tare și unul câte unul au început să‑L întrebe: – Nu cumva sunt eu? 

20 Dar El le‑a zis: – Este unul dintre cei doisprezece, cel care pune mâna în vas împreună cu Mine. (Ps 41:9) 

21 Căci Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s‑ar fi născut! 

Cina Domnului

22 În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt‑o și le‑a dat‑o ucenicilor, zicând: „Luați! Acesta este trupul Meu.“ (1 Cor 11:23) 

23 Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit, l‑a dat ucenicilor și toți au băut din el. 

24 Isus le‑a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele noului legământ, care este vărsat pentru mulți. 

25 Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea, când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.“ 

26 După ce au cântat un imn, au ieșit îndreptându‑se spre Muntele Măslinilor. 

Isus prezice lepădarea lui Petru

27 Isus le‑a zis: – Toți vă veți poticni, pentru că este scris: „Voi lovi păstorul, și oile vor fi risipite!“ (Zah 13:7; Mat 26:31; Lu 22:31; Ioan 13:36) 

28 Dar, după învierea Mea, voi merge înaintea voastră în Galileea. 

29 Petru I‑a răspuns: – Chiar dacă toți se vor poticni, eu nu mă voi poticni! 

30 Isus i‑a zis: – Adevărat îți spun că astăzi, în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori. 

31 Dar Petru a răspuns și mai convins: – Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda nicidecum de Tine! Și toți au spus la fel. 

Ghetsimani

32 Apoi s‑au dus într‑un loc numit Ghetsimani, și Isus le‑a zis ucenicilor Săi: – Stați jos aici, până Eu Mă rog! (Mat 26:36; Lu 22:39) 

33 I‑a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înspăimânte și să Se tulbure. 

34 El le‑a zis: – Nespus de mâhnit este sufletul Meu, până la moarte! Rămâneți aici și vegheați! 

35 Și, mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și Se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la El ceasul acela. 

36 El zicea: „Abba, Tată, la Tine toate lucrurile sunt posibile! Îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“ (Mar 10:38) 

37 Apoi a venit la ucenici, dar i‑a găsit dormind. El i‑a zis lui Petru: – Simone, dormi?! N‑ai putut veghea nici măcar o oră? 

38 Vegheați și rugați‑vă, ca să nu cădeți în ispită! Duhul într-adevăr este dornic, dar carnea este neputincioasă. 

39 S‑a îndepărtat și S‑a rugat din nou, zicând aceleași cuvinte. 

40 A venit iarăși la ucenici și i‑a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. Ei nu știau ce să‑I răspundă. 

41 Când a venit a treia oară, le‑a zis: – Încă mai dormiți și vă odihniți? Destul! A sosit ceasul! Iată că Fiul Omului este predat în mâinile păcătoșilor. 

42 Sculați‑vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează! 

Arestarea lui Isus

43 Și imediat, în timp ce El încă vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime cu săbii și ciomege, trimiși de conducătorii preoților, de către cărturari și de către bătrâni. (Mat 26:47; Lu 22:47; Ioan 18:3) 

44 Trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe Care‑L voi săruta, Acela este! Să puneți mâna pe El și să‑L duceți sub pază!“ 

45 Când a venit, s‑a apropiat imediat de Isus și a zis: „Rabbi!“ Și L‑a sărutat. (Mar 9:5) 

46 Atunci ei au pus mâna pe Isus și L‑au prins. 

47 Unul dintre cei ce stăteau acolo a scos sabia și l‑a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu‑i urechea. 

48 Însă Isus, răspunzând, le‑a zis: „Ați ieșit să Mă arestați cu săbii și ciomege, ca pe un răsculat? 

49 În fiecare zi eram cu voi în Templu și dădeam învățătură, dar n‑ați pus mâna pe Mine! Însă trebuie să se împlinească Scripturile.“ 

50 Atunci toți L‑au părăsit și au fugit. 

51 Un anumit tânăr, care purta peste trupul gol doar o pânză de in, Îl urma pe Isus. Au pus mâna pe el, 

52 dar el și‑a lăsat pânza de in și a fugit gol. 

