Isaiah 1 | New International Version

New International Version

1 The vision concerning Judah and Jerusalem that Isaiah son of Amoz saw during the reigns of Uzziah, Jotham, Ahaz and Hezekiah, kings of Judah.

A rebellious nation

2 Hear me, you heavens! Listen, earth! For the Lord has spoken: ‘I reared children and brought them up, but they have rebelled against me. 3 The ox knows its master, the donkey its owner’s manger, but Israel does not know, my people do not understand.’ 4 Woe to the sinful nation, a people whose guilt is great, a brood of evildoers, children given to corruption! They have forsaken the Lord; they have spurned the Holy One of Israel and turned their backs on him. 5 Why should you be beaten anymore? Why do you persist in rebellion? Your whole head is injured, your whole heart afflicted. 6 From the sole of your foot to the top of your head there is no soundness – only wounds and bruises and open sores, not cleansed or bandaged or soothed with oil. 7 Your country is desolate, your cities burned with fire; your fields are being stripped by foreigners right before you, laid waste as when overthrown by strangers. 8 Daughter Zion is left like a shelter in a vineyard, like a hut in a cucumber field, like a city under siege. 9 Unless the Lord Almighty had left us some survivors, we would have become like Sodom, we would have been like Gomorrah. 10 Hear the word of the Lord, you rulers of Sodom; listen to the instruction of our God, you people of Gomorrah! 11 ‘The multitude of your sacrifices – what are they to me?’ says the Lord. ‘I have more than enough of burnt offerings, of rams and the fat of fattened animals; I have no pleasure in the blood of bulls and lambs and goats. 12 When you come to appear before me, who has asked this of you, this trampling of my courts? 13 Stop bringing meaningless offerings! Your incense is detestable to me. New Moons, Sabbaths and convocations – I cannot bear your worthless assemblies. 14 Your New Moon feasts and your appointed festivals I hate with all my being. They have become a burden to me; I am weary of bearing them. 15 When you spread out your hands in prayer, I hide my eyes from you; even when you offer many prayers, I am not listening. Your hands are full of blood! 16 Wash and make yourselves clean. Take your evil deeds out of my sight; stop doing wrong. 17 Learn to do right; seek justice. Defend the oppressed.^[1] Take up the cause of the fatherless; plead the case of the widow. 18 ‘Come now, let us settle the matter,’ says the Lord. ‘Though your sins are like scarlet, they shall be as white as snow; though they are red as crimson, they shall be like wool. 19 If you are willing and obedient, you will eat the good things of the land; 20 but if you resist and rebel, you will be devoured by the sword.’ For the mouth of the Lord has spoken. 21 See how the faithful city has become a prostitute! She once was full of justice; righteousness used to dwell in her – but now murderers! 22 Your silver has become dross, your choice wine is diluted with water. 23 Your rulers are rebels, partners with thieves; they all love bribes and chase after gifts. They do not defend the cause of the fatherless; the widow’s case does not come before them. 24 Therefore the Lord, the Lord Almighty, the Mighty One of Israel, declares: ‘Ah! I will vent my wrath on my foes and avenge myself on my enemies. 25 I will turn my hand against you;^[2] I will thoroughly purge away your dross and remove all your impurities. 26 I will restore your leaders as in days of old, your rulers as at the beginning. Afterwards you will be called the City of Righteousness, the Faithful City.’ 27 Zion will be delivered with justice, her penitent ones with righteousness. 28 But rebels and sinners will both be broken, and those who forsake the Lord will perish. 29 ‘You will be ashamed because of the sacred oaks in which you have delighted; you will be disgraced because of the gardens that you have chosen. 30 You will be like an oak with fading leaves, like a garden without water. 31 The mighty man will become tinder and his work a spark; both will burn together, with no-one to quench the fire.’

Noua Traducere Românească

from Biblica

1 Viziunea pe care a avut‑o Isaia, fiul lui Amoț, cu privire la Iuda și la Ierusalim, în timpul lui Uzia, Iotam, Ahaz și Ezechia, regii lui Iuda.

