1Contend, Lord, with those who contend with me; fight against those who fight against me.2Take up shield and armour; arise and come to my aid.3Brandish spear and javelin[1] against those who pursue me. Say to me, ‘I am your salvation.’4May those who seek my life be disgraced and put to shame; may those who plot my ruin be turned back in dismay.5May they be like chaff before the wind, with the angel of the Lord driving them away;6may their path be dark and slippery, with the angel of the Lord pursuing them.7Since they hid their net for me without cause and without cause dug a pit for me,8may ruin overtake them by surprise – may the net they hid entangle them, may they fall into the pit, to their ruin.9Then my soul will rejoice in the Lord and delight in his salvation.10My whole being will exclaim, ‘Who is like you, Lord? You rescue the poor from those too strong for them, the poor and needy from those who rob them.’11Ruthless witnesses come forward; they question me on things I know nothing about.12They repay me evil for good and leave me like one bereaved.13Yet when they were ill, I put on sackcloth and humbled myself with fasting. When my prayers returned to me unanswered,14I went about mourning as though for my friend or brother. I bowed my head in grief as though weeping for my mother.15But when I stumbled, they gathered in glee; assailants gathered against me without my knowledge. They slandered me without ceasing.16Like the ungodly they maliciously mocked;[2] they gnashed their teeth at me.17How long, Lord, will you look on? Rescue me from their ravages, my precious life from these lions.18I will give you thanks in the great assembly; among the throngs I will praise you.19Do not let those gloat over me who are my enemies without cause; do not let those who hate me without reason maliciously wink the eye.20They do not speak peaceably, but devise false accusations against those who live quietly in the land.21They sneer at me and say, ‘Aha! Aha! With our own eyes we have seen it.’22Lord, you have seen this; do not be silent. Do not be far from me, Lord.23Awake, and rise to my defence! Contend for me, my God and Lord.24Vindicate me in your righteousness, Lord my God; do not let them gloat over me.25Do not let them think, ‘Aha, just what we wanted!’ or say, ‘We have swallowed him up.’26May all who gloat over my distress be put to shame and confusion; may all who exalt themselves over me be clothed with shame and disgrace.27May those who delight in my vindication shout for joy and gladness; may they always say, ‘The Lord be exalted, who delights in the well-being of his servant.’28My tongue will proclaim your righteousness, your praises all day long.
1Războiește‑Te, DOAMNE, cu împotrivitorii mei! Luptă‑Te cu cei ce se luptă cu mine![1]2Înarmează‑Te cu scut și cu pavăză! Ridică‑Te, ca să‑mi ajuți!3Dezvelește‑Ți sulița și lancea pentru prigonitorii mei![2] Spune sufletului meu: „Eu sunt izbăvirea ta!“4Să fie rușinați și umiliți cei ce caută să‑mi ia viața; să dea înapoi, să fie făcuți de rușine cei ce‑mi plănuiau răul!5Să fie ca pleava luată de vânt și să‑i izgonească Îngerul DOMNULUI!6Întunecoasă și alunecoasă să le fie calea, iar Îngerul DOMNULUI să‑i urmărească!7Căci, fără temei, mi‑au întins un laț pe ascuns; fără motiv au săpat o groapă sufletului meu.8De aceea, să‑i ajungă prăpădul pe neașteptate și să fie prinși în lațul pe care mi l‑au întins pe ascuns; să cadă în el în timpul prăpădului!9Atunci sufletul meu se va bucura în DOMNUL, se va înveseli de izbăvirea Lui.10Toate oasele mele vor zice: „DOAMNE, cine este ca Tine, Care să‑l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el, pe cel sărac și pe cel nevoiaș – de jefuitorul lui?“11Niște martori violenți se ridică și mă întreabă ceea ce nu știu.12Astfel, ei îmi răsplătesc binele cu rău, și îmi pustiesc sufletul.13Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac și îmi smeream sufletul prin post. Iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,14umblam ca pentru un prieten, ca pentru un frate ale meu. Ca unul care‑și bocește mama, mă aplecam de întristare.15Dar când mă împiedic eu, ei se bucură și se adună; se adună împotriva mea fără să știu; ei sfâșie și nu se opresc.16Ca niște bufoni batjocoritori[3] scrâșnesc din dinți împotriva mea.17Stăpâne, cât vei mai privi? Scapă‑mi sufletul de pustiirile lor, și prețioasa mea viață – de puii aceștia de lei!18Apoi Îți voi mulțumi în adunarea cea mare, Te voi onora în mijlocul unui popor fără număr.19Să nu se bucure de mine cei ce mă dușmănesc pe nedrept și să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!20Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înșelătorii împotriva oamenilor liniștiți din țară.21Își deschid larg gura împotriva mea, zicând: „Ha! Ha! Ochii noștri și‑au văzut dorința împlinită!“22DOAMNE, Tu ai văzut! Nu tăcea! Stăpânul meu, nu Te depărta de mine!23Trezește‑Te, scoală‑Te pentru apărarea mea, pentru cauza mea, Dumnezeul și Stăpânul meu!24Judecă‑mă după dreptatea Ta, DOAMNE, Dumnezeul meu! Nu‑i lăsa să se bucure de mine!25Să nu zică în inima lor: „Ha! Așa cum ne‑a dorit sufletul!“ Să nu zică: „L‑am înghițit!“26Să fie făcuți de rușine și de râs cei ce se bucură de necazul meu! Cu rușine și cu dezonoare să se îmbrace cei ce se ridică împotriva mea!27Să strige de bucurie și să se veselească cei ce găsesc plăcere în dreptatea mea, cei se spun întotdeauna: „Mărit să fie DOMNUL Care dorește pacea[4] robului Său!“28Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta, și lauda Ta toată ziua!