1Toată adunarea lor s‑a ridicat și L‑au dus pe Isus la Pilat. (Mat 27:11; Mar 15:1; Ioan 18:28)2Ei au început să‑L acuze, zicând: „Pe Acesta L‑am găsit ducându‑ne în rătăcire neamul, interzicând tributul care se dă Cezarului[1] și zicând despre Sine că este Cristos, un Împărat!“ (Lu 2:1)3Pilat L‑a întrebat, zicând: – Ești Tu Împăratul iudeilor? Isus, răspunzându‑i, a zis: – Tu o spui!4Pilat le‑a zis conducătorilor preoților și mulțimilor: – Eu nu găsesc în Omul Acesta niciun motiv ca să‑L acuz!5Dar ei au insistat și au zis: – Incită poporul, dând învățătură prin toată Iudeea[2], din Galileea, de unde a început, și până aici! (Lu 7:17)
Isus înaintea lui Irod
6Când a auzit acest lucru, Pilat a întrebat dacă Omul este galileean7și, aflând că este sub autoritatea lui Irod[3], L‑a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în acele zile. (Lu 3:1)8Irod s‑a bucurat foarte mult când L‑a văzut pe Isus, fiindcă de mult timp dorea să‑L vadă, pentru că auzise despre El și spera să‑L vadă înfăptuind vreun semn.9I‑a pus multe întrebări, dar Isus nu i‑a răspuns nimic[4]. (Is 53:7)10Conducătorii preoților și cărturarii stăteau acolo, acuzându‑L cu vehemență.11Atunci Irod împreună cu soldații lui s‑au purtat cu El cu dispreț și, după ce și‑au bătut joc de El, L‑au îmbrăcat într‑o haină strălucitoare[5] și L‑au trimis înapoi la Pilat. (Mar 15:17; Ioan 19:2)12În aceeași zi, Irod și Pilat s‑au împrietenit unul cu altul, căci înainte fuseseră în dușmănie unul față de celălalt.
Condamnarea lui Isus
13Pilat a chemat laolaltă conducătorii preoților, conducătorii și poporul (Mat 27:15; Mar 15:6; Ioan 18:39)14și le‑a zis: – Mi L‑ați adus pe Omul Acesta, ca pe Unul Care duce în rătăcire poporul. Și iată că eu, după ce L‑am cercetat înaintea voastră, n‑am găsit în Omul Acesta niciunul din motivele pentru care Îl acuzați voi.15Și nici Irod nu L‑a găsit vinovat, pentru că ni L‑a trimis înapoi. Iată deci că n‑a săvârșit nimic vrednic de moarte.16Așadar, după ce‑L voi pedepsi, Îl voi elibera!17El trebuia să le elibereze pe cineva cu ocazia sărbătorii.18Însă ei au strigat cu toții, zicând: – La moarte cu Acesta! Eliberează‑ni‑l pe Barabba[6]! (Mat 27:16)19Barabba fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru crimă.20Pilat le‑a vorbit din nou, dorind să‑L elibereze pe Isus,21însă ei strigau: – Răstignește‑L![7] Răstignește‑L!22El le‑a zis a treia oară: – Dar ce rău a făcut Acesta? Eu n‑am găsit în El niciun motiv care să‑L facă vrednic de moarte! Așadar, după ce‑L voi pedepsi, Îl voi elibera!23Dar ei insistau, cerându‑i cu strigăte puternice să fie răstignit. Și strigătele lor și ale conducătorilor preoților au biruit.24Pilat a decis să li se îndeplinească cererea.25L‑a eliberat, așa cum cereau ei, pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru răscoală și crimă, iar pe Isus L‑a dat pe mâna lor, ca să‑I facă după cum doresc.
