1The Israelites did evil in the eyes of the Lord, and for seven years he gave them into the hands of the Midianites.2Because the power of Midian was so oppressive, the Israelites prepared shelters for themselves in mountain clefts, caves and strongholds.3Whenever the Israelites planted their crops, the Midianites, Amalekites and other eastern peoples invaded the country.4They camped on the land and ruined the crops all the way to Gaza and did not spare a living thing for Israel, neither sheep nor cattle nor donkeys.5They came up with their livestock and their tents like swarms of locusts. It was impossible to count them or their camels; they invaded the land to ravage it.6Midian so impoverished the Israelites that they cried out to the Lord for help.7When the Israelites cried out to the Lord because of Midian,8he sent them a prophet, who said, ‘This is what the Lord, the God of Israel, says: I brought you up out of Egypt, out of the land of slavery.9I rescued you from the hand of the Egyptians. And I delivered you from the hand of all your oppressors; I drove them out before you and gave you their land.10I said to you, “I am the Lord your God; do not worship the gods of the Amorites, in whose land you live.” But you have not listened to me.’11The angel of the Lord came and sat down under the oak in Ophrah that belonged to Joash the Abiezrite, where his son Gideon was threshing wheat in a winepress to keep it from the Midianites.12When the angel of the Lord appeared to Gideon, he said, ‘The Lord is with you, mighty warrior.’13‘Pardon me, my lord,’ Gideon replied, ‘but if the Lord is with us, why has all this happened to us? Where are all his wonders that our ancestors told us about when they said, “Did not the Lord bring us up out of Egypt?” But now the Lord has abandoned us and given us into the hand of Midian.’14The Lord turned to him and said, ‘Go in the strength you have and save Israel out of Midian’s hand. Am I not sending you?’15‘Pardon me, my lord,’ Gideon replied, ‘but how can I save Israel? My clan is the weakest in Manasseh, and I am the least in my family.’16The Lord answered, ‘I will be with you, and you will strike down all the Midianites, leaving none alive.’17Gideon replied, ‘If now I have found favour in your eyes, give me a sign that it is really you talking to me.18Please do not go away until I come back and bring my offering and set it before you.’ And the Lord said, ‘I will wait until you return.’19Gideon went inside, prepared a young goat, and from an ephah[1] of flour he made bread without yeast. Putting the meat in a basket and its broth in a pot, he brought them out and offered them to him under the oak.20The angel of God said to him, ‘Take the meat and the unleavened bread, place them on this rock, and pour out the broth.’ And Gideon did so.21Then the angel of the Lord touched the meat and the unleavened bread with the tip of the staff that was in his hand. Fire flared from the rock, consuming the meat and the bread. And the angel of the Lord disappeared.22When Gideon realised that it was the angel of the Lord, he exclaimed, ‘Alas, Sovereign Lord! I have seen the angel of the Lord face to face!’23But the Lord said to him, ‘Peace! Do not be afraid. You are not going to die.’24So Gideon built an altar to the Lord there and called it The Lord Is Peace. To this day it stands in Ophrah of the Abiezrites.25That same night the Lord said to him, ‘Take the second bull from your father’s herd, the one seven years old.[2] Tear down your father’s altar to Baal and cut down the Asherah pole[3] beside it.26Then build a proper kind of[4] altar to the Lord your God on the top of this height. Using the wood of the Asherah pole that you cut down, offer the second[5] bull as a burnt offering.’27So Gideon took ten of his servants and did as the Lord told him. But because he was afraid of his family and the townspeople, he did it at night rather than in the daytime.28In the morning when the people of the town got up, there was Baal’s altar, demolished, with the Asherah pole beside it cut down and the second bull sacrificed on the newly-built altar!29They asked each other, ‘Who did this?’ When they carefully investigated, they were told, ‘Gideon son of Joash did it.’30The people of the town demanded of Joash, ‘Bring out your son. He must die, because he has broken down Baal’s altar and cut down the Asherah pole beside it.’31But Joash replied to the hostile crowd around him, ‘Are you going to plead Baal’s cause? Are you trying to save him? Whoever fights for him shall be put to death by morning! If Baal really is a god, he can defend himself when someone breaks down his altar.’32So because Gideon broke down Baal’s altar, they gave him the name Jerub-Baal[6] that day, saying, ‘Let Baal contend with him.’33Now all the Midianites, Amalekites and other eastern peoples joined forces and crossed over the Jordan and camped in the Valley of Jezreel.34Then the Spirit of the Lord came on Gideon, and he blew a trumpet, summoning the Abiezrites to follow him.35He sent messengers throughout Manasseh, calling them to arms, and also into Asher, Zebulun and Naphtali, so that they too went up to meet them.36Gideon said to God, ‘If you will save Israel by my hand as you have promised –37look, I will place a wool fleece on the threshing-floor. If there is dew only on the fleece and all the ground is dry, then I will know that you will save Israel by my hand, as you said.’38And that is what happened. Gideon rose early the next day; he squeezed the fleece and wrung out the dew – a bowlful of water.39Then Gideon said to God, ‘Do not be angry with me. Let me make just one more request. Allow me one more test with the fleece, but this time make the fleece dry and let the ground be covered with dew.’40That night God did so. Only the fleece was dry; all the ground was covered with dew.
