1 Corinteni 2

Noua Traducere Românească

de la Biblica
1 Fraților, și eu, când am venit la voi, n‑am venit vestindu‑vă taina[1] lui Dumnezeu printr‑o vorbire sau înțelepciune aleasă,2 căci am hotărât să nu știu nimic între voi decât pe Isus Cristos și pe El răstignit.3 Eu am venit la voi în neputință, în frică și în mare tremur,4 iar vorbirea și predicarea mea nu stăteau în cuvintele convingătoare ale înțelepciunii, ci în dovada Duhului și a puterii,5 astfel încât credința voastră să nu fie întemeiată pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.6 Totuși, noi vorbim despre o înțelepciune printre cei desăvârșiți, dar nu a veacului acestuia, nici a conducătorilor acestui veac, care sunt nimiciți,7 ci vorbim despre înțelepciunea lui Dumnezeu, cea ținută ascunsă într‑o taină, pe care Dumnezeu a hotărât‑o dinainte spre slava noastră, înaintea veacurilor,8 și pe care niciunul dintre conducătorii acestui veac n‑a cunoscut‑o, pentru că, dacă ar fi cunoscut‑o, nu L‑ar fi răstignit pe Domnul slavei.9 Dar, așa cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le‑a văzut și urechea nu le‑a auzit, iar la inima omului nu s‑au suit – așa sunt lucrurile pe care le‑a pregătit Dumnezeu celor ce‑L iubesc.“[2] (Is 64:4)10 Nouă însă Dumnezeu ni le‑a descoperit prin Duhul. Căci Duhul cercetează toate lucrurile, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.11 Într-adevăr, cine cunoaște lucrurile omului, dacă nu duhul omului, care este în el? Tot astfel, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu, în afară de Duhul lui Dumnezeu.12 Însă noi n‑am primit duhul lumii, ci Duhul de la Dumnezeu, ca să cunoaștem lucrurile ce ne‑au fost dăruite de Dumnezeu.13 Și vorbim despre ele nu prin cuvinte învățate cu ajutorul înțelepciunii omenești, ci prin cuvinte învățate cu ajutorul Duhului, explicând lucrurile duhovnicești pentru cei duhovnicești.[3]14 Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, și nu le poate înțelege, pentru că ele sunt judecate duhovnicește.15 Cel duhovnicesc însă judecă toate lucrurile, iar el nu este judecat de nimeni.16 Căci „Cine a cunoscut gândul Domnului ca să‑L poată sfătui?“[4] Noi însă avem gândul lui Cristos. (Is 40:13)

1 Corinteni 2

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society
1 И аз, братя, като дойдох при вас, дойдох да ви явя Божието свидетелство не с превъзходно слово или мъдрост; (1 Cor 1:17)2 защото не намерих за добре да зная между вас нещо друго, освен Иисуса Христа, и то Иисуса Христа разпнат; (1 Cor 1:23; 1 Cor 15:3; Filip 3:8)3 и аз бях у вас в немощ, в страх и в голям трепет. (Fapte 18:1)4 И словото ми, и проповедта ми бяха не в убедителни думи на човешка мъдрост, а в проява на дух и сила, (2 Pe 1:16)5 та вярата ваша да се утвърдява не на човешка мъдрост, а на силата Божия. (2 Cor 6:7)6 Мъдрост проповядваме между съвършените, ала мъдрост не на тоя век, нито на преходните властници в тоя свят, (Iac 3:15)7 а проповядваме Божията премъдрост, тайна, съкровена, която Бог е предопределил преди векове за наша слава, (Ro 14:23; Ef 3:9)8 която никой от властниците на тоя век не е познал; защото, ако бяха л познали, не биха разпнали Господа на славата. (Mat 11:25; Fapte 13:27; 2 Cor 3:14)9 Но, както е писано: „око не е виждало, ухо не е чувало и човеку на ум не е идвало това, що Бог е приготвил за ония, които Го обичат“. (Is 64:4)10 А нам Бог откри това чрез Своя Дух, защото Духът прониква във всичко, дори и в дълбините Божии. (Mat 13:11; Mar 4:11; Ioan 14:26)11 Понеже кой човек знае, какво има у човека, освен човешкия дух, който живее в него? Тъй и Божието никой не знае, освен Божия Дух. (Ro 11:33)12 Ала ние приехме не духа на тоя свят, а Духа, Който иде от Бога, за да знаем това, що ни е дарувано от Бога; (Ro 8:15)13 това и проповядваме не с думи, научени от човешка мъдрост, а с думи, научени от Духа Светаго, като сравняваме духовното с духовно. (1 Cor 1:17)14 Душевният човек не възприема онова, що е от Божия Дух: за него това е безумство; и не може да го разбере, защото то се изследва духовно. (Ro 8:5)15 Духовният пък изследва всичко, а него никой не изследва. (Prov 28:5)16 Защото, кой е познал ума Господен, та да го обясни? А ние имаме ум Христов. (Is 40:13; Ro 11:34; Wis 9:13)