Răstignirea
26În timp ce‑L duceau de‑acolo, l‑au apucat pe Simon, un om din Cirena, care venea de la câmp, și i‑au pus crucea în spinare, ca s‑o ducă în urma lui Isus. (Mat 27:32; Mar 15:21; Ioan 19:17)27Pe Isus Îl urma o mare mulțime de oameni, printre care și niște femei care se băteau pe piept și‑L jeleau.28Dar Isus S‑a întors spre ele și le‑a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți‑vă pe voi și pe copiii voștri!29Căci iată, vin zile în care se va spune: «Fericite sunt cele sterpe și pântecele care n‑au născut și fericiți sunt sânii care n‑au alăptat!»30Atunci vor începe să zică munților: «Cădeți peste noi!» și dealurilor: «Acoperiți‑ne!»[8] (Os 10:8)31Căci dacă i se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?!“[9] (Ez 21:3)32Au fost aduși și doi răufăcători, ca să fie omorâți împreună cu El.33Când au ajuns în locul numit „Craniul“[10], i‑au răstignit acolo pe Isus și pe răufăcători, unul la dreapta și unul la stânga Lui.[11] (Lu 22:37)34Isus zicea: „Tată, iartă‑i, căci nu știu ce fac!“ Apoi au aruncat sorții, ca să‑și împartă hainele Lui între ei.[12] (Ps 22:18)35Poporul stătea acolo și se uita. Conducătorii își băteau joc de El, zicând: „Pe alții i‑a salvat! Să Se salveze și pe Sine dacă este Cristosul lui Dumnezeu, Alesul!“36Soldații, de asemenea, își băteau joc de El. Ei se apropiau, Îi ofereau oțet de vin[13]37și ziceau: „Dacă Tu ești Împăratul iudeilor, salvează‑Te pe Tine Însuți!“38Deasupra Lui era și o inscripție cu litere grecești, latinești și ebraice: „Acesta este Împăratul iudeilor.“39Unul dintre răufăcătorii care fuseseră răstigniți, blasfemia împotriva Lui, zicând: „Nu ești Tu Cristosul? Salvează‑Te pe Tine și salvează‑ne și pe noi!“40Celălalt însă l‑a mustrat, zicând: „Nu te temi de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași sentință?41Pentru noi, într-adevăr, este drept, căci noi primim ceea ce merităm pentru ce‑am săvârșit, dar Acesta n‑a săvârșit nimic rău!“42Apoi a zis: – Isuse, amintește‑Ți de mine când vii în Împărăția Ta!43Isus i‑a răspuns: – Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în Rai!
Moartea lui Isus
44Era deja cam pe la ceasul al șaselea[14]. Și s‑a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea[15]. (Mat 27:45; Mar 15:33; Lu 12:1; Lu 15:1; Ioan 19:28)45Soarele s‑a întunecat, iar draperia[16] Templului s‑a rupt prin mijloc. (Ev 9:1; Ev 10:14)46Isus a strigat cu glas tare și a zis: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!“[17] Și zicând aceasta, Și‑a dat suflarea. (Ps 31:5)47Când centurionul[18] a văzut ce se întâmplase, L‑a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Într-adevăr Omul Acesta era drept[19]!“ (Lu 7:2)48Toate mulțimile care se adunaseră înaintea acestei priveliști, văzând ce se întâmplă, s‑au întors, bătându‑se pe piept.49Toți cunoscuții Lui, inclusiv femeile care‑L însoțiseră din Galileea, stăteau la distanță și se uitau la aceste lucruri.
Înmormântarea lui Isus
50Și iată că era un om pe nume Iosif, un sfetnic în Sinedriu, om bun și drept, (Mat 27:57; Mar 15:42; Ioan 19:38)51care nu fusese de acord cu planul și acțiunea lor. Era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu.52Acesta a venit la Pilat și i‑a cerut trupul lui Isus.53După ce a dat jos trupul, L‑a înfășurat într‑o pânză de in și L‑a pus într‑un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni.54Era Ziua Pregătirii și începea Sabatul.55Femeile, cele care veniseră împreună cu Isus din Galileea, au mers după Iosif și au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui Isus în el.56Ele s‑au întors și au pregătit miresme și parfumuri. Apoi, în ziua de Sabat, s‑au odihnit, potrivit poruncii.
Luca 23
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1И дигна се цялото множество, и Го поведоха към Пилата, (Mat 27:2; Mar 15:1; Ioan 18:28)2и почнаха да Го обвиняват, говорейки: намерихме Тогова, че развратява народа ни и забранява да се дава кесарю данък, като казва за Себе Си, че бил Христос Цар. (Mat 22:21)3А Пилат Го попита и каза: Ти ли си Царят на иудеите? А Той отговори и му рече: ти казваш. (Mat 27:11; Mar 15:2; Ioan 18:33; 1 Tim 6:13; Apo 1:5)4Пилат рече на първосвещениците и на народа: аз не намирам никаква вина у Тогова Човека.5Но те настояваха да казват, че Той бунтува народа, като поучава по цяла Иудея, начевайки от Галилея дотук.6Пилат, като чу за Галилея, попита: нима Човекът е галилеец?7И като узна, че Той е подвластен на Ирода, изпрати Го при Ирода, който през тия дни беше тъй също в Иерусалим.8А Ирод, като видя Иисуса, много се зарадва, понеже отдавна желаеше да Го види, тъй като беше слушал много за