1Fiii lui Israel au făcut din nou ce este rău în ochii DOMNULUI și de aceea DOMNUL i‑a dat pe mâna lui Midian timp de șapte ani.2Mâna lui Midian a fost puternică împotriva lui Israel. Din cauza lui Midian, fiii lui Israel și‑au făcut grote în munți, peșteri și fortărețe.3Ori de câte ori semăna Israel, midianiții împreună cu amalekiții și fiii Răsăritului porneau împotriva lui.4Ei îi invadau țara și distrugeau roadele pământului până aproape de Gaza. Nu lăsau în Israel nici hrană, nici oi, nici boi și nici măgari,5căci ei se suiau cu vitele și corturile lor, sosind ca o mulțime de lăcuste. Ei și cămilele lor erau fără număr și intrau în țară ca s‑o distrugă.6Israel decăzuse foarte mult din cauza midianiților. Atunci fiii lui Israel au strigat către DOMNUL.7Când au strigat fiii lui Israel către DOMNUL din cauza lui Midian,8DOMNUL le‑a trimis un profet care le‑a zis: „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Eu v‑am scos din Egipt, v‑am smuls din casa robilor9și v‑am eliberat din mâna egiptenilor și din mâna tuturor celor ce vă asupreau. I‑am alungat dinaintea voastră și v‑am dat vouă țara lor.10V‑am spus atunci: ‘Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru. Să nu vă temeți de dumnezeii amoriților în a căror țară locuiți.’ Dar voi n‑ați ascultat de glasul Meu.»“
Chemarea lui Ghedeon
11După aceea a venit Îngerul DOMNULUI și S‑a așezat sub terebintul din Ofra, care era al abiezritului[1] Ioaș. Ghedeon, fiul său, treiera grâul în teasc, ca să‑l ascundă de midianiți. (Jos 17:2)12Îngerul DOMNULUI i S‑a arătat și i‑a zis: – DOMNUL este cu tine, viteazule!13Ghedeon I‑a răspuns: – Ah, Stăpâne, dacă DOMNUL este cu noi atunci de ce ni s‑au întâmplat toate acestea? Și unde sunt toate minunile pe care ni le‑au istorisit părinții noștri când ziceau: „Nu ne‑a scos DOMNUL din Egipt?“ Dar acum DOMNUL ne‑a părăsit și ne‑a dat în mâna midianiților.14DOMNUL S‑a întors spre el și i‑a zis: – Du‑te cu puterea aceasta pe care o ai și izbăvește Israelul din mâna midianiților. Oare nu te trimit Eu?15El I‑a răspuns: – Ah, Stăpâne, dar cum să‑l izbăvesc eu pe Israel? Iată că familia mea este cea mai mică în Manase, iar eu sunt cel mai tânăr în familia tatălui meu.16Atunci DOMNUL i‑a zis: – Vei învinge pe Midian ca pe un singur om, pentru că Eu voi fi cu tine.17El I‑a răspuns: – Te rog, dacă am găsit bunăvoință înaintea Ta[2], atunci înfăptuiește un semn pentru mine ca să știu că într-adevăr Tu ești Cel Ce vorbești cu mine.18Te mai rog, nu Te depărta de aici până ce nu mă voi întoarce la Tine ca să‑Ți aduc darul meu de mâncare și să Ți‑l ofer. El i‑a zis: – Voi rămâne până te vei întoarce.19Ghedeon a intrat, a gătit un ied, iar dintr‑o efă[3] de făină a făcut azime. Carnea a pus‑o într‑un coș, iar zeama într‑un vas. Apoi s‑a dus înspre El, sub terebint, și I le‑a oferit.20Îngerul lui Dumnezeu i‑a zis: – Ia carnea și azimele și pune‑le pe stânca aceasta, iar zeama vars‑o. El a făcut așa.21Îngerul DOMNULUI a întins vârful toiagului care era în mâna Lui și a atins carnea și azimele. Atunci s‑a ridicat foc din stâncă și a mistuit carnea și azimele. Și Îngerul DOMNULUI a plecat dinaintea ochilor lui.22Atunci Ghedeon și‑a dat seama că fusese Îngerul DOMNULUI și a zis: – Ah, Stăpâne DOAMNE! Am văzut pe Îngerul DOMNULUI față în față!23Dar DOMNUL i‑a răspuns: – Pace ție! Nu te teme! Nu vei muri!24Ghedeon a zidit acolo un altar DOMNULUI și l‑a numit „DOMNUL este pace“[4]. Altarul mai este încă și astăzi în Ofra, care aparține abiezriților.
