Genesa 21 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Nașterea lui Isaac

1 DOMNUL a cercetat‑o pe Sara, după cum a zis; DOMNUL a făcut pentru Sara ceea ce promisese. 2 Sara a rămas însărcinată și i‑a născut lui Avraam un fiu la bătrânețe, la vremea hotărâtă, despre care îi vorbise Dumnezeu. 3 Avraam i‑a pus numele Isaac^[1] fiului său nou‑născut, pe care i‑l născuse Sara. 4 Avraam l‑a circumcis pe fiul său Isaac, la vârsta de opt zile, așa cum i‑a poruncit Dumnezeu. 5 Avraam avea o sută de ani când s‑a născut fiul său Isaac. 6 Sara a zis: „Dumnezeu m‑a făcut să râd și oricine va auzi despre acest lucru va râde împreună cu mine.“ 7 Apoi a zis: „Cine i‑ar fi spus lui Avraam că Sara va alăpta copii? Totuși, i‑am născut un fiu la bătrânețe.“

Agar și Ismael sunt alungați în pustie

8 Copilul a crescut și a fost înțărcat. În ziua în care Isaac a fost înțărcat, Avraam a dat un ospăț mare. 9 Dar Sara l‑a văzut râzând^[2] pe fiul egiptencei Agar, pe care aceasta i‑l născuse lui Avraam, 10 și i‑a zis lui Avraam: „Alung‑o pe această roabă și pe fiul ei, căci fiul acestei roabe nu va moșteni împreună cu fiul meu, cu Isaac!“ 11 Lucrul acesta nu i‑a plăcut deloc lui Avraam,^[3] deoarece îl avea în vedere pe fiul său. 12 Dar Dumnezeu i‑a zis lui Avraam: „Să nu fii tulburat^[4] din cauza băiatului și a roabei tale. Ascult‑o pe Sara în tot ce îți spune, pentru că prin Isaac își va primi numele sămânța^[5] ta. (Gen 12:7) 13 Cât despre fiul roabei tale, îl voi face și pe el un neam, pentru că este sămânța ta.“ 14 Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a luat niște pâine și un burduf cu apă și i le‑a dat lui Agar, punându‑i‑le pe umăr; i‑a dat și copilul și a trimis‑o. Ea a plecat și a rătăcit în pustia Beer-Șeba. 15 Când apa din burduf s‑a terminat, a aruncat copilul sub unul dintre tufișuri 16 și apoi s‑a dus și a șezut singură la depărtare, cam până unde zboară o săgeată trasă de arc, căci își zicea: „Să nu văd moartea copilului.“ Și, șezând la depărtare, și‑a ridicat glasul și a plâns. 17 Dar Dumnezeu a auzit glasul băiatului. Îngerul lui Dumnezeu a strigat din ceruri către Agar și i‑a zis: „Ce se întâmplă, Agar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit glasul băiatului din locul în care este. 18 Scoală‑te, ridică băiatul și ține‑l de mână, pentru că voi face din el un neam mare.“ 19 Apoi Dumnezeu i‑a deschis ochii, iar ea a văzut o fântână cu apă. S‑a dus, a umplut burduful cu apă și i‑a dat băiatului să bea. 20 Dumnezeu a fost cu băiatul, iar el a crescut, a locuit în pustie și a ajuns arcaș. 21 A locuit în pustia Paran, iar mama lui i‑a luat o soție din țara Egiptului.

Legământul dintre Avraam și Abimelek

22 În vremea aceea, Abimelek, împreună cu Pihol, comandantul oștirii sale, i‑au vorbit lui Avraam, zicând: – Dumnezeu este cu tine în tot ceea ce faci. 23 Jură‑mi acum pe Dumnezeu că nu mă vei trăda nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe descendenții mei, ci, așa cum eu am arătat îndurare față de tine, tot așa vei arăta și tu față de mine și față de țara în care locuiești ca străin. 24 Avraam i‑a răspuns: – Jur! 25 Dar Avraam i s‑a plâns lui Abimelek cu privire la o fântână cu apă, pe care robii acestuia o luaseră cu forța. 26 Abimelek i‑a răspuns: „Nu știu cine a făcut acest lucru. Tu nu mi‑ai spus, iar eu nu am auzit despre aceasta decât astăzi.“ 27 Atunci Avraam a luat oi și vite și i le‑a dat lui Abimelek. Apoi cei doi au încheiat un legământ. 28 Avraam a pus deoparte șapte mielușele din turmă. 29 Abimelek l‑a întrebat pe Avraam: – Ce este cu aceste șapte mielușele pe care le‑ai pus deoparte? 30 Avraam i‑a răspuns: – Primește aceste șapte mielușele ca pe o mărturie din partea mea că eu am săpat această fântână. 31 De aceea locul acela a fost numit Beer-Șeba^[6], pentru că amândoi au depus acolo un jurământ. 32 După ce au încheiat legământul la Beer-Șeba, Abimelek și Pihol, comandantul oștirii sale, s‑au ridicat și s‑au întors în țara filistenilor. 33 Avraam a plantat un tamarisc în Beer-Șeba și a chemat acolo Numele DOMNULUI, Dumnezeul cel Veșnic^[7]. 34 El a locuit ca străin în țara filistenilor multă vreme.