Него, и се надяваше да види някое чудо да стане от Него, (Lu 9:9)9и Му задаваше много въпроси, но Той нищо му не отговаряше.10А първосвещениците и книжниците стояха и силно Го обвиняваха.11Но Ирод с войниците си, като Го унизи и подигра, облече Го в светла дреха и Го изпрати назад при Пилата. (Is 53:3)12И него ден Пилат и Ирод станаха приятели помежду си, понеже по-рано враждуваха един против други.13А Пилат, като повика първосвещениците, началниците и народа,14каза им: доведохте ми Тоя Човек като развратител на народа; а ето, аз изследвах пред вас, и не намерих у Тогози Човека никаква вина от онова, в каквото Го обвинявате; (Mat 27:23; Mar 15:14; Ioan 18:38; Ioan 19:4)15но нито Ирод намери, понеже Го пратих и при него; и ето, нищо достойно за смърт Той не е извършил;16и тъй, след като Го накажа, ще Го пусна.17А той трябваше за празника да им пуска един затворник.18Но целият народ закрещя: премахни Тогова! а пусни ни Варава. (Mat 27:20; Mar 15:11; Ioan 18:40; Fapte 3:14)19А Варава беше хвърлен в тъмница за извършен в града бунт и убийство.20Пилат отново издигна глас, като желаеше да пусне Иисуса.21Но те крещяха: разпни Го, разпни!22Той и трети път им рече: та какво зло е сторил Тоя? Аз не намерих в Него нищо да заслужава смърт; затова след като Го накажа, ще Го пусна.23Но те настояваха с голям вик да изискват да бъде разпнат; и викът техен и тоя на първосвещениците надделя.24И Пилат реши да бъде, според както искат те,25и пусна им хвърления в тъмницата за бунт и убийство, когото искаха, а Иисуса предаде на волята им.26И когато Го поведоха, уловиха някого си Симона Киринеец, който идеше от нива, и сложиха върху му кръста, за да го носи след Иисуса.27И след Него вървеше голямо множество народ и жени, които плачеха и ридаеха за Него.28А Иисус, като се обърна към тях, рече: дъщери иерусалимски, не плачете за Мене, а плачете за себе си и за чедата си;29понеже, ето, наближават дни, когато ще се каже: блазе на неплодни, и на утроби неродили, и на гърди некърмили!30Тогава ще почнат да казват на планините: паднете върху ни! и на хълмовете: затрупайте ни! (Is 2:19; Os 10:8; Apo 6:16; Apo 9:6)31Защото, ако това правят със зеленото дърво, какво ще бъде със сухото?32Водеха и двама злодейци, за да бъдат погубени с Него.33И когато отидоха на мястото, наречено Лобно, там разпнаха Него и злодейците, единия отдясно, а другия отляво. (Mat 27:33; Mar 15:22; Ioan 19:17)34А Иисус говореше: Отче! прости им, понеже не знаят, що правят. И като деляха дрехите Му, хвърлиха жребие. (Ps 21:14; Mat 5:44; Mat 27:35; Mar 15:24; Ioan 19:23)35А народът стоеше и гледаше. Подгавряха се заедно с народа и началниците, казвайки: други спаси, нека спаси и Себе Си, ако Този е Христос, избраникът Божий.36Също и войниците се подиграваха с Него, като се приближаваха и Му поднасяха оцет,37и казваха: ако си Ти Иудейският Цар, спаси се Сам.38И над Него имаше надпис, написан на гръцки, латински и еврейски: Този е Царят Иудейски.39Един от увисналите на кръста злодейци Го хулеше и казваше: ако си Ти Христос, спаси Себе Си и нас.40А другият, като заговори, мъмреше тогова и казваше: та и от Бога ли се не боиш ти, когато и сам си осъден на същото?41А ние сме осъдени справедливо, защото получаваме заслуженото според делата си; но Тоя нищо лошо не е сторил.42И казваше на Иисуса: спомни си за мене, Господи, кога дойдеш в царството Си! (Mat 16:28)43И отговори му Иисус: истина ти казвам: днес ще бъдеш с Мене в рая.44Беше вече около шестия час, и настана мрак по цялата земя до деветия час; (Amos 8:9)45и потъмня слънцето, и храмовата завеса се раздра през средата.46Иисус, като извика с висок глас, рече: Отче! в Твоите ръце предавам духа Си. И това като каза, издъхна.47А стотникът, като видя станалото, прослави Бога и рече: наистина, Тоя Човек е бил праведник.48И целият народ, който се бе събрал на това зрелище, като видя станалото, връщаше се, удряйки се в гърди.49А стояха надалеч и гледаха това всичките Му познайници и жените, които вървяха подире Му от Галилея.50И ето, някой си, на име Иосиф, съветник, човек добър и справедлив, (Mat 27:57; Mar 15:43; Ioan 19:38)51– той не бе се съгласил с решението и деянията им, – из Ариматея, иудейски град, който очакваше тъй също царството Божие,52дойде при Пилата и измоли тялото Иисусово;53и като Го сне, обви в плащаница и Го положи в гроб, изсечен в скала, дето никой не бе още полаган.54Тоя ден беше петък, и настъпваше вече събота.55Вървяха подире и жените, които бяха дошли с Иисуса от Галилея, и видяха гроба и как бе положено тялото Му;56и като се върнаха, приготвиха благовония и миро, а в събота си починаха според заповедта. (Ex 20:10)