Ghedeon distruge altarul lui Baal
25În aceeași noapte DOMNUL i‑a zis: – Ia cel de‑al doilea taur tânăr al tatălui tău și taurul care are șapte ani! Dărâmă altarul închinat de tatăl tău lui BAAL și taie stâlpul AȘEREI[5] care este lângă el.26Să zidești apoi un altar potrivit[6] pentru DOMNUL, Dumnezeul tău, pe vârful acestei înălțimi, să iei taurul al doilea și să aduci o ardere‑de‑tot, folosind stâlpul AȘEREI pe care‑l vei tăia.27Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui și a făcut așa cum îi poruncise DOMNUL, dar fiindcă se temea de familia lui și de oamenii din cetate, a făcut acest lucru noaptea, nu ziua.28Când oamenii din cetate s‑au sculat dis‑de‑dimineață, iată că altarul lui BAAL era dărâmat, stâlpul AȘEREI, care fusese lângă el, era tăiat, iar al doilea taur fusese adus ca ardere‑de‑tot pe altarul care fusese zidit.29Atunci fiecare i‑a zis semenului său: – Cine a făcut o asemenea faptă? După ce au întrebat și au cercetat li s‑a răspuns: – Ghedeon, fiul lui Ioaș, a făcut fapta aceasta.30Oamenii din cetate i‑au zis lui Ioaș: – Scoate‑l afară pe fiul tău ca să moară, pentru că a dărâmat altarul lui BAAL și a tăiat stâlpul AȘEREI de lângă el.31Ioaș le‑a răspuns tuturor acelora care i‑au stat împotrivă: – Oare voi trebuie să‑i țineți partea? Voi trebuie să‑l apărați? Cine îl va răzbuna pe BAAL să fie omorât până dimineață! Dacă este dumnezeu, atunci să se apere singur din cauză că i‑a fost dărâmat altarul.32În ziua aceea i‑au pus lui Ghedeon numele Ierub-Baal[7], zicând: – Să se certe BAAL cu el din cauză că i‑a dărâmat altarul.
Semnul cu lâna
33Toți midianiții, amalekiții și fiii Răsăritului s‑au aliat, au traversat Iordanul și apoi și‑au așezat tabăra în valea Izreel.34Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul DOMNULUI și a sunat din trâmbiță[8]. Abiezer a fost chemat să meargă după el. (Jud 3:27)35A trimis mesageri prin tot Manase, chemându‑l și pe acesta după el. A trimis mesageri în Așer, în Zabulon și în Neftali, și aceștia s‑au suit să‑l întâlnească.36Ghedeon I‑a zis lui Dumnezeu: „Dacă într-adevăr vrei să‑l izbăvești pe Israel, folosindu‑Te de mine precum ai spus,37iată, voi pune o învelitoare de lână în arie. Dacă roua va apărea doar pe lână și tot pământul va rămâne uscat, atunci voi înțelege că vrei să izbăvești Israelul prin mine, precum ai spus.“38Și așa s‑a și întâmplat. Când s‑a sculat a doua zi dis‑de‑dimineață, a stors învelitoarea, și din ea a curs rouă; a umplut cu apă un vas întreg.39Ghedeon I‑a zis lui Dumnezeu: „Să nu Te aprinzi de mânie împotriva mea, dar voi mai vorbi încă o dată. Te rog, îngăduie‑mi să mai încerc o dată semnul cu învelitoarea. Fă astfel ca numai învelitoarea să rămână uscată, iar tot pământul să se acopere cu rouă.“40Și Dumnezeu a făcut așa în noaptea aceea: învelitoarea a rămas uscată, iar tot pământul s‑a acoperit cu rouă.