Jesaja 38 | Neues Leben. Die Bibel

Neues Leben. Die Bibel

Hiskias Krankheit und Genesung

1 Damals war Hiskia todkrank geworden. Der Prophet Jesaja, der Sohn von Amoz, besuchte ihn und sagte: »Dies hat mir der HERR gesagt: Bring deine Angelegenheiten in Ordnung, denn du wirst sterben. Du wirst nicht mehr genesen.« (2Kön 20,1; 2Chr 32,24) 2 Da drehte Hiskia sein Gesicht zur Wand und betete zum HERRN: 3 »Denk doch daran, HERR, dass ich dir immer mit ungeteiltem Herzen treu war und getan habe, was in deinen Augen gut war.« Dann weinte Hiskia bitterlich. (2Kön 18,5; Neh 13,14; Ps 6,7) 4 Daraufhin bekam Jesaja folgende Botschaft vom HERRN: 5 »Geh noch einmal zu Hiskia. Sag ihm: ›Dies sagt der HERR, der Gott deines Vorfahren David: Ich habe dein Gebet gehört und deine Tränen gesehen. Ich will dein Leben noch um 15 Jahre verlängern (2Kön 18,2) 6 und dich und diese Stadt aus der Gewalt des Königs von Assyrien retten. Ja, ich beschütze diese Stadt.‹ (Jes 31,5) 7 Und dies ist das Zeichen, das der HERR dir als Beweis dafür gibt, dass er sein Versprechen, das er gegeben hat, halten wird: (Jes 7,11) 8 Ich werde den Schatten an der Sonnenuhr von Ahas zehn Striche, die er bereits gezogen ist, rückwärts wandern lassen!« Und die Sonne wanderte zehn Striche an der Sonnenuhr zurück, die sie bereits gelaufen war! (2Kön 20,9)

Hiskias Danklied

9 Dies ist König Hiskias Niederschrift, die er verfasste, als er krank war und wieder genas: 10 Ich sprach: »Auf dem Höhepunkt meines Lebens muss ich durch das Tor des Totenreiches hindurchgehen. Ich bin um den Rest meiner Jahre beraubt.« (Ps 102,25; Ps 107,18) 11 Ich sagte: »Ich werde Gott, den HERRN, hier unter den Lebenden nicht mehr sehen und keinen Menschen mehr bei den Bewohnern des Totenreiches. (Ps 27,13) 12 Meine Hütte wurde abgebrochen, über mir weggenommen wie ein Hirtenzelt. Wie ein Weber habe ich mein Leben zu Ende gewebt, vom Webstuhl wird mein Faden abgeschnitten. Vom Tag zur Nacht machst du mit mir ein Ende. (Hi 4,20; 2Kor 5,1) 13 Redete ich mir auch bis zum Morgen gut zu, so zermalmt er doch wie ein Löwe alle meine Knochen. Ja, noch bevor der Tag zum Abend wird, machst du ein Ende mit mir! (Hi 10,16) 14 Ich zwitscherte wie eine Schwalbe oder ein Kranich, ich gurrte wie eine Taube. Meine Augen sahen flehend zum Himmel. O Herr, man bedrängt mich! Hilf mir!« (Hi 7,11; Ps 119,123; Hes 7,16) 15 Und nun – was soll ich jetzt sagen, da er sein Versprechen, das er mir gab, eingelöst hat? Ich will trotz Sorgen meinen Lebensweg alle weiteren Jahre gelassen gehen. 16 O Herr, deswegen lebt der Mensch auf und allein durch diese Dinge wird mein Geist belebt. Du wirst mich gesund werden lassen und mir Erholung schenken. (Ps 39,14; Ps 119,71) 17 Ja, mein Leid hat sich in vollkommenes Glück verwandelt. Aus Liebe hat es dir gefallen, mein Leben vor dem Abgrund zu bewahren. Denn du hast alle meine Sünden hinter deinen Rücken geworfen. (Jes 43,25; Jer 31,34; Jon 2,7) 18 Das Totenreich kann dich nicht preisen; der Tod wird dich nicht loben. Die tot und begraben sind, können nicht mehr auf deine Treue hoffen. (Ps 6,6) 19 Nur die Lebenden können dir danken, wie ich es heute tue. Ein Vater erzählt seinen Söhnen von deiner Treue. (Ps 78,5; Ps 119,175) 20 Der HERR ist gewillt, mir zu helfen! Darum werden wir, solange ich lebe, meine Saiteninstrumente im Hause des HERRN spielen. (Ps 33,1; Ps 116,17; Ps 146,2) 21 Jesaja hatte nämlich gesagt: »Bereitet einen Feigenbrei und streicht ihn über das Geschwür, dann wird er gesund werden.« (2Kön 20,7) 22 Und Hiskia hatte gefragt: »Welches Zeichen wird mir beweisen, dass ich wieder in den Tempel des HERRN hinaufgehen werde?«

