Genesis 29 | New International Version

New International Version

Jacob arrives in Paddan Aram

1 Then Jacob continued on his journey and came to the land of the eastern peoples. 2 There he saw a well in the open country, with three flocks of sheep lying near it because the flocks were watered from that well. The stone over the mouth of the well was large. 3 When all the flocks were gathered there, the shepherds would roll the stone away from the well’s mouth and water the sheep. Then they would return the stone to its place over the mouth of the well. 4 Jacob asked the shepherds, ‘My brothers, where are you from?’ ‘We’re from Harran,’ they replied. 5 He said to them, ‘Do you know Laban, Nahor’s grandson?’ ‘Yes, we know him,’ they answered. 6 Then Jacob asked them, ‘Is he well?’ ‘Yes, he is,’ they said, ‘and here comes his daughter Rachel with the sheep.’ 7 ‘Look,’ he said, ‘the sun is still high; it is not time for the flocks to be gathered. Water the sheep and take them back to pasture.’ 8 ‘We can’t,’ they replied, ‘until all the flocks are gathered and the stone has been rolled away from the mouth of the well. Then we will water the sheep.’ 9 While he was still talking with them, Rachel came with her father’s sheep, for she was a shepherd. 10 When Jacob saw Rachel daughter of his uncle Laban, and Laban’s sheep, he went over and rolled the stone away from the mouth of the well and watered his uncle’s sheep. 11 Then Jacob kissed Rachel and began to weep aloud. 12 He had told Rachel that he was a relative of her father and a son of Rebekah. So she ran and told her father. 13 As soon as Laban heard the news about Jacob, his sister’s son, he hurried to meet him. He embraced him and kissed him and brought him to his home, and there Jacob told him all these things.

Jacob marries Leah and Rachel

14 Then Laban said to him, ‘You are my own flesh and blood.’ After Jacob had stayed with him for a whole month, 15 Laban said to him, ‘Just because you are a relative of mine, should you work for me for nothing? Tell me what your wages should be.’ 16 Now Laban had two daughters; the name of the elder one was Leah, and the name of the younger was Rachel. 17 Leah had weak^[1] eyes, but Rachel had a lovely figure and was beautiful. 18 Jacob was in love with Rachel and said, ‘I’ll work for you seven years in return for your younger daughter Rachel.’ 19 Laban said, ‘It’s better that I give her to you than to some other man. Stay here with me.’ 20 So Jacob served seven years to get Rachel, but they seemed like only a few days to him because of his love for her. 21 Then Jacob said to Laban, ‘Give me my wife. My time is completed, and I want to make love to her.’ 22 So Laban brought together all the people of the place and gave a feast. 23 But when evening came, he took his daughter Leah and brought her to Jacob, and Jacob made love to her. 24 And Laban gave his servant Zilpah to his daughter as her attendant. 25 When morning came, there was Leah! So Jacob said to Laban, ‘What is this you have done to me? I served you for Rachel, didn’t I? Why have you deceived me?’ 26 Laban replied, ‘It is not our custom here to give the younger daughter in marriage before the elder one. 27 Finish this daughter’s bridal week; then we will give you the younger one also, in return for another seven years of work.’ 28 And Jacob did so. He finished the week with Leah, and then Laban gave him his daughter Rachel to be his wife. 29 Laban gave his servant Bilhah to his daughter Rachel as her attendant. 30 Jacob made love to Rachel also, and his love for Rachel was greater than his love for Leah. And he worked for Laban another seven years.

Jacob’s children

31 When the Lord saw that Leah was not loved, he enabled her to conceive, but Rachel remained childless. 32 Leah became pregnant and gave birth to a son. She named him Reuben,^[2] for she said, ‘It is because the Lord has seen my misery. Surely my husband will love me now.’ 33 She conceived again, and when she gave birth to a son she said, ‘Because the Lord heard that I am not loved, he gave me this one too.’ So she named him Simeon.^[3] 34 Again she conceived, and when she gave birth to a son she said, ‘Now at last my husband will become attached to me, because I have borne him three sons.’ So he was named Levi.^[4] 35 She conceived again, and when she gave birth to a son she said, ‘This time I will praise the Lord.’ So she named him Judah.^[5] Then she stopped having children.

