1Dar în prima zi a săptămânii, dimineața, foarte devreme, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. (Mat 28:1; Mar 16:1; Ioan 20:1)2Au găsit rostogolită piatra de la intrarea mormântului,3iar când au intrat, n‑au găsit trupul Domnului Isus.4În timp ce erau nedumerite de acest lucru, iată că doi bărbați în haine strălucitoare au stat lângă ele.5Îngrozite, ele și‑au plecat fețele la pământ. Dar ei le‑au zis: „De ce‑L căutați pe Cel Viu între cei morți?6Nu este aici, ci a fost înviat! Amintiți‑vă ce v‑a spus pe când era încă în Galileea,7când zicea că Fiul Omului trebuie să fie predat în mâinile păcătoșilor și să fie răstignit, iar a treia zi să învie.“8Și ele și‑au amintit cuvintele Lui.9Când s‑au întors de la mormânt, i‑au anunțat toate aceste lucruri pe cei unsprezece și pe toți ceilalți.10Cele care le‑au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov – și celelalte care erau împreună cu ele.11Însă cuvintele acestea li s‑au părut basme, și nu le‑au crezut pe femei.12Petru însă s‑a ridicat și a alergat la mormânt. Când s‑a aplecat să se uite înăuntru, a văzut doar fâșiile de pânză. Apoi a plecat acasă, uimit de ce s‑a întâmplat.
Pe drumul spre Emaus
13În aceeași zi, iată că doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emmaus, care era la o distanță de șaizeci de stadii[1] de Ierusalim.14Aceștia discutau unul cu altul despre toate lucrurile care se întâmplaseră.15În timp ce ei discutau și se întrebau, Isus Însuși S‑a apropiat și mergea alături de ei.16Dar ochii lor erau împiedicați să‑L recunoască.17El i‑a întrebat: – Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi, mergând? Ei s‑au oprit, mohorâți,18iar unul dintre ei, pe nume Cleopa, răspunzând, I‑a zis: – Tu ești singurul străin în Ierusalim, de nu știi ce s‑a întâmplat în el în zilele acestea?!19El i‑a întrebat: – Ce anume? Ei I‑au răspuns: – Cele privitoare la Isus din Nazaret, Care era un profet puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor.20Și cum conducătorii preoților și conducătorii noștri L‑au dat să fie condamnat la moarte și L‑au răstignit.21Noi însă speram că El este Cel Ce urma să‑l răscumpere pe Israel. Da, și pe lângă toate acestea, iată că aceasta este a treia zi de când s‑au întâmplat aceste lucruri!22Mai mult, niște femei de‑ale noastre ne‑au lăsat înmărmuriți. Ele au fost dis‑de‑dimineață la mormânt23și nu I‑au mai găsit trupul. Când au venit, ne‑au spus că au avut o viziune cu îngeri care le‑au spus că El trăiește.24Unii din cei ce erau cu noi s‑au dus la mormânt și au găsit exact așa cum au spus femeile, dar pe El nu L‑au văzut.25El le‑a zis: – O, nesăbuiți și înceți la inimă mai sunteți când este vorba să credeți tot ce au spus profeții!26Nu trebuia oare să sufere Cristosul aceste lucruri și să intre în slava Lui?27Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le‑a interpretat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile.28Când s‑au apropiat de satul în care mergeau, El S‑a făcut că vrea să meargă mai departe.29Dar ei au stăruit de El, zicând: – Rămâi cu noi, pentru că este spre seară și ziua este deja pe sfârșite! Astfel, El a intrat să rămână cu ei.30În timp ce ședea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt‑o și le‑a dat‑o.31Atunci li s‑au deschis ochii și L‑au recunoscut, dar El S‑a făcut nevăzut dinaintea lor.32Ei și‑au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum, când ne deschidea Scripturile?“33Și s‑au ridicat chiar în ceasul acela și s‑au întors la Ierusalim. Ei i‑au găsit pe cei unsprezece și pe cei care erau împreună cu ei, adunați laolaltă34și zicând că într-adevăr Domnul a înviat și i S‑a arătat lui Simon.35Și le‑au istorisit ce s‑a întâmplat pe drum și cum li S‑a făcut cunoscut la frângerea pâinii.