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society

1 И Господ погледна милостно към Сарра, както бе рекъл; и направи Господ на Сарра, както бе говорил. (Gen 17:19; Gen 18:10; Ev 11:11)

Gen 17:19Gen 18:10Ev 11:11

2 Сарра зачена и роди Аврааму син в старините му, тъкмо по времето, за което му бе говорил Бог; (Gal 4:22) 3 и Авраам нарече с име Исаак сина си, който му се роди и когото му роди Сарра; (Mat 1:2) 4 и обряза Авраам сина си Исаака в осмия ден, както му бе заповядал Бог. (Gen 17:10; Fapte 7:8) 5 Авраам беше на сто години, когато му се роди син му Исаак. 6 И рече Сарра: смях ми стори Бог; който чуе за мене, ще се разсмее. 7 И пак каза: кой би рекъл на Авраама: Сарра ще кърми деца? Защото родих син в старините му. 8 Детето порасна и го отбиха; и Авраам даде голяма гощавка в деня, когато отбиха (сина му) Исаака. 9 Видя Сарра, че синът, когото египтянката Агар бе родила Аврааму, се присмива (на сина и Исаака), 10 и рече на Авраама: изпъди тая робиня и сина и, защото синът на тая робиня не бива да наследи заедно с моя син Исаака. (Gal 4:30) 11 Това се видя Аврааму много тежко поради сина му (Измаила). (Gen 17:18) 12 Но Бог рече на Авраама: не се огорчавай за момчето и робинята ти; за всичко, което ти каже Сарра, слушай думата и, защото от Исаака потомство ще се назове с твое име; (Ro 9:7; Ev 11:18) 13 и от сина на робинята Аз ще произведа (голям) народ, защото той е твое семе. (Gen 16:10; Gen 17:20; Gen 25:16)

Gen 16:10Gen 17:20Gen 25:16

14 Авраам стана сутринта рано, взе хляб и мях с вода, и даде на Агар, като и тури на рамо: даде и и момчето и я изпрати. Тя тръгна и се заблуди в пустиня Вирсавия; 15 водата в мяха се свърши, и тя остави детето под един храст, 16 и отиде, та седна надалеч, колкото един стрелей от лък. Защото тя рече: не искам да видя смъртта на детето. И седна (надалечко) срещу (него), и викна та заплака. 17 И Бог чу гласа на момчето (оттам, дето беше то); и Ангел Божий от небето извика на Агар и и рече: що ти е, Агар? не бой се; Бог чу гласа на момчето оттам, дето е то; 18 стани, дигни момчето и го хвани за ръка, защото Аз ще произведа от него голям народ. (Gen 17:20) 19 И Бог и отвори очите, и тя видя кладенец с (жива) вода, и отиде, та напълни мяха с вода и напои момчето. 20 И Бог беше с момчето; и то порасна, и заживя в пустинята, и стана стрелец с лък. 21 Той живееше в пустиня Фаран; и му взе майка му жена от египетската земя. (Gen 14:6) 22 И в онова време Авимелех, със (свата Ахузата и) воеводата си Фихол, рече на Авраама: Бог е с тебе във всичко, каквото правиш; (Gen 20:2) 23 а сега закълни ми се тук в Бога, че ти няма да пакостиш нито на мене, нито на сина ми, нито на внука ми; и както аз добре постъпвах с тебе, тъй и ти ще постъпваш с мене и със земята, в която си гост. (Gen 26:11) 24 И рече Авраам: заклевам се, 25 Тогава Авраам укоряваше Авимелеха за водния кладенец, що бяха отнели Авимелеховите слуги. (Gen 26:15; Gen 26:18) 26 А Авимелех (му) каза: не зная, кой е сторил това, пък ти не ми си обадил; аз дори и не съм чувал за това досега. 27 И взе Авраам дребен и едър добитък и даде на Авимелеха, и двамата сключиха съюз. 28 И отлъчи Авраам седем женски агнета от стадото на дребния добитък. 29 А Авимелех рече Аврааму: за какво са тука тия седем женски агнета (от стадото овци), които си отлъчил? 30 (Авраам) отговори: вземи от ръката ми тия седем женски агнета, та да ми бъдат за свидетелство, че аз съм изкопал тоя кладенец. 31 Затова той и нарече това място: Вирсавия, понеже там и двамата се клеха, (Gen 26:33; Ios 15:28; Ios 19:2)

Gen 26:33Ios 15:28Ios 19:2

32 и сключиха съюз във Вирсавия. И стана Авимелех, и (сватът му Ахузат и) воеводата му Фихол и се върнаха във Филистимската земя. 33 И насади (Авраам) при Вирсавия дъбрава, и призова там името на Господа, Вечния Бог. (Gen 13:4; Is 57:15) 34 И живя Авраам във Филистимската земя като странник много дни.