Acts 3 | New International Version

New International Version

Peter heals a lame beggar

1 One day Peter and John were going up to the temple at the time of prayer – at three in the afternoon. 2 Now a man who was lame from birth was being carried to the temple gate called Beautiful, where he was put every day to beg from those going into the temple courts. 3 When he saw Peter and John about to enter, he asked them for money. 4 Peter looked straight at him, as did John. Then Peter said, ‘Look at us!’ 5 So the man gave them his attention, expecting to get something from them. 6 Then Peter said, ‘Silver or gold I do not have, but what I do have I give you. In the name of Jesus Christ of Nazareth, walk.’ 7 Taking him by the right hand, he helped him up, and instantly the man’s feet and ankles became strong. 8 He jumped to his feet and began to walk. Then he went with them into the temple courts, walking and jumping, and praising God. 9 When all the people saw him walking and praising God, 10 they recognised him as the same man who used to sit begging at the temple gate called Beautiful, and they were filled with wonder and amazement at what had happened to him.

Peter speaks to the onlookers

11 While the man held on to Peter and John, all the people were astonished and came running to them in the place called Solomon’s Colonnade. 12 When Peter saw this, he said to them: ‘Fellow Israelites, why does this surprise you? Why do you stare at us as if by our own power or godliness we had made this man walk? 13 The God of Abraham, Isaac and Jacob, the God of our fathers, has glorified his servant Jesus. You handed him over to be killed, and you disowned him before Pilate, though he had decided to let him go. 14 You disowned the Holy and Righteous One and asked that a murderer be released to you. 15 You killed the author of life, but God raised him from the dead. We are witnesses of this. 16 By faith in the name of Jesus, this man whom you see and know was made strong. It is Jesus’ name and the faith that comes through him that has completely healed him, as you can all see. 17 ‘Now, fellow Israelites, I know that you acted in ignorance, as did your leaders. 18 But this is how God fulfilled what he had foretold through all the prophets, saying that his Messiah would suffer. 19 Repent, then, and turn to God, so that your sins may be wiped out, that times of refreshing may come from the Lord, 20 and that he may send the Messiah, who has been appointed for you – even Jesus. 21 Heaven must receive him until the time comes for God to restore everything, as he promised long ago through his holy prophets. 22 For Moses said, “The Lord your God will raise up for you a prophet like me from among your own people; you must listen to everything he tells you. 23 Anyone who does not listen to him will be completely cut off from their people.” (De 18:15; De 18:18; De 18:19) 24 ‘Indeed, beginning with Samuel, all the prophets who have spoken have foretold these days. 25 And you are heirs of the prophets and of the covenant God made with your fathers. He said to Abraham, “Through your offspring all peoples on earth will be blessed.” (Ge 22:18; Ge 26:4) 26 When God raised up his servant, he sent him first to you to bless you by turning each of you from your wicked ways.’

Noua Traducere Românească

from Biblica

Vindecarea ologului de la poarta Templului

1 Petru și Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul de rugăciune; era ceasul al nouălea^[1]. (Ac 15:1) 2 Un om olog încă din pântecul mamei lui era adus și așezat în fiecare zi la poarta Templului, cea numită „Frumoasă“, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în Templu^[2]. 3 Când acesta i‑a văzut pe Petru și pe Ioan urmând să intre în Templu, a cerut de la ei milostenie. 4 Petru, ca și Ioan, s‑a uitat țintă la el și a zis: „Uită‑te la noi!“ 5 El i‑a privit cu atenție, așteptând să primească ceva de la ei. 6 Dar Petru i‑a zis: „Argint și aur n‑am, însă ceea ce am, îți dau: în Numele lui Isus Cristos nazarineanul, ridică‑te și umblă!“ 7 Și, apucându‑l de mâna dreaptă, l‑a ridicat. Deodată picioarele și gleznele i s‑au întărit, 8 a sărit în picioare și a început să umble. Apoi a intrat în Templu împreună cu ei și umbla, sărea și‑L lăuda pe Dumnezeu. 9 Tot poporul l‑a văzut umblând și lăudându‑L pe Dumnezeu. 10 Ei l‑au recunoscut ca fiind cel ce stătea și cerea milostenie la Poarta Frumoasă a Templului și s‑au umplut de uimire și de mirare pentru ceea ce i se întâmplase.

Petru vorbește mulțimii

11 În timp ce el mergea după Petru și Ioan, tot poporul, uimit, a alergat la ei în porticul numit „al lui Solomon“. 12 Văzând aceasta, Petru a zis poporului: „Bărbați israeliți, de ce sunteți uimiți de acest lucru și de ce vă uitați la noi de parcă prin propria noastră putere sau evlavie l‑am făcut să umble?! 13 Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul strămoșilor^[3] noștri, L‑a proslăvit pe Robul^[4] Său, Isus, pe Care voi L‑ați dat pe mâna lui Pilat^[5] și v‑ați lepădat de El în prezența acestuia, măcar că el hotărâse să‑L elibereze. (Ac 13:7) 14 Voi v‑ați lepădat de Cel Sfânt și Drept și ați cerut să vi se elibereze un ucigaș. 15 L‑ați omorât pe Prințul^[6] vieții, pe Care Dumnezeu L‑a înviat dintre cei morți și ai Cărui martori suntem noi. 16 Pe baza credinței în Numele Lui, Însuși Numele Lui l‑a întărit pe omul acesta pe care‑l vedeți și cunoașteți. Și credința care este prin Isus i‑a dat această vindecare deplină înaintea voastră, a tuturor! 17 Acum, fraților, știu că ați făcut așa din neștiință, întocmai ca și conducătorii voștri. 18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce prevestise prin gura tuturor profeților, și anume: Cristosul Său urma să sufere. 19 Pocăiți‑vă deci și întoarceți‑vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, 20 ca să vină astfel din prezența Domnului vremuri de înviorare^[7] și El să‑L trimită pe Cel pe Care L‑a desemnat mai dinainte pentru voi, pe Cristos Isus, 21 pe Care cerul trebuie să‑L primească până la vremurile restaurării tuturor lucrurilor, așa cum a rostit Dumnezeu încă din vechime prin gura sfinților Săi profeți. 22 Căci Moise a zis: «Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații voștri un Profet asemenea mie. De El să ascultați în tot ce vă va spune! 23 Dacă cineva nu va asculta de Acel Profet, va fi nimicit din popor.»^[8] (De 18:15; De 18:18; De 18:19) 24 De asemenea, toți profeții, de la Samuel și până la toți ceilalți care au vorbit după el, au vestit zilele acestea. 25 Voi sunteți fiii profeților și ai legământului pe care l‑a încheiat Dumnezeu cu strămoșii voștri, când i‑a spus lui Avraam: «Prin sămânța ta^[9] vor fi binecuvântate toate neamurile^[10] pământului!»^[11] (Ge 22:18; Ga 3:16) 26 Când Dumnezeu L‑a ridicat pe Robul Său, L‑a trimis mai întâi la voi ca să vă binecuvânteze, întorcându‑vă pe fiecare de la nelegiuirile voastre.“