Isus li Se arată ucenicilor
36În timp ce spuneau ei aceste lucruri, El Însuși a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!“ (Ioan 20:19)37Îngroziți și înspăimântați, ei credeau că văd un duh.38El le‑a zis: „De ce sunteți tulburați și de ce vi se ridică îndoieli în inima voastră?39Uitați‑vă la mâinile și la picioarele Mele: Eu Însumi sunt! Atingeți‑Mă și vedeți: un duh n‑are carne și oase, așa cum vedeți că am Eu!“40Și zicând aceasta, le‑a arătat mâinile și picioarele Sale.41Dar pentru că ei, de bucurie, tot nu credeau și erau uimiți, le‑a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?“42I‑au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere,43iar El le‑a luat și le‑a mâncat înaintea lor.44Apoi le‑a zis: „Acestea sunt lucrurile pe care vi le spuneam când încă eram cu voi, și anume că trebuie să se împlinească tot ceea ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi[2].“45Atunci le‑a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile,46și le‑a zis: „Așa este scris, și anume Cristosul trebuia să sufere[3] și să învie dintre cei morți a treia zi[4], (Ps 16:9; Ps 22:1; Is 53:1; Is 53:10; Iona 1:17; Mat 12:40)47iar pocăința spre iertarea păcatelor să fie proclamată, în Numele Lui, tuturor neamurilor, începând din Ierusalim.48Voi sunteți martori ai acestor lucruri.49Iată, trimit peste voi promisiunea Tatălui Meu. Voi însă rămâneți în cetate până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus!“
Înălțarea la cer
50Apoi i‑a condus afară, până spre Betania, și, ridicându‑Și mâinile, i‑a binecuvântat. (Mar 16:19; Fapte 1:9)51În timp ce‑i binecuvânta, Isus S‑a depărtat de ei și a fost luat în cer.52Ei I s‑au închinat și apoi s‑au întors la Ierusalim cu mare bucurie.53Și tot timpul erau în Templu, lăudându[5]-L și binecuvântându‑L pe Dumnezeu. Amin.
Luca 24
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1А в първия ден на седмицата, много рано, носейки приготвените благовония, те дойдоха при гроба, а заедно с тях и някои други, (Mat 28:1; Mar 16:1; Ioan 20:1)2ала намериха камъка отвален от гроба.3И като влязоха, не намериха тялото на Господа Иисуса.4И докле недоумяваха за това, ето, изправиха се пред тях двама мъже в бляскави дрехи.5И както бяха уплашени и навели лице към земята, – мъжете им рекоха: защо търсите Живия между мъртвите?6Няма Го тука, но възкръсна; припомнете си, какво ви бе казал, когато беше още в Галилея, (Mat 17:22)7говорейки, че Син Човеческий трябва да бъде предаден в ръце на човеци грешници и да бъде разпнат и на третия ден да възкръсне. (Mar 9:31; Lu 9:22)8И спомниха си думите Му.9И като се върнаха от гроба, обадиха всичко това на единайсетте и на всички други.10Те бяха Магдалина Мария, и Иоана, и Мария, майка на Иакова, и другите с тях, които обадиха на апостолите за това.11И техните думи им се показаха празни, и не им повярваха.12Но Петър стана, затече се към гроба и, като се наведе, видя вътре само повивките и се върна, чудейки се сам в себе си за станалото. (Ioan 20:6)13В същия ден двама от тях отиваха в едно село, на име Емаус, което беше на шейсет стадии далеч от Иерусалим, (Mar 16:12)14и разговаряха се помежду си за всичко онова, що се бе случило.15И както се разговаряха и разсъждаваха помежду си, Сам Иисус се приближи и вървеше с тях;16но очите им се премрежиха, за да Го не познаят.17А Той им рече: какви са тия думи, които, вървешком, разменяте помежду си, и защо сте тъжни?18Единият от тях, на име Клеопа, Му отговори и рече: Ти ли си само странник в