from Biblica1Praise the Lord, my soul. Lord my God, you are very great; you are clothed with splendour and majesty.2The Lord wraps himself in light as with a garment; he stretches out the heavens like a tent3and lays the beams of his upper chambers on their waters. He makes the clouds his chariot and rides on the wings of the wind.4He makes winds his messengers,[1] flames of fire his servants.5He set the earth on its foundations; it can never be moved.6You covered it with the watery depths as with a garment; the waters stood above the mountains.7But at your rebuke the waters fled, at the sound of your thunder they took to flight;8they flowed over the mountains, they went down into the valleys, to the place you assigned for them.9You set a boundary they cannot cross; never again will they cover the earth.10He makes springs pour water into the ravines; it flows between the mountains.11They give water to all the beasts of the field; the wild donkeys quench their thirst.12The birds of the sky nest by the waters; they sing among the branches.13He waters the mountains from his upper chambers; the land is satisfied by the fruit of his work.14He makes grass grow for the cattle, and plants for people to cultivate – bringing forth food from the earth:15wine that gladdens human hearts, oil to make their faces shine, and bread that sustains their hearts.16The trees of the Lord are well watered, the cedars of Lebanon that he planted.17There the birds make their nests; the stork has its home in the junipers.18The high mountains belong to the wild goats; the crags are a refuge for the hyrax.19He made the moon to mark the seasons, and the sun knows when to go down.20You bring darkness, it becomes night, and all the beasts of the forest prowl.21The lions roar for their prey and seek their food from God.22The sun rises, and they steal away; they return and lie down in their dens.23Then people go out to their work, to their labour until evening.24How many are your works, Lord! In wisdom you made them all; the earth is full of your creatures.25There is the sea, vast and spacious, teeming with creatures beyond number – living things both large and small.26There the ships go to and fro, and Leviathan, which you formed to frolic there.27All creatures look to you to give them their food at the proper time.28When you give it to them, they gather it up; when you open your hand, they are satisfied with good things.29When you hide your face, they are terrified; when you take away their breath, they die and return to the dust.30When you send your Spirit, they are created, and you renew the face of the ground.31May the glory of the Lord endure for ever; may the Lord rejoice in his works –32he who looks at the earth, and it trembles, who touches the mountains, and they smoke.33I will sing to the Lord all my life; I will sing praise to my God as long as I live.34May my meditation be pleasing to him, as I rejoice in the Lord.35But may sinners vanish from the earth and the wicked be no more. Praise the Lord, my soul. Praise the Lord.[2] (Ps 105:1)
Psalm 104
Noua Traducere Românească
from Biblica1Suflete al meu, binecuvântează‑L pe DOMNUL! DOAMNE, Dumnezeul meu, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu splendoare și măreție!2Tu Te învelești cu lumina ca și cu o manta; Tu întinzi cerurile ca pe un cort,3și pui grinzile odăilor Tale de sus pe ape. Din nori Îți faci car și umbli pe aripile vântului.4El îi face pe îngerii Săi duhuri[1] și pe slujitorii Săi – un foc arzător.5Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată.6L‑ai acoperit cu adâncul ca și cu o haină. Apele stăteau pe munți,7dar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat‑o la fugă.8S‑au scurs de pe munți, au coborât în văi, în locul pe care l‑ai hotărât pentru ele.9Le‑ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă și să acopere pământul.10Tu faci să țâșnească izvoarele în albii uscate[2] și ele curg printre munți.11Toate vietățile câmpului se adapă din ele și măgarii sălbatici își potolesc setea acolo.12Pe malul lor își fac cuibul păsările cerului care‑și fac auzit glasul din frunziș.13Din odăile de sus, Tu uzi munții; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.14Tu faci să crească iarbă pentru vite și verdețuri pe care omul să le cultive. Faci să iasă hrană din pământ:15vin care înveselește inima omului, ulei care dă strălucire feței și pâine care întărește inima omului.16Copacii DOMNULUI sunt bine udați, cedrii Libanului pe care El i‑a sădit.17În ei își fac cuibul păsările; barza își are casa în chiparoși.18Munții cei înalți sunt ai țapilor sălbatici, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.[3]19El a făcut luna să arate vremurile, iar soarele știe când să apună.20Tu aduci întunericul și se face noapte; atunci toate vietățile pădurii încep să mișune.21Puii de leu rag după pradă, cerându‑și hrana de la Dumnezeu.22Când răsare soarele, se adună și se culcă în vizuinile lor.23Atunci iese omul la lucrul lui, la munca lui – până seara.24Ce multe sunt lucrările Tale, DOAMNE! Pe toate le‑ai făcut cu înțelepciune; pământul este plin de vietățile[4] Tale.25Iată marea cât de încăpătoare și de întinsă este! Acolo mișună vietăți fără număr, viețuitoare mici și mari.26Corăbiile o străbat, în ea se joacă Leviatanul[5], pe care l‑ai întocmit Tu. (Job 3:8; Job 41:1; Ps 74:14; Isa 27:1)27Toate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme.28Când Tu le‑o dai, ele o primesc; când Tu Îți deschizi mâna, ele se satură de bunătăți.29Când Îți ascunzi fața, ele se îngrozesc; când le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărână.30Când Îți trimiți Duhul[6], ele sunt create, înnoind astfel fața pământului.31Fie ca slava DOMNULUI să rămână pe vecie! DOMNUL să Se bucure de lucrările Sale,32El, Care atunci când privește pământul, acesta se cutremură, iar când atinge munții, aceștia fumegă.33Voi cânta DOMNULUI cât voi trăi! Voi cânta spre lauda Dumnezeului meu cât voi fi!34Fie‑I plăcută cugetarea mea! Eu mă voi bucura în DOMNUL.35Să piară păcătoșii de pe pământ, și cei răi să nu mai fie! Suflete al meu, binecuvântează‑L pe DOMNUL! Lăudați‑L pe DOMNUL![7]