Judecătorii 3

Noua Traducere Românească

de la Biblica
1 Iată care sunt neamurile pe care le‑a lăsat DOMNUL pentru ca, prin ele, să‑l pună la încercare pe Israel, pe toți aceia care nu luaseră parte la toate războaiele din Canaan.2 El a lăsat acele neamuri, doar pentru ca generațiile fiilor lui Israel să cunoască și să învețe războiul, mai ales cei care nu‑l cunoscuseră dinainte.3 Așadar, neamurile acestea erau: filistenii cu cei cinci domnitori ai lor, toți canaaniții, sidonienii, hiviții care locuiau pe muntele Liban, de la muntele Baal-Hermon până la Lebo-Hamat.[1]4 Ele au fost folosite pentru a‑l pune la încercare pe Israel, astfel încât El să știe dacă vor asculta de poruncile DOMNULUI, pe care El le‑a încredințat părinților lor prin Moise.5 Și astfel fiii lui Israel au locuit printre canaaniți, hitiți, amoriți, periziți, hiviți și iebusiți.6 Le‑au luat pe fetele acestora de soții, le‑au dat pe fetele lor fiilor acestora și au slujit dumnezeilor lor.7 Fiii lui Israel au făcut ce este rău în ochii DOMNULUI. L‑au uitat pe DOMNUL, Dumnezeul lor, și au slujit BAALILOR[2] și AȘERELOR. (Jud 2:11)8 DOMNUL S‑a aprins de mânie împotriva lui Israel și i‑a vândut în mâna lui Cușan-Rișatayim, regele din Aram-Naharaim[3]. Fiii lui Israel i‑au slujit lui Cușan-Rișatayim timp de opt ani.9 Atunci fiii lui Israel au strigat către DOMNUL, iar DOMNUL le‑a ridicat un izbăvitor, care i‑a izbăvit: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb.10 Duhul DOMNULUI a fost peste el și el a judecat[4] Israelul. A ieșit la război și DOMNUL l‑a dat în mâna lui pe Cușan-Rișatayim, regele Aramului. Mâna lui a fost puternică împotriva lui Cușan-Rișatayim.11 Astfel, țara a avut liniște timp de patruzeci de ani. Apoi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.12 Fiii lui Israel au făcut din nou ce este rău în ochii DOMNULUI, astfel că DOMNUL a întărit stăpânirea lui Eglon, regele Moabului, asupra lor, pentru că au făcut ce este rău în ochii DOMNULUI.13 El i‑a chemat pe fiii lui Amon și pe amalekiți să i se alăture și împreună au pornit la război. L‑a învins pe Israel și a luat în stăpânire Cetatea Palmierilor[5].14 Astfel, fiii lui Israel i‑au slujit lui Eglon, regele Moabului, timp de optsprezece ani.15 Fiii lui Israel au strigat din nou către DOMNUL, și DOMNUL le‑a ridicat un alt izbăvitor: pe Ehud, fiul beniamitului Ghera, care era stângaci. Fiii lui Israel au trimis, prin el, tributul pentru Eglon, regele Moabului.16 Ehud și‑a făcut o sabie cu două tăișuri, având o lungime de un cot[6], și a fixat‑o sub haină, pe coapsa dreaptă.17 Apoi a dat tributul la Eglon, regele Moabului, care era un bărbat foarte gras.18 După ce a terminat de înmânat tributul, i‑a trimis înapoi pe oamenii care aduseseră tributul împreună cu el.19 După aceea, el însuși a făcut cale întoarsă de la idolii de piatră[7] care erau aproape de Ghilgal și i‑a zis lui Eglon: – Maiestate, am un mesaj numai pentru tine! Regele a zis: – Tăcere! Și toți cei ce stăteau în jurul lui au ieșit afară.20 Ehud s‑a apropiat de el. Acesta stătea singur în odaia lui de sus cea răcoroasă. Ehud i‑a zis: „Am un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru tine!“ Regele s‑a ridicat de pe tron.21 Ehud și‑a întins mâna stângă, a luat sabia de pe coapsa dreaptă și i‑a înfipt‑o în pântec.22 Chiar și mânerul a intrat după lamă. Grăsimea s‑a strâns în jurul lamei, căci Ehud nu i‑a mai scos sabia din pântec, iar murdăria[8] i‑a ieșit afară.23 Ehud a ieșit prin verandă[9], a închis după el ușile odăii de sus și a tras zăvorul.24 După ce a ieșit el, au venit slujitorii regelui, s‑au uitat și iată că ușile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei și‑au zis: „Cu siguranță că el își acoperă picioarele[10] în camera răcoroasă!“25 Și s‑au tot învârtit prin preajmă până când și‑au pierdut răbdarea. Când au văzut că nu deschide ușile odăii de sus, au luat cheia, au deschis și iată că stăpânul lor zăcea mort pe pământ.26 În timp ce ei așteptau, Ehud a fugit, a trecut de idolii de piatră și a scăpat în Seira.27 De îndată ce a ajuns acolo, a sunat din trâmbiță[11] pe muntele lui Efraim. Fiii lui Israel au coborât împreună cu el de pe munte, acesta fiind în fruntea lor.28 El le‑a zis: „Urmați‑mă, căci DOMNUL i‑a dat în mâinile voastre pe moabiți, dușmanii voștri!“ Ei au coborât după el, au ocupat vadurile Iordanului, care duc spre Moab și n‑au lăsat pe nimeni să treacă.29 Au ucis atunci în jur de zece mii de moabiți, toți bărbați robuști și bine antrenați. Niciun om nu a scăpat.30 În ziua aceea, Moabul a fost supus de către Israel, și astfel țara a avut liniște timp de optzeci de ani.31 După el a urmat Șamgar, fiul lui Anat[12]. El a ucis șase sute de filisteni cu o țepușă de mânat vite și l‑a izbăvit astfel pe Israel. (Jud 1:33)