Un neam răzvrătit

2 Ascultați, ceruri! Ia aminte, pământ, pentru că DOMNUL a vorbit: „Am îngrijit copii și i‑am crescut, dar ei s‑au răzvrătit împotriva Mea. 3 Boul își cunoaște stăpânul, iar măgarul știe ieslea stăpânului său, însă Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu înțelege!“ 4 Vai, neam păcătos, popor încărcat cu nelegiuire, sămânță de răufăcători, copii pervertiți! Ei L‑au părăsit pe DOMNUL, L‑au disprețuit pe Sfântul lui Israel și I‑au întors spatele! 5 Ce folos să mai fiți loviți, de vreme ce stăruiți în apostazie!? Tot capul este bolnav și toată inima suferă! 6 Din tălpi și până‑n creștet, nimic nu este sănătos, doar răni și vânătăi, tăieturi sângerânde^[1], care nu s‑au uscat și care n‑au fost legate sau alinate cu ulei. 7 Țara voastră este pustie, cetățile voastre sunt arse de foc, câmpurile voastre sunt devorate de străini chiar în fața voastră; țara vă este distrusă deoarece a fost răscolită de străini. 8 Fiica Sionului^[2] este părăsită ca o colibă în vie, ca un adăpost într‑un ogor de castraveți, ca o cetate asediată. 9 Dacă DOMNUL Oștirilor^[3] nu ne‑ar fi lăsat câțiva supraviețuitori, am fi ajuns ca Sodoma și ne‑am fi asemănat cu Gomora. (Ge 2:1; Ex 7:4; De 4:19; Jos 5:14; 1Ki 22:19; Ps 44:9; Ps 148:2; Isa 40:26)

Ge 2:1Ex 7:4De 4:19Jos 5:141Ki 22:19Ps 44:9Ps 148:2Isa 40:26

10 Ascultați Cuvântul DOMNULUI, voi, conducători ai Sodomei! Luați aminte la Legea Dumnezeului nostru, voi, popor al Gomorei! 11 „Ce este pentru Mine mulțimea jertfelor voastre? zice DOMNUL. Sunt sătul de arderile‑de‑tot ale berbecilor și de grăsimea vițeilor îngrășați! Nu‑Mi place deloc sângele taurilor, al mieilor sau al țapilor. 12 Cine v‑a cerut să vă înfățișați înaintea Mea, pângărindu‑Mi curțile? 13 Nu mai aduceți daruri de mâncare fără rost! Tămâia voastră este o urâciune înaintea Mea! Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea: lunile noi, Sabatele și adunările voastre. 14 Sufletul Meu urăște lunile voastre noi și sărbătorile voastre. Ele au devenit o povară pentru Mine; am obosit să le mai port. 15 Când vă veți întinde mâinile, Îmi voi ascunde ochii de voi. Chiar dacă veți face multe rugăciuni, nu le voi asculta. Mâinile vă sunt pline de sânge; 16 spălați‑vă și curățiți‑vă! Îndepărtați faptele voastre rele dinaintea ochilor Mei! Nu mai faceți rău, 17 ci învățați să faceți bine! Căutați dreptatea, scăpați pe cel asuprit!^[4] Faceți dreptate orfanului și vorbiți în apărarea văduvei! 18 Veniți acum să ne judecăm! zice DOMNUL. Deși păcatele voastre sunt precum culoarea stacojie, ele se vor face albe ca zăpada; deși sunt roșii ca purpura, ele se vor face ca lâna. 19 Dacă veți vrea și veți asculta, veți mânca ce are țara mai bun, 20 dar dacă vă veți împotrivi și vă veți răzvrăti, veți fi devorați de sabie“, căci gura DOMNULUI a vorbit.

O cetate necredincioasă

21 Vezi cum orașul credincios a devenit o prostituată! Era plin de judecată; dreptatea locuia în el; dar acum este plin de ucigași! 22 Argintul vostru s‑a făcut zgură, și băutura voastră este amestecată cu apă. 23 Conducătorii voștri sunt răzvrătiți și sunt prieteni cu tâlharii. Toți iubesc mita și aleargă după daruri! Nu‑l apără pe cel orfan, iar cauza văduvei n‑ajunge înaintea lor. 24 De aceea Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, Puternicul lui Israel, zice: „Vai, Îmi voi vărsa mânia asupra vrăjmașilor mei, Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei! 25 Îmi voi întoarce mâna împotriva ta, voi curăța zgura ta așa cum o curăță leșia și voi îndepărta toate impuritățile tale. 26 Îi voi face pe judecătorii tăi cum erau odinioară, iar pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, ți se va zice: «Cetate a dreptății, orașul credincios!»“ 27 Sionul va fi răscumpărat prin judecată, și cei ai lui care se pocăiesc, prin dreptate. 28 Dar răzvrătiții și păcătoșii vor fi nimiciți împreună și cei ce‑L părăsesc pe DOMNUL vor fi mistuiți. 29 „Într-adevăr, vă va fi rușine de stejarii sacri în care vă găseați desfătarea; veți roși din cauza grădinilor pe care le‑ați ales! 30 Căci veți fi ca un terebint ale cărui frunze se veștejesc, ca o grădină fără apă! 31 Cel puternic va fi ca un câlț, iar lucrarea sa ca o scânteie; el și lucrarea lui vor arde împreună și nimeni nu‑i va stinge!“