1Dacă un om fură un bou sau o oaie și taie animalul sau îl vinde, să restituie cinci boi pentru fiecare bou furat și patru oi pentru fiecare oaie.2Dacă hoțul este prins spărgând, și el este lovit și moare, cel care l‑a lovit nu va fi vinovat de moartea lui.3Dar, dacă primește lovitura după răsăritul soarelui, atunci cel care l‑a lovit va fi vinovat de moartea sa. Hoțul prins trebuie să plătească întreaga despăgubire. Dacă nu are ce să dea, să fie vândut și astfel să plătească pentru furtul lui.4Când animalul furat – fie el bou, măgar sau oaie – este găsit viu în mâna hoțului, acesta să plătească dublu.5Dacă un om își lasă turma să pască într‑un ogor sau într‑o vie ori își lasă vitele să facă stricăciuni în ogorul altuia, să dea ca despăgubire din ce are mai bun în ogorul sau în via sa.6Dacă izbucnește un foc care cuprinde spinii și arde grânele adunate în snopi, grânele aflate încă în picioare sau întreg ogorul, cel ce a aprins focul să plătească întreaga despăgubire.7Dacă un om încredințează semenului său argint sau bunuri spre păstrare, și acestea sunt furate din casa celui din urmă, atunci hoțul, dacă este prins, trebuie să plătească dublu.8Dacă hoțul nu este găsit, stăpânul casei să fie adus la judecători[1], ca să se descopere dacă nu cumva și‑a însușit el bunurile semenului său.9În orice dispută cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o îmbrăcăminte sau orice altă pierdere despre care una din părți spune: ‘Este a mea’, cauza amândurora va veni până la judecători. Cel pe care‑l vor condamna judecătorii să plătească dublu semenului său.10Dacă cineva încredințează semenului său un măgar, un bou, o oaie sau orice alt animal spre a fi supravegheat, și animalul moare, este vătămat sau este capturat fără să vadă cineva,11să se facă un jurământ în Numele DOMNULUI între cele două părți. Cel căruia i se încredințase animalul va mărturisi că n‑a pus mâna pe bunurile semenului său. Stăpânul va accepta jurământul, și celălalt nu va plăti.12Dacă animalul a fost furat de la el, trebuie să‑l restituie stăpânului.13Dacă a fost sfâșiat de fiare, să fie adus ca dovadă; nu va trebui să restituie nimic pentru rămășițele sfâșiate.14Când cineva împrumută un animal de la semenul său, iar animalul se lovește sau moare în lipsa stăpânului, cel ce l‑a împrumutat va trebui să plătească.15Dacă stăpânul a fost cu el, nu va trebui să plătească. Dacă animalul a fost închiriat, prețul chiriei va acoperi pierderea.
Legi privind relațiile sociale și respectul față de Dumnezeu
16Dacă un om va ademeni o fecioară care nu este logodită și se va culca cu ea, va trebui să‑i plătească zestrea și s‑o ia de soție.17Dacă tatăl ei nu vrea nicidecum să i‑o dea de soție, el îi va plăti în argint prețul zestrei unei fecioare.18Pe vrăjitoare să n‑o lași să trăiască.19Oricine se culcă cu un animal să fie pedepsit cu moartea.20Cel ce aduce jertfe unui dumnezeu, altuia decât DOMNULUI singur, să fie dat spre nimicire[2].21Să nu‑l nedreptățești pe străin și să nu‑i faci rău, pentru că și voi ați fost străini în țara Egiptului.22Să nu‑i asuprești pe văduvă sau pe orfan.23Dacă îi tot asuprești, și ei continuă să strige către Mine după ajutor, sigur le voi auzi strigătul.24Mânia Mea se va aprinde și vă voi ucide cu sabia. Soțiile voastre vor ajunge văduve, iar copiii voștri, orfani.25Dacă împrumuți argint vreunuia din poporul Meu, săracului de lângă tine, să nu te porți cu el ca un cămătar și să nu‑i ceri dobândă.26Dacă iei haina semenului tău drept garanție, să i‑o dai înapoi înainte de apusul soarelui,27căci este singura lui învelitoare, este mantaua cu care își învelește trupul. Altfel, cu ce se va culca? Dacă semenul tău strigă către Mine, Eu îl voi asculta, căci sunt plin de har.28Să nu‑L hulești pe Dumnezeu[3] și să nu‑l blestemi pe conducătorul poporului tău.29Să nu întârzii să‑Mi aduci din plinătatea secerișului tău și din sucul livezii tale.[4] Pe întâiul născut dintre fiii tăi să Mi‑l dai Mie.30Să faci la fel cu boul tău și cu oaia ta: șapte zile să rămână cu mama sa, iar în a opta zi să Mi‑l dai Mie.31Să‑Mi fiți niște oameni sfinți. Să nu mâncați niciun fel de carne sfâșiată de fiare pe câmp, ci s‑o aruncați la câini.