Judecătorii 3

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society
1 Ето народите, които Господ остави, за да изпитва с тях всички ония израилтяни, които не знаеха за всички ханаански войни, (Ex 23:29; Deut 7:22)2 само за да знаят и да се учат на война сетнешните поколения на Израилевите синове, които по-преди не са я знаели:3 петима филистимски владелци, всички хананейци, сидонци и евейци, които живееха в планина Ливан, от планина Ваал-Ермон до входа в Емат. (Deut 3:8; Ios 13:3)4 Те бяха оставени, за да бъдат чрез тях изпитвани израилтяните, и да се узнае, дали се покоряват на заповедите на Господа, които Той бе заповядал на отците им чрез Моисея. (Deut 8:2; Jud 2:22)5 И живееха Израилевите синове между хананейци, хетейци, аморейци, ферезейци, евейци (гергесейци) и иевусейци,6 и си взимаха дъщерите им за жени, и даваха дъщерите си на синовете им, и служеха на техните богове. (Ex 23:32; Ex 34:16; Deut 7:3)7 И синовете Израилеви сториха зло пред очите на Господа, и забравиха своя Господ Бог, и служеха на разни Вааловци и Астарти. (Ier 7:9)8 Тогава Господ се разгневи силно против Израиля, и ги предаде в ръцете на Хусарсатема, месопотамски цар, и синовете Израилеви робуваха на Хусарсатема осем години. (Jud 2:14)9 След това синовете Израилеви викнаха към Господа, и Господ издигна за синовете Израилеви спасител, който ги избави, – Кеназовия син Готониил, по-малък брат Халевов. (Ios 15:17; Jud 2:16; Jud 4:3)10 Върху него беше Дух Господен, и той беше съдия на Израиля. Той излезе на война (против Хусарсатема), и Господ предаде в ръцете му месопотамския цар Хусарсатема, и ръката му надви на Хусарсатема.11 И земята беше спокойна четирийсет години. И умря Готониил, Кеназовият син. (Jud 8:28)12 Синовете Израилеви почнаха пак да вършат зло пред очите на Господа, и Господ даде сила на моавския цар Еглона против израилтяните, задето те вършиха зло пред очите на Господа. (Jud 4:1; Jud 6:1; 1 Sam 12:9)13 Той събра при себе си (всички) амонитци и амаликитци, потегли и порази Израиля, и завладяха града на Палмите.14 И синовете Израилеви робуваха на моавския цар Еглона осемнайсет години.15 Тогава синовете Израилеви викнаха към Господа, и Господ им издигна за спасител Аода, син на Гера, Иеминиев син, който беше левичар. И синовете Израилеви пратиха по него дарове на моавския цар Еглона.16 Аод си направи двуостър меч, дълъг един лакът, и го препаса под клашника си на дясното бедро,17 (и дойде) и поднесе даровете на моавския цар Еглона; а Еглон беше човек твърде пълен.18 Когато Аод поднесе всички дарове и изпроводи людете, които донесоха даровете,19 сам се върна от истуканите, що са в Галгал, и каза: царю, имам една тайна дума до тебе. Той рече: по-тихо! И излязоха всички, които стояха при него.20 Аод влезе при него: той седеше в прохладната горница, която си имаше отделно. И каза Аод: (царю,) имам до тебе дума Божия. Еглон стана от стола (пред него). (Num 23:16)21 (Когато той стана,) Аод простря лявата си ръка, и взе меча от дясното си бедро и го заби в корема му,22 тъй че след острието влезе и дръжката, и тлъстината закри острието, понеже Аод не извади меча от корема му, и той влезе в задните части.23 Аод излезе в преддверието, затвори подире си вратата на горницата и заключи.24 След като излезе, слугите на Еглона дойдоха и виждат, ето, вратата на горницата заключени, и си рекоха: навярно той е по нужда в прохладната стая.25 Чакаха доста дълго, но като видяха, че никой не отваря вратата на горницата, взеха ключ и отключиха, и ето, господарят им лежи на земята мъртъв.26 Докато се чудеха, Аод избяга, (и никой за него не мислеше,) мина край истуканите и се спаси в Сеират.27 А щом пристигна (в земята Израилева, Аод) затръби с тръба на Ефремова планина, и слязоха с него синовете Израилеви от планината, и той вървеше пред тях.28 И им каза: вървете подире ми, защото Господ (Бог) предаде враговете ви моавци във ваши ръце. И тръгнаха подире му, завзеха брода пред Иордан към Моав, и не пущаха никого да премине.29 Тогава избиха около десет хиляди моавци, все здрави и силни, и никой не избяга.30 Тъй се усмириха в оня ден моавци пред Израиля, и земята беше спокойна осемдесет години. (И Аод беше техен съдия до смъртта си.)31 След него дойде Самегар, Анатов син, който изби шестстотин души филистимци с волски остен; и той също избави Израиля. (Jud 5:6)