Isus înaintea Sinedriului

53 Pe Isus L‑au dus la marele preot, iar acolo s‑au adunat toți conducătorii preoților, bătrânii și cărturarii. (Mat 26:57; Lu 22:54; Lu 22:63; Ioan 18:12; Ioan 18:19) 

54 Petru Îl urmase de departe până în curtea marelui preot, iar apoi se așezase împreună cu gărzile și se încălzea la foc. 

55 Conducătorii preoților și întregul Sinedriu căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să‑L condamne la moarte, dar n‑au găsit, 

56 pentru că, deși mulți dădeau mărturii false împotriva Lui, mărturiile lor nu se potriveau. 

57 Unii s‑au ridicat și au depus împotriva Lui o mărturie falsă, zicând: 

58 – Noi L‑am auzit zicând: „Eu voi dărâma acest Templu, făcut de mâna omului, și în trei zile voi construi altul, care nu va fi făcut de mâna omului.“ 

59 Dar nici așa nu se potrivea mărturia lor. 

60 Marele preot s‑a ridicat în mijlocul lor și L‑a întrebat pe Isus, zicând: – Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta? 

61 Dar El tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot L‑a întrebat din nou: – Ești Tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat? (Is 53:7) 

62 Isus a răspuns: – Eu sunt. Și Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Puterii și venind cu norii cerului! (Ps 110:1; Dan 7:13) 

63 Atunci marele preot, sfâșiindu‑și hainele, a zis: – Ce nevoie mai avem de martori?! 

64 Ați auzit blasfemia! Ce părere aveți? Toți L‑au condamnat considerând că este vrednic de moarte. 

65 Unii au început să‑L scuipe, să‑I acopere fața, să‑L lovească și să‑I zică: – Profețește! Iar gărzile L‑au luat la palme. 

Lepădarea lui Petru

66 În timp ce Petru se afla jos, în curte, a venit una dintre slujnicele marelui preot (Mat 26:69; Lu 22:54; Ioan 18:15; Ioan 18:25) 

67 și când l‑a văzut pe Petru încălzindu‑se la foc, s‑a uitat la el și a zis: – Și tu erai cu nazarineanul Acela, Isus! 

68 Dar el a negat, zicând: – Nu știu, nici nu înțeleg despre ce vorbești! A ieșit afară, în fața porții, și atunci a cântat cocoșul. 

69 Slujnica l‑a văzut și a început din nou să le spună celor ce stăteau acolo: – Acesta este unul dintre ei! 

70 Dar el a negat din nou. După puțin timp însă, cei ce stăteau acolo i‑au zis din nou lui Petru: – Cu siguranță și tu ești unul dintre ei, căci ești galileean! 

71 Dar el a început să blesteme și să jure, zicând: – Nu‑L cunosc pe Omul Acesta despre care vorbiți! 

72 Și imediat a cântat cocoșul a doua oară. Atunci Petru și‑a adus aminte cuvântul pe care i‑l spusese Isus: „Înaintea celui de‑al doilea cântat al cocoșului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ Și gândindu‑se la aceasta a început să plângă. 

Holy Bible, New Romanian Translation TM
(Noua Traducere În Limba Română TM)
Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc.
Used with permission. All rights reserved worldwide.

“Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

Marcu 14

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society

1 След два дни идеше Пасха и празник Безквасници; и първосвещениците и книжниците гледаха, как да Го уловят с измама и убият; (Mat 26:2; Lu 22:1) 

2 но казваха: само не на празника, за да не бъде смут у народа. 

3 И когато Той беше във Витания, в къщата на Симона Прокажени, и седеше на трапезата, дойде една жена, която носеше алабастрен съд с миро от чист, драгоценен нард, и, като счупи алабастрения съд, възливаше върху главата Му. (Mat 26:7; Ioan 11:2; Ioan 12:3) 

4 А някои негодуваха и казваха помежду си: защо стана това прахосване на мирото? 

5 Та то можеше да се продаде за повече от триста динария, и парите да се раздадат на сиромаси. И роптаеха против нея. 

6 Но Иисус рече: оставете я; що я смущавате? Тя извърши добро дело за Мене. 

7 Защото сиромасите всякога имате при себе си и, кога поискате, можете да им сторите добро; а Мене не всякога имате. 

8 Тя извърши, което можа; превари да помаже тялото Ми за погребение. 

9 Истина ви казвам: дето и да бъде проповядвано това Евангелие по цял свят, ще се разказва за неин спомен и за това, що тя извърши. 

