Psalm 109

Neues Leben. Die Bibel

1 Für den Chorleiter: Ein Psalm Davids. Mein Gott, den ich lobe, bleib nicht fern und schweige nicht, (Ps 83,2) 2 wenn die Gottlosen mich verleumden und Lügen über mich verbreiten. (Ps 52,6; Ps 120,2) 3 Von allen Seiten bedrängen sie mich mit ihren hasserfüllten Worten und greifen mich grundlos an. (Ps 69,5) 4 Meiner Liebe begegnen sie mit Feindschaft, ich aber bete beständig für sie. (Ps 38,21) 5 Sie vergelten Gutes mit Bösem und erwidern meine Liebe mit Hass: (Joh 7,7) 6 Gib ihm einen Gottlosen zum Gegner und schick einen Ankläger, der ihn vor Gericht bringt. (Sach 3,1) 7 Und wenn sein Fall verhandelt wird, dann sorge dafür, dass man ihn schuldig spricht. Rechne ihm seine Gebete als Sünden an. (Spr 28,9) 8 Er soll ein kurzes Leben haben und sein Amt gib einem anderen. (Apg 1,20) 9 Seine Kinder sollen zu Waisen werden und seine Frau zur Witwe. (2Mo 22,23) 10 Seine Kinder sollen herumirren, ja herumirren und betteln und vertrieben werden aus ihren verfallenen Häusern. 11 Die Gläubiger sollen seinen Besitz an sich nehmen und Fremde das rauben, was er erworben hat. (Jes 1,7) 12 Niemand soll ihm mehr Gutes tun und keiner soll Mitleid mit seinen verwaisten Kindern haben. (Jes 9,16) 13 Seine Nachkommen sollen ausgerottet werden. Schon in der nächsten Generation soll ihr Name erlöschen. 14 Nie soll der HERR die Sünden seiner Vorfahren vergessen, nie sollen die Sünden seiner Mutter aus dem Buch des Lebens getilgt werden. (Neh 3,37; Jes 65,6) 15 Alle diese Sünden sollen dem HERRN stets vor Augen stehen, die Erinnerung an sie soll auf Erden ausgelöscht werden. (Jer 16,17) 16 Denn dieser Mann war zu anderen niemals freundlich, sondern er hat die Armen und Hilflosen verfolgt und verzweifelte Menschen in den Tod getrieben. (Ps 37,32) 17 Mit Vorliebe hat er andere Menschen verflucht, nun verfluche du ihn. Niemals hat er andere Menschen gesegnet, nun segne auch du ihn nicht. (Mt 7,2) 18 Flüche gehören zu ihm wie sein Gewand, wie Wasser, das er trinkt, oder wie Öl für seine Beine. (Ps 73,6) 19 Darum soll der Fluch nun an ihm bleiben wie ein Gewand, und ihn umschließen wie ein Gürtel. (Hes 7,27) 20 Damit soll der HERR alle meine Gegner strafen und die, die mich verleumden. (Jes 3,11; 2Tim 4,14) 21 Du aber, allmächtiger HERR, hilf mir um der Ehre deines Namens willen, errette mich, weil du treu und gütig bist! (Ps 25,11; Hes 36,22) 22 Denn ich bin arm und hilflos, und mein Herz ist voller Schmerzen. (Ps 40,18; Spr 18,14) 23 Ich vergehe wie ein Schatten am Abend, ich bin wie Heuschrecken, die man abschüttelt. 24 Meine Knie sind schwach vom Fasten, ich bin nur noch Haut und Knochen. (Hebr 12,12) 25 Überall verspotten mich die Menschen; wenn sie mich sehen, schütteln sie den Kopf. 26 HERR, mein Gott, hilf mir! Rette mich in deiner Gnade. (Ps 119,86) 27 Lass sie erkennen, dass dies dein Werk ist, dass du selbst es getan hast, HERR. 28 Dann sollen sie mich verfluchen, wenn sie wollen, denn du wirst mich segnen! Wenn sie mich angreifen, werden sie unterliegen! Doch ich, dein Knecht, werde mich wieder freuen! (2Sam 16,11) 29 Meine Gegner sollen erniedrigt werden und ihre Schande soll sie wie ein Mantel umhüllen. (Hi 8,22; Ps 35,26) 30 Ich aber will dem HERRN stets aufs Neue danken und ihn vor allen Menschen preisen. (Ps 35,18) 31 Denn er steht dem Armen zur Seite, um ihn vor denen zu retten, die ihn verurteilen. (Ps 16,8; Ps 37,33)

