1După toate acestea, Dumnezeu l‑a pus la încercare pe Avraam și i‑a zis: – Avraam! El a răspuns: – Iată‑mă!2Dumnezeu i‑a zis: – Ia‑l pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care‑l iubești, pe Isaac, du‑te în ținutul Moria și jertfește‑l acolo ca ardere‑de‑tot pe unul dintre munții despre care îți voi spune.3Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață, și‑a înșeuat măgarul, i‑a luat pe doi dintre slujitorii săi și pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea‑de‑tot, apoi s‑a ridicat și a plecat spre locul despre care îi vorbise Dumnezeu.4A treia zi, Avraam și‑a ridicat ochii și a văzut locul de departe.5Atunci Avraam le‑a zis slujitorilor săi: „Rămâneți aici cu măgarul; eu și băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi.“6Avraam a luat lemnele pentru arderea‑de‑tot și le‑a pus pe umerii fiului său Isaac, iar el a dus focul și cuțitul. Și cei doi au plecat împreună.7Isaac i‑a zis tatălui său, Avraam: – Tată! El a răspuns: – Iată‑mă, fiule. Isaac i‑a zis: – Iată focul și lemnele, dar unde este mielul pentru arderea‑de‑tot?8Avraam i‑a răspuns: – Dumnezeu Însuși Se va îngriji de mielul pentru arderea‑de‑tot, fiule. Și cei doi au mers împreună mai departe.9Când au ajuns în locul despre care îi spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar și a așezat lemnele pe el. După aceea, l‑a legat pe fiul său Isaac și l‑a pus pe altar, deasupra lemnelor.10Apoi Avraam și‑a întins mâna și a luat cuțitul ca să‑l înjunghie pe fiul său.11Dar Îngerul DOMNULUI l‑a strigat din ceruri și i‑a zis: – Avraam! Avraam! El a răspuns: – Iată‑mă!12Îngerul i‑a zis: – Nu pune mâna pe băiat. Nu‑i face nimic, pentru că acum știu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l‑ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.13Avraam și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și iată că înapoia sa era un berbec prins cu coarnele într‑un tufiș. S‑a dus, a luat berbecul și l‑a jertfit ca ardere‑de‑tot în locul fiului său.14Avraam a pus acelui loc numele „DOMNUL va purta de grijă“[1]. De aceea se spune și astăzi: „La muntele DOMNULUI se va purta de grijă.[2]“15Îngerul DOMNULUI l‑a strigat din ceruri pentru a doua oară pe Avraam16și i‑a zis: „Deoarece ai făcut acest lucru și nu l‑ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, jur pe Mine Însumi, zice DOMNUL,17că te voi binecuvânta cu adevărat și‑ți voi înmulți foarte mult sămânța[3], cât stelele cerurilor și cât nisipul de pe țărmul mării. Sămânța ta va stăpâni poarta dușmanilor ei, (Gen 12:7)18iar prin sămânța[4] ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că M‑ai ascultat.“ (Gen 12:7)19Avraam s‑a întors la slujitorii săi, iar ei s‑au ridicat și au mers împreună cu el la Beer-Șeba. Și Avraam a locuit în Beer-Șeba.
Urmașii lui Nahor
20După toate acestea, i s‑a spus lui Avraam, spunându‑i‑se: „Iată, Milca i‑a născut și ea copii fratelui tău, Nahor:21pe Uț, întâiul său născut, pe Buz, fratele acestuia, pe Chemuel, tatăl lui Aram,22pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaș, pe Yidlaf și pe Betuel.“23Lui Betuel i s‑a născut Rebeca. Pe aceștia opt i‑a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.24De asemenea, Reuma, țiitoarea[5] lui, i‑a născut pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaș și pe Maaca. (Jud 19:3)
Genesa 22
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1Подир тия събития Бог, изкушавайки Авраама, му рече: Аврааме! Той отговори: ето ме! (Ev 11:17)2Бог рече: вземи едничкия си син Исаака, когото ти обичаш, и иди в земя Мория, и там го принеси в жертва всесъжение на една от планините, която ще ти по кажа.3Авраам стана сутринта рано, оседла ослето си, взе със себе си двама от своите слуги и сина си Исаака; нацепи дърва за всесъжението и стана та отиде на мястото, за което Бог му говори.4На третия ден Авраам дигна очи и видя отдалеч мястото.5И рече Авраам на слугите си: останете вие тука с ослето; пък аз и син ми ще отидем там, ще се поклоним и ще се върнем при вас.6И взе Авраам дърва за всесъжението и натовари сина си Исаака; взе в ръце огън и нож, и тръгнаха двамата заедно.7Тогава Исаак проговори на баща си Авраама и рече: тате! Той отговори: ето ме, синко. Той рече: ето огънят и дървата, а де е агнето за всесъжение?8Авраам рече: Бог ще Си предвиди, синко, агне за всесъжение. И вървяха нататък двамата заедно.9И стигнаха до мястото, за което му бе казал Бог; и направи там Авраам жертвеник, наслага дървата и, като свърза сина си Исаака, тури го на жертвеника върху дървата.10Тогава Авраам протегна ръка и взе ножа, за да заколи сина си.11Но Ангел Господен му викна от небето и рече: Аврааме, Аврааме! Той отговори: ето ме!12Ангелът рече: не дигай ръка върху момчето и не прави му нищо; защото сега познах, че се боиш от Бога и не пожали едничкия си син за Мене.13Подигна Авраам очи и видя: ето, отзаде му овен, който се бе заплел с рогата си в гъстака. Авраам отиде, взе овена и го принесе всесъжение вместо сина си (Исаака).14И нарече Авраам онова място: Иехова-ире[1]; затова и сега се казва: на планината Господ ще предвиди.15И Ангел Господен втори път викна Аврааму от небето16и рече: кълна се в Мене Си, казва Господ, че, понеже ти направи туй нещо и не пожали (за Мене) едничкия си син, (Ps 104:9; Lu 1:73; Ev 6:13; 1 Mac 2:52; Sir 44:21)17Аз ще благословя и преблагословя, ще размножа и преумножа твоето семе, както небесните звезди и както пясъка по морския бряг; и твоето семе ще завладее градовете на враговете си;18и ще бъдат благословени в твоето семе всички земни народи, задето послуша гласа Ми. (Gen 12:3; Gen 18:18; Gen 26:4; Ps 71:17; Fapte 3:25; Gal 3:8; Gal 3:16; Sir 44:22)19И върна се Авраам при слугите си, и станаха та отидоха заедно във Вирсавия, и настани се Авраам във Вирсавия.20След тия случки известиха на Авраама, като казаха: ето и Милка роди на брата ти Нахора синове:21Уца, негов първенец, Вуза, негов брат, Кемуила, баща Арамов,22Кеседа, Хазо, Пилдаша, Идлафа и Ватуила;23от Ватуила се роди Ревека. Тия осем (сина) роди Милка на Нахора, Авраамовия брат;24и наложницата му, на име Реума, тъй също роди: Теваха, Гахама, Тахаша и Мааха.