10 Тогава Иуда Искариот, един от дванайсетте, отиде при първосвещениците. за да им Го предаде. (Mat 26:14; Lu 22:4) 

11 А те, като чуха, зарадваха се и обещаха да му дадат сребърници. И търсеше, как да Го предаде в сгодно време. 

12 В първия ден на Безквасниците, когато колеха пасхалното агне, казват Му учениците: де искаш да отидем и приготвим, за да ядеш пасхата? (Mat 26:17; Lu 22:7) 

13 И изпраща двама от учениците Си, па им казва: идете в града; и ще ви срещне човек, който носи стомна с вода; идете след него. 

14 И където той влезе, кажете на стопанина: Учителят казва: де е стаята, в която трябва да ям пасхата с учениците Си? 

15 И той ще ви покаже горница голяма, постлана, готова; там ни пригответе. 

16 И излязоха учениците Му, и дойдоха в града, и намериха, както им бе казал; и приготвиха пасхата. 

17 Когато се свечери, Той дохожда с дванайсетте. 

18 И когато бяха седнали на трапезата и ядяха, Иисус рече: истина ви казвам, един от вас, който яде с Мене, ще Ме предаде. (Ps 40:10; Mat 26:20; Lu 22:14; Ioan 13:21) 

19 А те почнаха да скърбят и да Му казват един след друг: да не съм аз? 

20 А Той им отговори и рече: един от дванайсетте е, който топи с Мене в блюдото. 

21 Прочее, Син Човеческий отива, както е писано за Него; но горко на оня човек, чрез когото Син Човеческий бъде предаден; добре щеше да бъде за тоя човек, ако не бе се родил. 

22 И когато те ядяха, Иисус, като взе хляб, благослови, преломи, даде им и рече: вземете, яжте; това е Моето тяло. (Mat 26:26; Lu 22:19; 1 Cor 11:24) 

23 И като взе чашата и благодари, даде им; и пиха от нея всички. 

24 И им рече: това е Моята кръв на новия завет, която за мнозина се пролива. 

25 Истина ви казвам: Аз вече няма да пия от лозовия плод до оня ден, когато ще го пия нов в царството Божие. 

26 И като изпяха хвалебна песен, излязоха на Елеонската планина. 

27 И казва им Иисус: всички вие ще се съблазните поради Мене през тая нощ; защото писано е: „ще поразя пастира, и ще се пръснат овците“. (Zah 13:7; Mat 26:31; Ioan 16:32) 

28 Но след възкресението Си ще ви изпреваря в Галилея. (Mar 16:7) 

29 А Петър Му рече: дори и всички да се съблазнят, аз обаче – не. 

30 Иисус му казва: истина ти казвам, че днес, в тая нощ, преди петел дваж да пропее, ти три пъти ще се отречеш от Мене. (Mat 26:34; Lu 22:34; Ioan 13:38) 

31 Но той още повече настояваше: ако потрябва дори и да умра с Тебе, няма да се отрека от Тебе. Същото казваха и всички. 

32 Дохождат в едно село, наречено Гетсимания; и Той казва на учениците Си: поседете тук, докле се помоля. (Mat 26:36; Lu 22:39) 

33 И взима със Себе Си Петра, Иакова и Иоана; и почна да се ужасява и да тъгува. 

34 И рече им: душата Ми е прескръбна до смърт; останете тук и бъдете будни. 

35 И като се поотдалечи, падна на земята и се молеше, да Го отмине тоя час, ако е възможно; 

36 и казваше: Ава Отче! За Тебе е всичко възможно; отклони от Мене тая чаша; но да бъде не каквото Аз искам, а каквото Ти. (Mat 26:39; Filip 2:8; Ev 5:7) 

37 Дохожда, и ги намира, че спят, и казва на Петра: Симоне, спиш ли? не можа ли един час да постоиш буден? 

38 Бъдете будни и се молете, за да не паднете в изкушение: духът е бодър, а плътта – немощна. (Lu 22:40) 

39 И пак като отиде, помоли се и каза същите думи. 

40 А като се завърна, намери ги пак да спят, понеже очите им бяха натегнали; и не знаеха, що да Му отговорят. 

41 И дохожда трети път и им казва: спете, прочее, и почивайте! Свърши се, дойде часът: ето, Син Човеческий се предава в ръцете на грешниците. 