Noua Traducere Românească

von Biblica

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea! 2 Iată că gura celui rău și gura celui înșelător se deschid împotriva mea; îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă. 3 Mă împresoară cu niște cuvinte de ură și se luptă cu mine fără motiv. 4 La dragostea mea ei răspund cu dușmănie, dar eu mă rog. 5 Ei îmi răsplătesc binele cu rău, și dragostea mea – cu ură. 6 Pune un om rău împotriva lui și un acuzator^[1] să stea la dreapta lui! 7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, iar rugăciunea să‑i fie considerată un păcat. 8 Fie‑i zilele puține, iar slujba lui s‑o ia altul! 9 Să‑i rămână fiii orfani, și soția lui – văduvă! 10 Fiii lui să rătăcească cerșind și căutând printre ruine! 11 Cel ce l‑a împrumutat să‑i ia tot ce are, și străinii să‑l jefuiască de rodul muncii lui! 12 Să nu mai fie nimeni care să‑i arate îndurare și să nu mai fie nimeni care să arate bunăvoință față de orfanii lui! 13 Fie ca descendența lui să fie stârpită, iar în generația următoare să le fie șters numele! 14 Să rămână în amintire înaintea DOMNULUI nelegiuirea părinților lui și să nu fie șters păcatul mamei lui! 15 Să rămână întotdeauna înaintea DOMNULUI, iar El să le șteargă amintirea de pe pământ! 16 Căci nu și‑a amintit să se poarte cu îndurare, ci l‑a prigonit pe sărac și pe nevoiaș și l‑a omorât pe cel cu inima zdrobită! 17 A iubit blestemul; de el să aibă parte!^[2] Nu i‑a plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el!^[3] 18 A îmbrăcat blestemul ca pe propria haină, i‑a intrat în pântec ca apa și în oasele lui ca uleiul. 19 De aceea, el să‑i fie mantaua cu care se acoperă și brâul cu care se încinge mereu! 20 Aceasta să fie răsplata potrivnicilor mei din partea DOMNULUI și a celor ce mă vorbesc de rău! 21 Dar Tu, Stăpâne DOAMNE, de dragul Numelui Tău, fă‑Ți lucrarea cu mine! Pentru că îndurarea Ta este bună, scapă‑mă! 22 Căci sunt sărac și nevoiaș, iar inima mi‑e rănită înăuntrul meu. 23 Pier ca o umbră trecătoare; sunt alungat ca o lăcustă. 24 Genunchii îmi sunt slăbiți de post, iar trupul mi‑e sleit din lipsă de grăsime. 25 Am ajuns de disprețul lor; cei ce mă văd dau din cap. 26 DOAMNE, Dumnezeul meu, ajută‑mă! În îndurarea Ta, izbăvește‑mă! 27 Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta, să recunoască faptul că Tu, DOAMNE, ai făcut lucrul acesta! 28 Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi. Ei se ridică și rămân de rușine, dar robul Tău se va veseli. 29 Acuzatorii mei se îmbracă cu batjocura, se acoperă cu nerușinarea ca și cu o manta. 30 Voi mulțumi mult DOMNULUI cu gura mea, Îl voi lăuda în mijlocul mulțimii. 31 Căci El stă la dreapta celui nevoiaș, ca să‑l izbăvească de judecătorii sufletului său.