1Für den Chorleiter: Ein Psalm Davids, zu singen nach der Melodie »Sterben für den Sohn«.2HERR, ich will dir von ganzem Herzen danken und von deinen Wundern erzählen. (Ps 26,7; Ps 86,12)3Ich will mich über dich freuen und deinen Namen loben, du Höchster. (Ps 66,2; Ps 92,2; Ps 104,34)4Meine Feinde fliehen, sie stürzen und kommen um vor dir. (Ps 27,2; Ps 56,10)5Denn dein Urteil fiel zu meinen Gunsten aus, von deinem Thron aus richtest du gerecht. (Ps 47,9; Ps 140,13; 1Petr 2,23)6Du hast den Völkern gedroht und die Bösen vernichtet, du hast ihre Namen für immer ausgelöscht. (Ps 69,29; Ps 119,21)7Meine Feinde sind am Ende, ihre Städte liegen für immer in Trümmern. Keiner erinnert sich mehr an ihre zerstörten Städte. (Ps 34,17; Ps 40,16)8Der HERR aber herrscht in Ewigkeit, von seinem Thron aus hält er Gericht. (Ps 10,16; Ps 89,15)9Er wird die Welt gerecht richten und in Gerechtigkeit über die Völker herrschen. (Ps 96,13)10Die Unterdrückten finden beim HERRN Zuflucht. In schweren Zeiten beschützt er sie. (Ps 18,3; Ps 37,39; Ps 59,10)11Die deinen Namen kennen, vertrauen auf dich, denn du, HERR, verlässt keinen, der dich sucht. (Ps 37,28; Ps 91,14; Ps 94,14)12Lobt den HERRN, der in Jerusalem[1] wohnt. Erzählt der Welt von seinen Taten. (Ps 76,3; Ps 105,1)13Denn er, der jeden Mord rächt, steht den Hilflosen bei und vergisst ihren Hilferuf nicht. (1Mo 9,5; Ps 72,14)14HERR, hab Erbarmen mit mir. Sieh, wie ich durch die leide, die mich hassen. Entreiße mich aus der Gewalt des Todes, (Ps 30,4; Ps 38,20; Ps 86,13)15damit ich dich vor den Toren Jerusalems loben und mich über meine Rettung freuen kann. (Ps 13,6; Ps 20,6; Ps 35,9; Ps 51,14; Ps 106,2)16Die Völker sind in die Gruben gefallen, die sie anderen gegraben haben. Ihre eigenen Fallen wurden ihnen zum Verhängnis. (Ps 7,16; Ps 35,8)17Der HERR ist bekannt für seine Gerechtigkeit. Die Bösen haben sich in ihren eigenen Fallen verfangen.18Die Gottlosen müssen hinab zu den Toten[2]. Das ist das Schicksal aller Völker, die Gott nicht achten! (Ps 49,15; Ps 50,22)19Denn die Armen werden nicht für immer vergessen, die Hoffnungen der Notleidenden werden nicht auf ewig verloren sein! (Ps 9,13; Ps 62,6; Ps 71,5)20Erhebe dich, HERR! Lass nicht zu, dass die Menschen zu mächtig werden! Die Völker sollen vor dir gerichtet werden! (4Mo 10,35; 2Chr 14,10)21Lass sie zittern vor Furcht, HERR, damit die Völker erkennen, dass sie Menschen sind. (Ps 62,10)
Pentru dirijor. De cântat în almut laben. Un psalm al lui David.
1[1]Îți voi mulțumi, DOAMNE, din toată inima mea, voi vesti toate minunile Tale.[2]2Mă voi bucura și mă voi înveseli în Tine, voi cânta spre lauda Numelui Tău, Preaînalte!3Dușmanii mei dau înapoi, se poticnesc și pier dinaintea Ta,4căci Tu ai judecat cauza mea și mi‑ai făcut dreptate; ai șezut pe tron ca Unul Care judeci cu dreptate.5Tu ai mustrat neamurile și l‑ai nimicit pe cel rău; le‑ai șters numele pentru veci de veci.6Dușmanul a sfârșit în ruine veșnice! I‑ai smuls cetățile și ai dat uitării amintirea lor.7DOMNUL însă va trona pe vecie! El Și‑a pregătit tronul pentru judecată.8El va judeca lumea cu dreptate, va cântări popoarele cu nepărtinire.9DOMNUL este o întăritură pentru cel asuprit, o întăritură în vremuri de necaz.10Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu‑i părăsești pe cei ce Te caută, DOAMNE!11Cântați spre lauda DOMNULUI, Care locuiește în Sion! Vestiți printre popoare lucrările Lui!12Căci El, Care răzbună sângele vărsat, Își aduce aminte și nu uită strigătul celor umili.13Arată‑Ți bunăvoința față de mine, DOAMNE! Uită‑Te la suferința pe care mi‑o provoacă cei ce mă urăsc! Ridică‑mă de la porțile morții!14Atunci voi vesti toate laudele Tale la porțile fiicei Sionului, mă voi bucura de izbăvirea Ta!15Neamurile s‑au afundat în groapa pe care au făcut‑o; piciorul le‑a fost prins în lațul pe care l‑au ascuns.16DOMNUL Se descoperă și face judecată.[3] Cel rău este prins chiar prin lucrarea mâinilor lui. Higgaion[4]. Selah17Cei răi se întorc în Locuința Morților, toate neamurile care uită de Dumnezeu.18Căci cel nevoiaș nu este uitat la nesfârșit, speranța celor săraci nu piere pentru totdeauna.19Ridică‑Te, DOAMNE! Să nu învingă omul! Să fie judecate neamurile înaintea Ta!20Pune groaza în ei, DOAMNE! Să recunoască neamurile că sunt doar niște oameni! Selah