Exodul 22
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1Ако някой открадне вол или овца и заколи, или продаде, да заплати пет вола за вол и четири овци за овца. (2 Sam 12:6)2Ако някой завари крадец да подкопава и го удари, тъй че той умре, то да му се не иска кръвнина;3но, ако е изгряло слънце над него, да му се ис ка кръвнина. Крадецът трябва да заплати; ако ли няма с какво, да продадат самия него, та да се заплати, каквото е откраднал;4ако (той бъде хванат и) откраднатото се намери в ръцете му живо, било вол, или осел, или овца, да заплати (за тях) двойно.5Ако някой повреди нива, или лозе, като пусне добитъка си да пасе в чужда нива (според плодовете и да заплати от своята нива; ако ли повреди цялата нива), да обезщети с най-доброто от нивата си и с най-доброто от лозето си.6Ако се появи огън и обхване трънето и изгори кръстците, или класовете, или нивата, то оня, който е причинил тоя пожар, да заплати.7Кога някой даде на ближния си да му пази сребро или вещи, и те бъдат откраднати от къщата му, ако се намери крадецът, да заплати той двойно;8ако пък се не намери крадецът, нека стопанинът на къщата се яви пред съдиите (и се закълне), че не е турил ръка върху имота на ближния си. (Ex 21:6; Ps 81:1; Ps 81:6; Ioan 10:35)9За всяка спорна вещ, за вол, осел, овца, дреха, за всяка изгубена вещ, за която някой каже, че е негова, работата на двамата трябва да дойде пред съдиите: когото осъдят съдиите, той да заплати на ближния си двойно.10Ако някой предаде на ближния си за пазене осел, или вол, или овца, или друг някакъв добитък, и тоя добитък умре, или бъде повреден, или бъде откаран, без да го види някой, –11нека бъде клетва пред Господа между двамата, че оня, който е приел, не е турил ръка върху имота на ближния си; и стопанинът трябва да я приеме, а оня да не плаща;12ако ли го откраднат от него, длъжен е да заплати на стопанина му; (Gen 31:39)13ако пък бъде от звяр разкъсан, нека за доказателство представи разкъсаното: за разкъсаното той не плаща.14Ако някой заеме добиче от ближния си, и то бъде повредено, или умре, без да е бил стопанинът му при него, трябва да го заплати;15ако пък стопанинът му е бил при него, не е длъжен да плати; ако е било наето с пари, то отива срещу тоя наем.16Ако някой прелъсти девица несгодена и преспи с нея, да и даде вено (и да я вземе) за жена; (Deut 22:28)17ако ли бащата не се съгласи (и не желае) да му я даде, да заплати (на бащата) толкова сребро, колкото се пада за вено на девици.18Врачка да се не оставя жива. (Lev 19:31; Lev 20:27; Deut 18:11)19Всеки скотоложник да бъде предаден на смърт.20Който принася жертви на богове, освен на едного Господа, да бъде изтребен. (Deut 13:13; Deut 13:15)21Пришълеца не притеснявай и го не угнетявай, защото и вие бяхте пришълци в Египетската земя. (Ex 23:9; Lev 19:33)22Ни вдовица, ни сираче не притеснявайте; (Zah 7:10)23ако ли ги притесниш, кога завикат към Мене, че чуя вика им,24и ще се разпали гневът Ми, и с меч ще ви убия, и жените ви ще останат вдовици, и децата ви – сираци.25Ако заемеш пари на някой сиромах от народа Ми, не го притеснявай и не му налагай лихва. (Lev 25:36; Ps 14:5; Ez 18:8)26Ако вземеш дрехата на ближния си в залог, върни я до залез-слънце, (Deut 24:12)27защото тя му е едничка завивка, тя е облекло на тялото му: с какво ще спи той? И кога завика към Мене, Аз ще го чуя, защото съм милостив.28Съдиите не злослови и началника на твоя народ не укорявай. (Fapte 23:5)29Не закъснявай (да Ми принасяш) първите плодове от гумното си и от жлеба си; давай Ми първородния от синовете си; (Ex 13:2; Ez 44:30; Lu 2:23)30също прави и с вола си и с овцата си (и с осела си); седем дена да бъдат при майка си, а на осмия ден ги давай Мене.31И ще Ми бъдете свети люде; и месо, разкъсано от звяр на полето, не яжте: на псетата го хвърляйте. (Lev 22:8; Ez 44:31)