Jesaja 57 | Neues Leben. Die Bibel

Neues Leben. Die Bibel

1 Der Gerechte dagegen kommt um, ohne dass sich jemand darüber Gedanken macht. Die, die Gott treu sind, werden abberufen, aber niemandem fällt auf, dass sie dadurch dem Bösen entkommen sollen. (2Kön 22,19; Ps 12,2) 2 Sie treten in den Frieden Gottes ein und ruhen auf ihren Lagern, weil sie ihren Weg geradeaus gingen.

Verurteilung des Götzendienstes

3 »Ihr aber – kommt her, ihr Kinder der Zauberin, Nachkommen von Ehebrechern und Huren! (Mt 16,4) 4 Über wen macht ihr euch lustig, wem gegenüber reißt ihr das Maul so weit auf und wem streckt ihr die Zunge heraus? Seid ihr nicht Kinder der Sünde und eine verlogene Brut? 5 Unter den Eichen hurt ihr beim Götzendienst unter jedem grünen Baum herum. In Tälern und unter Felshängen schlachtet ihr eure Kinder. (Ps 106,37; Jer 2,20; Jer 7,31) 6 Abgerundete Steine in den Tälern sind dein Zugang zu den Götzen. Sie bestimmen deiner Meinung nach dein Schicksal. Du hast über ihnen Trankopfer ausgegossen und Speiseopfer daraufgelegt. Soll ich das ruhig mit ansehen? (Jer 7,18; Hab 2,19) 7 Auf hohen und erhabenen Bergen hast du dein Lager aufgeschlagen; auch dort gingst du hinauf, um zu opfern. (Hes 16,16) 8 Das Abzeichen zur Erinnerung an deinen HERRN hast du hinter dem Eingang versteckt und hinter dem Türpfosten angebracht. So hast du versucht mich loszuwerden, um hinaufsteigen zu können und dir ein geräumiges Hurenlager herzurichten. Dann hast du ausgehandelt, was man dir zu geben hat, bist mit deinen Freiern liebestrunken ins Bett gegangen und hast dich an ihrer Männlichkeit ergötzt. (Hes 23,18) 9 Du bist auch zum König gegangen und hast Öl und reichlich Salben mitgenommen. Du hast deine Boten zu ihm weit ausgesandt, dich bis in die Unterwelt^[1] verbeugt. (Hes 23,16) 10 Der weite Weg hat dich erschöpft, doch du gabst nicht auf. Du fandest immer wieder neue Kraft und wurdest deshalb nicht schwach. (Jer 2,25) 11 Vor wem hast du dich gescheut und gefürchtet, dass du gelogen hast? An mich dachtest du überhaupt nicht! Du hast mich leichtfertig übergangen. (Ps 50,21; Spr 29,25; Jer 2,32) 12 Ich werde selbst verraten, was es mit deiner Gerechtigkeit und deinem Tun auf sich hat, sodass sie dir nichts nützen werden. (Mi 3,1) 13 Wenn du um Hilfe schreist, sollen dich doch deine vielen Götzen retten. Doch sie werden alle vom Wind davongetragen, ein Luftzug wird sie wegpusten. Wer sich aber in mir birgt, wird das Land besitzen und meinen heiligen Berg erben.« (Ps 37,3; Jer 30,14)

Gott vergibt den Reumütigen

14 Gott sagt: »Schaufelt fleißig und baut eine glatte Straße! Bahnt meinem Volk einen Weg ohne Hindernisse.« (Jes 62,10) 15 Denn so spricht der Hohe und Erhabene, der in der Ewigkeit wohnt, der, dessen Name der Heilige ist: »Ich wohne an der hohen, heiligen Stätte und bei denen, die einen zerschlagenen und gedemütigten Sinn haben, um die Gedemütigten neu zu beleben, und die zerschlagenen Herzen wieder aufleben zu lassen. (5Mo 33,27; Ps 34,19) 16 Denn ich werde nicht für immer hadern; und nicht ewig zornig sein. Wenn es so wäre, müsste der Geist des Lebens vor mir verschmachten – die Seele des Menschen, die ich selbst geschaffen habe. (Mi 7,18) 17 Ich war wegen seiner Sünde, der Selbstsucht, zornig, schlug mein Volk und verbarg mich vor ihm. Ich war deshalb voller Zorn, weil es Wege wählte, durch die es sich von mir abwandte. 18 Ich habe seine Wege sehr wohl gesehen, aber ich werde es trotzdem heilen und leiten! Ich werde meinem Volk einen Trost bringen, der alle Trauernden erreicht. 19 Ich will es zu einem dankbaren Volk erschaffen. Frieden, Frieden, den Fernen und den Nahen, denn ich werde mein Volk heilen«, spricht der HERR. (Apg 2,39; Eph 2,17; Hebr 13,15) 20 »Die Gottlosen aber sind wie das aufgewühlte Meer, das niemals still sein kann, sondern ständig Schmutz und Schlamm aufwühlt. (Hi 18,5) 21 Für die Gottlosen gibt es keinen Frieden«, spricht mein Gott. (Jes 48,22)