Noua Traducere Românească

von Biblica

Boala și însănătoșirea lui Ezechia

1 În acele zile, Ezechia s‑a îmbolnăvit și era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i‑a zis: „Așa vorbește DOMNUL: «Pune‑ți casa în rânduială căci vei muri. Nu vei mai trăi.»“ (2Kön 20,1; 2Chr 32,24) 2 Atunci Ezechia s‑a întors cu fața spre perete și s‑a rugat DOMNULUI, 3 zicând: „Oh, DOAMNE, adu‑Ți aminte, Te rog, că am umblat înaintea Ta cu credincioșie și din toată inima și am făcut ce este bine în ochii Tăi.“ Și Ezechia a plâns cu amar. 4 Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Isaia, zicând: 5 „Du‑te și spune‑i lui Ezechia: «Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul tatălui tău David: ‘Ți‑am auzit rugăciunea și ți‑am văzut lacrimile. Iată că voi adăuga la zilele tale încă cincisprezece ani. 6 Te voi izbăvi, pe tine și cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei și voi apăra această cetate! 7 Acesta este semnul de la DOMNUL pentru tine, prin care vei ști că DOMNUL va împlini ce a promis: 8 voi face ca umbra aruncată de soare pe cadranul lui Ahaz să se dea înapoi cu zece trepte.’»“ Și soarele s‑a dat înapoi pe cadran cu zece trepte pe care deja le coborâse. 9 Scrierea lui Ezechia, regele lui Iuda, după ce a fost bolnav și s‑a vindecat de boala sa: 10 „Ziceam: «În floarea vieții mele trebuie să trec prin porțile Locuinței Morților; sunt văduvit de restul anilor mei.» 11 Am zis: «Nu‑L voi mai vedea pe DOMNUL, da, pe DOMNUL^[1], în țara celor vii. Nu voi mai privi omul împreună cu locuitorii lumii trecătoare. 12 Locuința mea este smulsă și îndepărtată de la mine precum cortul unui păstor. Mi‑am înfășurat viața ca un țesător; el mă taie de la războiul de țesut. Până la noapte Tu îmi vei pune capăt. 13 M‑am culcat până dimineață; ca un leu, așa îmi zdrobește El toate oasele. Până la noapte Tu îmi vei pune capăt. 14 Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor; am gemut ca o porumbiță; mi‑au obosit ochii uitându‑mă în sus. Sunt în necaz! Ajută‑mă, Stăpâne! 15 Ce‑aș mai putea spune? El mi‑a vorbit și El a înfăptuit. Voi păși ușor în toți anii mei, din cauză că mi‑a fost amărât sufletul.^[2] 16 O, Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiesc oamenii și în toate acestea stă și viața duhului meu. Tu mi‑ai dat sănătate și m‑ai lăsat să trăiesc. 17 Iată, spre pacea mea am trecut prin această amărăciune. Tu mi‑ai iubit sufletul, păzindu‑l de groapa putrezirii, căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele. 18 Într-adevăr, Locuința Morților nu‑Ți poate mulțumi, Moartea nu Te poate lăuda, iar cei ce se coboară în groapă nu pot nădăjdui în credincioșia Ta, 19 ci cel viu, cel viu Te laudă, așa cum fac și eu azi. Tatăl face cunoscut fiilor săi credincioșia Ta. 20 DOMNUL m‑a mântuit. Vom cânta cu instrumentele cu corzi în toate zilele vieții noastre, în Casa DOMNULUI.»“ 21 Isaia zisese: „Să aducă o turtă de smochine și s‑o întindă pe bubă, și el va trăi.“ 22 Ezechia întrebase: „După ce semn voi ști că mă voi sui la Casa DOMNULUI?“