1In you, Lord, I have taken refuge; let me never be put to shame; deliver me in your righteousness.2Turn your ear to me, come quickly to my rescue; be my rock of refuge, a strong fortress to save me.3Since you are my rock and my fortress, for the sake of your name lead and guide me.4Keep me free from the trap that is set for me, for you are my refuge.5Into your hands I commit my spirit; deliver me, Lord, my faithful God.6I hate those who cling to worthless idols; as for me, I trust in the Lord.7I will be glad and rejoice in your love, for you saw my affliction and knew the anguish of my soul.8You have not given me into the hands of the enemy but have set my feet in a spacious place.9Be merciful to me, Lord, for I am in distress; my eyes grow weak with sorrow, my soul and body with grief.10My life is consumed by anguish and my years by groaning; my strength fails because of my affliction,[1] and my bones grow weak.11Because of all my enemies, I am the utter contempt of my neighbours and an object of dread to my closest friends – those who see me on the street flee from me.12I am forgotten as though I were dead; I have become like broken pottery.13For I hear many whispering, ‘Terror on every side!’ They conspire against me and plot to take my life.14But I trust in you, Lord; I say, ‘You are my God.’15My times are in your hands; deliver me from the hands of my enemies, from those who pursue me.16Let your face shine on your servant; save me in your unfailing love.17Let me not be put to shame, Lord, for I have cried out to you; but let the wicked be put to shame and be silent in the realm of the dead.18Let their lying lips be silenced, for with pride and contempt they speak arrogantly against the righteous.19How abundant are the good things that you have stored up for those who fear you, that you bestow in the sight of all, on those who take refuge in you.20In the shelter of your presence you hide them from all human intrigues; you keep them safe in your dwelling from accusing tongues.21Praise be to the Lord, for he showed me the wonders of his love when I was in a city under siege.22In my alarm I said, ‘I am cut off from your sight!’ Yet you heard my cry for mercy when I called to you for help.23Love the Lord, all his faithful people! The Lord preserves those who are true to him, but the proud he pays back in full.24Be strong and take heart, all you who hope in the Lord.
1În Tine, DOAMNE, mă adăpostesc! Să nu fiu dat de rușine vreodată! În dreptatea Ta, izbăvește‑mă!2Pleacă‑Ți urechea spre mine și scapă‑mă degrabă. Fii pentru mine o stâncă de adăpost, o casă a fortărețelor, ca să fiu izbăvit.3Căci Tu ești stânca mea și fortăreața mea. Tu mă vei conduce și mă vei călăuzi, datorită Numelui Tău.4Tu mă vei scăpa de lațul care mi‑a fost întins, căci Tu ești refugiul meu.5În mâinile Tale îmi încredințez duhul! Tu m‑ai răscumpărat, DOAMNE, Dumnezeul adevărului.6Îi urăsc pe cei ce se alipesc de idoli deșerți, dar mă încred în DOMNUL.7Mă voi bucura și mă voi înveseli în îndurarea Ta, fiindcă mi‑ai văzut suferința și ai cunoscut necazul sufletului meu.8Tu nu m‑ai dat pe mâna dușmanului, ci mi‑ai așezat picioarele într‑un loc larg.9Arată‑Ți bunăvoința față de mine, DOAMNE, căci sunt în strâmtorare. De atâta întristare mi se prăpădesc ochii, sufletul și pântecul.10Îmi sfârșesc viața în durere, și anii în întristare. Puterea îmi este sleită din cauza nelegiuirii mele, iar oasele mi se prăpădesc.11Din cauza tuturor împotrivitorilor mei am ajuns de mare dispreț pentru vecinii mei și de groază pentru cunoscuții mei. Cei ce mă văd pe drum fug de mine.12Sunt uitat de inimi ca și cum aș fi mort; am ajuns ca un vas spart.13Căci aud șușoteala multora – teroare de jur împrejur. Când se sfătuiesc împreună împotriva mea, ei plănuiesc să‑mi ia viața.14Dar eu mă‑ncred în Tine, DOAMNE, și zic: „Tu ești Dumnezeul meu“.15Timpul meu[1] este în mâna Ta; scapă‑mă din mâna dușmanilor și a prigonitorilor mei!16Fă să strălucească fața Ta peste robul Tău! Izbăvește‑mă, în îndurarea Ta!17DOAMNE, să nu fiu dat de rușine căci pe Tine Te chem. Să fie dați de rușine cei răi! Să se coboare tăcuți în Locuința Morților!18Să fie amuțite buzele mincinoase, care vorbesc cu obrăznicie, cu mândrie și dispreț împotriva celui drept.19Cât de mare este bunătatea Ta, pe care ai păstrat‑o pentru cei ce se tem de Tine, pe care ai arătat‑o celor ce se adăpostesc în Tine, înaintea fiilor omului.20Tu‑i ascunzi la adăpostul feței Tale de uneltirile omului; îi adăpostești în colibă de cearta limbilor.21Binecuvântat să fie DOMNUL, căci minunată I‑a fost îndurarea față de mine când eram într‑o cetate asediată.22M‑am pripit când am zis: „Sunt izgonit dinaintea ochilor Tăi.“ Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul cererilor mele, când am strigat după ajutor către Tine.23Iubiți‑L pe DOMNUL, toți sfinții Lui, DOMNUL păzește pe cei credincioși, dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine.24Fiți tari și încurajați‑vă inimile, toți cei ce nădăjduiți în DOMNUL.