Psalm 42

New International Version

from Biblica
1 As the deer pants for streams of water, so my soul pants for you, my God.[1]2 My soul thirsts for God, for the living God. When can I go and meet with God?3 My tears have been my food day and night, while people say to me all day long, ‘Where is your God?’4 These things I remember as I pour out my soul: how I used to go to the house of God under the protection of the Mighty One[2] with shouts of joy and praise among the festive throng.5 Why, my soul, are you downcast? Why so disturbed within me? Put your hope in God, for I will yet praise him, my Saviour and my God.6 My soul is downcast within me; therefore I will remember you from the land of the Jordan, the heights of Hermon – from Mount Mizar.7 Deep calls to deep in the roar of your waterfalls; all your waves and breakers have swept over me.8 By day the Lord directs his love, at night his song is with me – a prayer to the God of my life.9 I say to God my Rock, ‘Why have you forgotten me? Why must I go about mourning, oppressed by the enemy?’10 My bones suffer mortal agony as my foes taunt me, saying to me all day long, ‘Where is your God?’11 Why, my soul, are you downcast? Why so disturbed within me? Put your hope in God, for I will yet praise him, my Saviour and my God.

Psalm 42

Noua Traducere Românească

from Biblica
1 Cum tânjește cerbul după izvoarele de apă, așa tânjește sufletul meu după Tine, Dumnezeule![1] (Ps 32:1)2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel Viu! Când voi veni și voi vedea fața lui Dumnezeu?3 Lacrimile‑mi sunt hrană zi și noapte, când toată ziua mi se spune: „Unde este Dumnezeul tău?“4 Mi se întristează sufletul când îmi aduc aminte cum treceam prin mulțime, mergând spre Casa lui Dumnezeu,[2] în mijlocul strigătelor de bucurie și de mulțumire ale mulțimii aflate la sărbătoare.5 Suflete al meu, de ce te mâhnești și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îi voi mulțumi pentru izbăvirile Lui.6 Dumnezeul meu, sufletul meu se mâhnește înăuntrul meu; de aceea îmi amintesc de Tine, din țara Iordanului, înălțimile Hermonului, din muntele Mițar.7 La vuietul cascadelor Tale, un adânc cheamă un alt adânc. Toate talazurile și valurile Tale au trecut peste mine.8 Ziua, DOMNUL îmi face parte de îndurarea Sa, iar noaptea am cu mine cântarea Lui și rugăciunea către Dumnezeul vieții mele.9 Îi zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „De ce m‑ai uitat? De ce să umblu întristat, asuprit de dușman?“10 Ca zdrobirea oaselor este batjocura prigonitorilor mei, când îmi zic toată ziua: „Unde este Dumnezeul tău?“11 Suflete al meu, de ce te mâhnești și de ce gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îi voi mulțumi pentru izbăvirea mea și pentru că este Dumnezeul meu!