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 Cel drept piere și nimeni nu pune la inimă. Oamenii devotați sunt luați și nimeni nu înțelege că cei drepți sunt luați pentru a fi cruțați de nenorocire. 2 Cei ce umblă drept vor avea parte de pace și se vor odihni în culcușurile lor. 3 „Cât despre voi, veniți încoace, fii de prezicătoare^[1], sămânță din bărbat adulter și femeie prostituată! (3Mo 19,26) 4 De cine vă bateți joc? Împotriva cui rânjiți și scoateți limba? Nu sunteți decât niște copii ai fărădelegii, sămânță a minciunii, 5 care vă aprindeți de poftă printre stejari și sub orice copac verde, care vă sacrificați copiii în văi^[2], printre crăpăturile stâncilor. 6 Idolii din pietrele netede ale uedului^[3] sunt moștenirea ta; ei, da, ei sunt soarta ta. Lor le torni jertfe de băutură și le aduci daruri de mâncare. Să fiu Eu oare îndurător la vederea acestor fapte? 7 Ți‑ai așezat patul pe un munte înalt și semeț și acolo te‑ai urcat ca să aduci jertfă. 8 În spatele ușii și al unuia din stâlpii ei ți‑ai așezat aducerea-aminte. Căci, uitând de Mine, ți‑ai dezvelit patul, te‑ai urcat în el și l‑ai lărgit. Ai făcut legământ cu ei, le‑ai iubit patul, ai privit goliciunea.^[4] 9 Ai călătorit până la rege^[5] cu untdelemn, ți‑ai înmulțit parfumurile, ți‑ai trimis ambasadori până departe, i‑ai trimis chiar până în Locuința Morților. 10 Ai obosit de atâta drum, dar nu zici: «Renunț!» Găsești încă viață în mâna ta și de aceea nu ești sleit. 11 De cine te‑ai înspăimântat și te‑ai temut atât, încât să minți, să nu‑ți mai amintești de Mine și să nu pui la inimă? Am tăcut multă vreme și de aceea nu te temi de Mine. 12 Voi face cunoscute însă dreptatea ta și faptele tale, dar ele nu‑ți vor fi de folos. 13 Când vei striga după ajutor, să te scape grămezile tale de idoli! Pe toți îi va duce însă vântul, îi va lua o suflare. Dar cel ce se adăpostește în Mine va moșteni țara și va stăpâni muntele Meu cel sfânt.“

Cei ce se căiesc vor fi mângâiați

14 Se va zice: „Construiți! Construiți! Pregătiți calea! Înlăturați orice obstacol din calea poporului Meu!“ 15 Căci așa vorbește Cel Măreț și Înălțat, Cel Ce trăiește veșnic și al Cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc într‑un loc înalt și sfânt, dar sunt și cu cel zdrobit și smerit în duh, ca să înviorez duhurile celor smeriți și să învigorez inimile celor zdrobiți. 16 Nu voi certa pe vecie și nu voi fi pentru totdeauna mânios, pentru că atunci duhul și sufletele pe care le‑am făcut ar leșina înaintea Mea. 17 M‑am mâniat pentru nelegiuirea câștigului său nedrept; l‑am lovit și, de mânie, Mi‑am ascuns fața. Dar el a continuat, răzvrătit, să umble pe calea inimii lui. 18 I‑am văzut căile, dar îl voi vindeca, îl voi călăuzi, și‑i voi aduce mângâiere, lui și celor ce‑l bocesc. 19 Voi fi Cel Ce creează rod pe buze. Pace, pace celui de departe și celui de aproape, zice DOMNUL. Eu îl voi vindeca! 20 Dar cei răi sunt ca marea agitată, care nu se poate liniști și ale cărei valuri aruncă numai noroi și mâl. 21 Pentru cei răi nu este pace“, zice Dumnezeul meu.