Иерусалим и не си узнал това, което е в него станало през тия дни?19И попита ги: кое? Те Му отговориха: което стана с Иисуса Назарееца, Който беше пророк, силен на дело и слово пред Бога и целия народ; (Mat 21:11; Lu 7:16; Ioan 3:2; Ioan 6:14; Fapte 2:22)20как нашите първосвещеници и началници Го предадоха да бъде осъден на смърт и Го разпнаха;21а ние се надявахме, че Той е Оня, Който щеше да избави Израиля; но при всичко това днес е вече трети ден, откак стана това; (Lu 2:25; Fapte 26:6)22па и някои жени от нашите ни слисаха: те ходили рано на гроба,23и не намерили тялото Му; и като дойдоха, разправяха, че им се явили и Ангели, които казвали, че Той е жив;24и някои от нашите отидоха на гроба, и намерили тъй, както и жените казаха; ала Него не видели.25Тогава Той им рече: о, несмислени и мудни по сърце да вярвате на всичко, що са казали пророците! (Gen 3:15; Gen 22:18; Gen 49:10; Num 21:9; Ps 21:7; Ps 21:14; Ps 68:10; Is 50:6; Is 53:3)26Нали тъй трябваше да пострада Христос и да влезе в славата Си? (Ps 15:5; Is 40:10; Ier 23:5; Ier 33:15; Ez 34:23; Ez 37:24; Mica 7:20)27И като начена от Моисея и от всички пророци, обясняваше им казаното за Него в цялото Писание.28И те се приближиха до селото, в което отиваха; а Той показваше вид, че иска да върви по-нататък;29но те Го задържаха, като казваха: остани с нас, понеже е привечер, и денят се превали. И Той влезе, за да остане с тях.30И когато Той седеше с тях на трапезата, взе хляба, благослови, преломи и им подаваше;31тогава им се отвориха очите, и те Го познаха; ала Той стана невидим за тях.32И те си казаха един другиму: не гореше ли в нас сърцето ни, когато Той ни говореше по пътя и когато ни обясняваше Писанието?33И в същия час станаха, върнаха се в Иерусалим и намериха събрани единайсетте и ония, които бяха с тях,34да казват, че Господ наистина възкръснал и се явил на Симона.35И те разказваха за случилото се по пътя, и как Го познаха, когато преломяваше хляба.36Когато те приказваха за това, Сам Иисус застана сред тях и им каза: мир вам! (Mar 16:14; Ioan 20:19; Fapte 13:31; 1 Cor 15:5)37Те, смутени и изплашени, помислиха, че виждат дух;38но Той им рече: защо се смущавате, и защо такива мисли влизат в сърцата ви?39Вижте ръцете Ми и нозете Ми: Аз съм Същият; попипайте Ме и вижте; понеже духът няма плът и кости, както виждате Мене, че имам.40И като рече това, показа им ръцете и нозете.41А понеже те от радост още не вярваха и се чудеха, Той им рече: имате ли тук нещо за ядене?42Те му дадоха късче печена риба и вощен мед.43И като взе, яде пред тях.44И рече им: ето това е, за което ви бях говорил, когато бях още с вас, че трябва да се изпълни всичко, писано за Мене в Закона Моисеев и у пророците и в псалмите. (Mat 16:21)45Тогава им отвори ума, за да разбират Писанията, (Ioan 5:39)46и им рече: тъй е писано, и тъй трябваше Христос да пострада и да възкръсне от мъртвите на третия ден, (Is 53:4; Lu 24:27)47и да бъде проповядвано в Негово име покаяние и прощение на греховете у всички народи, начевайки от Иерусалим;48а вие сте свидетели за това;49и Аз ще изпратя обещанието на Отца Ми върху вас; а вие стойте в град Иерусалим, докле се облечете в сила отгоре. (Ioan 14:16; Ioan 15:26; Fapte 1:4; Fapte 1:8)50И ги изведе вън до Витания и, като дигна ръцете Си, благослови ги.51И, както ги благославяше, отдели се от тях и се възнасяше на небето. (Mar 16:19; Fapte 1:9)52Те Му се поклониха и се върнаха в Иерусалим с голяма радост.53И бяха винаги в храма, като славеха и благославяха Бога. Амин.