1‘Go down, sit in the dust, Virgin Daughter Babylon; sit on the ground without a throne, queen city of the Babylonians.[1] No more will you be called tender or delicate.2Take millstones and grind flour; take off your veil. Lift up your skirts, bare your legs, and wade through the streams.3Your nakedness will be exposed and your shame uncovered. I will take vengeance; I will spare no-one.’4Our Redeemer – the Lord Almighty is his name – is the Holy One of Israel.5‘Sit in silence, go into darkness, queen city of the Babylonians; no more will you be called queen of kingdoms.6I was angry with my people and desecrated my inheritance; I gave them into your hand, and you showed them no mercy. Even on the aged you laid a very heavy yoke.7You said, “I am for ever – the eternal queen!” But you did not consider these things or reflect on what might happen.8‘Now then, listen, you lover of pleasure, lounging in your security and saying to yourself, “I am, and there is none besides me. I will never be a widow or suffer the loss of children.”9Both of these will overtake you in a moment, on a single day: loss of children and widowhood. They will come upon you in full measure, in spite of your many sorceries and all your potent spells.10You have trusted in your wickedness and have said, “No-one sees me.” Your wisdom and knowledge mislead you when you say to yourself, “I am, and there is none besides me.”11Disaster will come upon you, and you will not know how to conjure it away. A calamity will fall upon you that you cannot ward off with a ransom; a catastrophe you cannot foresee will suddenly come upon you.12‘Keep on, then, with your magic spells and with your many sorceries, which you have laboured at since childhood. Perhaps you will succeed, perhaps you will cause terror.13All the counsel you have received has only worn you out! Let your astrologers come forward, those stargazers who make predictions month by month, let them save you from what is coming upon you.14Surely they are like stubble; the fire will burn them up. They cannot even save themselves from the power of the flame. These are not coals for warmth; this is not a fire to sit by.15That is all they are to you – these you have dealt with and laboured with since childhood. All of them go on in their error; there is not one that can save you.
1Coboară‑te și așază‑te în țărână, fiică, fecioară a Babilonului! Șezi pe pământ fără să ai vreun tron, fiică a caldeenilor[1], căci nu vei mai fi numită gingașă și delicată!2Ia pietrele de moară și macină făină! Dă‑ți voalul la o parte! Ridică‑ți rochia, descoperă‑ți picioarele și treci prin râuri!3Goliciunea ta va fi dezvelită; da, rușinea ta va fi văzută. Mă voi răzbuna și nu voi cruța pe nimeni.“4Răscumpărătorul nostru – DOMNUL Oștirilor este Numele Său – este Sfântul lui Israel.5„Șezi în tăcere și du‑te în întuneric, fiică a caldeenilor, căci nu vei mai fi numită împărăteasa împărățiilor!6Am fost mânios pe poporul Meu și Mi‑am pângărit moștenirea. I‑am dat în mâna ta, dar tu n‑ai avut milă de ei. Ai făcut ca jugul tău să fie foarte greu asupra celui bătrân.7Ziceai: «Voi fi împărăteasă pentru totdeauna!» Tu n‑ai pus la inimă aceste lucruri, nici nu ți‑ai amintit că totul se va sfârși.8Acum deci, ascultă aceasta, tu, iubitoare de plăceri, tu, care locuiești în siguranță, care zici în inima ta: «Eu sunt și nu este alta în afară de mine! Nu voi fi văduvă și nu voi ști cum este să‑ți pierzi copiii!»9Amândouă aceste lucruri vor veni asupra ta dintr-odată, într‑o singură zi. Pierderea copiilor și văduvia, vor veni pe deplin asupra ta, în pofida mulțimii vrăjitoriilor tale și a marii puteri a descântecelor tale.10Te‑ai încrezut în răutatea ta, zicând: «Nu mă vede nimeni.» Înțelepciunea și cunoașterea ta este cea care te conduce greșit atunci ai zis în inima ta: «Eu sunt și nu este alta în afară de mine!»11Dar va veni nenorocirea peste tine și nu vei ști s‑o faci să dispară[2]; va cădea peste tine dezastrul și nu‑l vei putea da la o parte; va veni deodată asupra ta ruina, fără ca să fi știut ceva despre ea.12Continuă cu descântecele și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, cu care te‑ai trudit încă din tinerețe! Poate vei reuși, poate vei insufla groază.13Ai obosit de atâtea sfaturi. Să se ridice și să te izbăvească cei ce studiază cerurile, cititorii în stele, care la fiecare lună nouă prezic ce are să ți se întâmple.14Iată, ei sunt ca pleava, fiind mistuiți de foc. Nu‑și pot scăpa viața de puterea flăcării. Acesta nu este jăratic la care să te încălzești, nu este foc înaintea căruia să stai!15Așa sunt pentru tine cei pe care te oboseai să‑i întrebi și cei cu care ai făcut negoț încă din tinerețe: fiecare rătăcește pe căile lui și nu este nimeni care să te salveze.