Noua Traducere Românească

from Biblica

Iacov și Rahela

1 Apoi Iacov și‑a continuat călătoria^[1] și s‑a dus în țara fiilor Răsăritului. 2 El s‑a uitat și iată că pe câmp era o fântână, iar acolo, lângă ea, se odihneau trei turme de oi, căci din acea fântână erau adăpate turmele. Pe gura fântânii era o piatră mare. 3 Atunci când toate turmele erau adunate acolo, păstorii rostogoleau piatra de la gura fântânii și adăpau oile. Apoi puneau piatra înapoi, la locul ei, pe gura fântânii. 4 Iacov i‑a întrebat: – Fraților, de unde sunteți? Ei au răspuns: – Din Haran. 5 El i‑a întrebat: – Îl cunoașteți pe Laban, nepotul lui Nahor? Ei au zis: – Îl cunoaștem. 6 Iacov i‑a întrebat: – Este sănătos? Ei au răspuns: – Este sănătos. Iată, Rahela, fiica lui, vine cu oile. 7 Atunci Iacov a zis: – Iată, mai este mult din zi; nu este timpul să fie adunate turmele. Adăpați oile, iar apoi duceți‑vă și pașteți‑le iarăși. 8 Ei au răspuns: – Nu putem până când nu se vor aduna toate turmele și păstorii vor rostogoli piatra de pe gura fântânii. Atunci vom adăpa oile. 9 În timp ce vorbea cu ei, a sosit Rahela cu oile tatălui ei, pentru că ea le păstorea. 10 Când a văzut‑o pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, și când a văzut turma lui Laban, Iacov s‑a apropiat de fântână, a rostogolit piatra de pe gura fântânii și a adăpat oile lui Laban, fratele mamei sale. 11 El i‑a dat sărutare Rahelei și a plâns. 12 Iacov i‑a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei și că este fiul Rebecăi. Atunci ea a alergat și l‑a înștiințat pe tatăl ei. 13 Când a auzit vestea despre Iacov, fiul surorii sale, Laban a alergat să‑l întâmpine. L‑a îmbrățișat, i‑a dat sărutare și l‑a adus în casa lui. Iacov i‑a istorisit lui Laban toate aceste lucruri. 14 Apoi Laban i‑a zis: „Cu siguranță tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!“ Și Iacov a stat la el o lună de zile.

Căsătoria lui Iacov cu fiicele lui Laban

15 După aceea, Laban i‑a zis lui Iacov: – Să‑mi slujești degeaba doar pentru că ești rudă cu mine? Spune‑mi: care să‑ți fie plata? 16 Laban avea două fete. Numele celei mari era Lea, iar numele celei mici era Rahela. 17 Ochii Leei erau delicați^[2], însă Rahela era frumoasă la chip și frumoasă la înfățișare. 18 Iacov o iubea pe Rahela, așa că i‑a răspuns lui Laban: – Îți voi sluji șapte ani pentru fiica ta cea mică, Rahela. 19 Laban a zis: – Mai bine să ți‑o dau ție, decât s‑o dau altui bărbat. Rămâi la mine. 20 Astfel, Iacov a slujit șapte ani pentru Rahela, dar aceștia i s‑au părut ca fiind doar câteva zile, datorită dragostei sale pentru ea. 21 După aceea, Iacov i‑a zis lui Laban: „Dă‑mi soția, pentru că s‑a împlinit vremea să intru la ea.“ 22 Laban i‑a adunat pe toți oamenii din acel loc și le‑a dat un ospăț. 23 Seara, a luat‑o pe fiica sa, Lea, și a adus‑o la Iacov, iar el a intrat la ea^[3]. (Ge 16:2) 24 Laban i‑a dat‑o ca roabă fiicei sale Lea, pe roaba sa Zilpa. 25 Când s‑a făcut dimineață, iată că cea de lângă el era Lea. Atunci Iacov i‑a zis lui Laban: – Ce mi‑ai făcut? Nu ți‑am slujit pentru Rahela? De ce m‑ai înșelat? 26 Laban a răspuns: – Aici, la noi, nu se obișnuiește să se dea cea mai tânără înaintea celei întâi născute. 27 Împlinește săptămâna^[4] cu aceasta. Apoi ți‑o vom da și pe cealaltă pentru încă șapte ani de slujire. 28 Iacov a făcut astfel și a împlinit săptămâna cu Lea. Apoi Laban i‑a dat‑o de soție pe fiica sa, Rahela. 29 Laban i‑a dat‑o ca roabă fiicei sale Rahela, pe roaba sa Bilha. 30 Iacov a intrat la Rahela și a iubit‑o mai mult decât pe Lea. Apoi i‑a slujit lui Laban încă șapte ani.

Copiii lui Iacov

31 DOMNUL a văzut că Lea nu era iubită și i‑a deschis pântecul. Însă Rahela a rămas stearpă. 32 Lea a rămas însărcinată și a născut un fiu căruia i‑a pus numele Ruben^[5], deoarece a zis: „DOMNUL a văzut într-adevăr suferința mea. Acum, sigur soțul meu mă va iubi.“ 33 Ea a rămas din nou însărcinată, a mai născut un fiu și a zis: „Pentru că DOMNUL a auzit că nu sunt iubită, mi l‑a dat și pe acesta!“ De aceea i‑a pus numele Simeon^[6]. 34 Ea a rămas din nou însărcinată, a mai născut un fiu și a zis: „De data aceasta soțul meu se va atașa de mine, pentru că i‑am născut trei fii.“ De aceea i‑a pus numele Levi^[7]. 35 Ea a rămas din nou însărcinată, a mai născut un fiu și a zis: „De data aceasta Îl voi lăuda pe DOMNUL.“ De aceea i‑a pus numele Iuda^[8]. Apoi a încetat să mai nască.