42 Ставайте, да вървим! Ето, приближи се оня, който Ме предава. 

43 И тозчас, докле Той още говореше, Иуда, един от дванайсетте, дохожда, и с него множество народ с ножове и колове, от страна на първосвещениците, книжниците и стареите. (Mat 26:47; Lu 22:47; Ioan 18:3) 

44 А оня, който Го предаваше, бе им дал знак, казвайки: Когото целуна, Той е; хванете Го и водете зорко. 

45 И като дойде, веднага се приближи до Него и казва: Рави, Рави! и Го целуна. 

46 А те сложиха ръцете си върху Му и Го хванаха. 

47 А един от ония, които стояха там, извади нож, удари слугата на първосвещеника и му отряза ухото. 

48 Тогава Иисус продума и им рече: като на разбойник сте излезли с ножове и колове, за да Ме хванете. 

49 Всеки ден бивах с вас в храма и поучавах, и Ме не хванахте: но – да се сбъднат Писанията. (Iov 19:13; Ps 21:7; Ps 68:9; Ps 87:7; Is 53:12) 

50 Тогава всички ученици Го оставиха, и се разбягаха. 

51 Един момък, обвит с платнище по голо тяло, вървеше подире Му; и войниците го хванаха. 

52 Но той, като остави платнището, избяга гол от тях. 

53 И доведоха Иисуса при първосвещеника, при когото се събраха всички първосвещеници, стареи и книжници. (Mat 26:57) 

54 Петър Го следва отдалеч до вътре в двора на първосвещеника; и седеше със слугите и се грееше на огъня. 

55 А първосвещениците и целият синедрион търсеха свидетелство против Иисуса, за да Го умъртвят; и не намираха. (Ps 26:12; Ps 34:11; Mat 26:59) 

56 Защото мнозина лъжесвидетелствуваха против Него, ала тия свидетелства не бяха еднакви. 

57 И някои станаха и лъжесвидетелствуваха против Него, като казваха: 

58 чухме, че Той говореше: ще разруша тоя ръкотворен храм, и след три дни ще съзидам друг неръкотворен. (Mar 15:29) 

59 Но и това тяхно свидетелство не беше еднакво. 

60 Тогава първосвещеникът застана посред и попита Иисуса, казвайки: нищо ли не отговаряш? Какво свидетелствуват тия против Тебе? 

61 Но Той мълчеше и нищо не отговаряше. Първосвещеникът пак Го попита и Му рече: Ти ли си Христос, Синът на Благословения? (Is 53:7; Fapte 8:32; Ev 1:5) 

62 Иисус Му рече: Аз съм; и ще видите Сина Човечески да седи отдясно на Силата и да иде на небесните облаци. (Mat 26:64; 2 Tes 1:10) 

63 Тогава първосвещеникът, като раздра дрехите си, каза: каква нужда имаме вече от свидетели? 

64 Чухте богохулството; как ви се струва? И те всички признаха, че заслужава смърт. 

65 И някои почнаха да плюят върху Му, да Му закриват лицето, да Го бият и да Му казват: проречи! И слугите му удряха плесници. 

66 Когато Петър беше долу на двора, дойде една от слугините на първосвещеника (Mat 26:69; Lu 22:56; Ioan 18:25) 

67 и, като видя Петра да се грее, взря се в него и рече: и ти беше с Иисуса Назарееца. 

68 Но той се отрече, като каза: не зная, нито разбирам, що говориш. И излезе вън на предния двор; и петел пропя. 

69 Слугинята, като го видя пак, почна да говори на ония, що стояха там: този е от тях. 

70 А той пак се отрече. След малко тия, що стояха там, пак почнаха да говорят на Петра: наистина, от тях си; защото си галилеец, и говорът ти прилича на галилейския. 

71 И той почна да проклина и да се кълне: не познавам Тоя Човек, за Когото говорите. 

72 Тогава петел пропя втори път. И спомни си Петър думите, казани му от Иисуса: преди още петел дваж да пропее, три пъти ще се отречеш от Мене. И като падна на земята, почна да плаче. (Mat 26:75; Mar 14:30) 

Bulgarian Orthodox Bible. Digital Version:
© Copyright © 2016 by Bulgarian Bible Society.
Used by permission.