1The boy Samuel ministered before the Lord under Eli. In those days the word of the Lord was rare; there were not many visions.2One night Eli, whose eyes were becoming so weak that he could barely see, was lying down in his usual place.3The lamp of God had not yet gone out, and Samuel was lying down in the house of the Lord, where the ark of God was.4Then the Lord called Samuel. Samuel answered, ‘Here I am.’5And he ran to Eli and said, ‘Here I am; you called me.’ But Eli said, ‘I did not call; go back and lie down.’ So he went and lay down.6Again the Lord called, ‘Samuel!’ And Samuel got up and went to Eli and said, ‘Here I am; you called me.’ ‘My son,’ Eli said, ‘I did not call; go back and lie down.’7Now Samuel did not yet know the Lord: the word of the Lord had not yet been revealed to him.8A third time the Lord called, ‘Samuel!’ And Samuel got up and went to Eli and said, ‘Here I am; you called me.’ Then Eli realised that the Lord was calling the boy.9So Eli told Samuel, ‘Go and lie down, and if he calls you, say, “Speak, Lord, for your servant is listening.” ’ So Samuel went and lay down in his place.10The Lord came and stood there, calling as at the other times, ‘Samuel! Samuel!’ Then Samuel said, ‘Speak, for your servant is listening.’11And the Lord said to Samuel: ‘See, I am about to do something in Israel that will make the ears of everyone who hears about it tingle.12At that time I will carry out against Eli everything I spoke against his family – from beginning to end.13For I told him that I would judge his family for ever because of the sin he knew about; his sons uttered blasphemies against God,[1] and he failed to restrain them.14Therefore I swore to the house of Eli, “The guilt of Eli’s house will never be atoned for by sacrifice or offering.” ’15Samuel lay down until morning and then opened the doors of the house of the Lord. He was afraid to tell Eli the vision,16but Eli called him and said, ‘Samuel, my son.’ Samuel answered, ‘Here I am.’17‘What was it he said to you?’ Eli asked. ‘Do not hide it from me. May God deal with you, be it ever so severely, if you hide from me anything he told you.’18So Samuel told him everything, hiding nothing from him. Then Eli said, ‘He is the Lord; let him do what is good in his eyes.’19The Lord was with Samuel as he grew up, and he let none of Samuel’s words fall to the ground.20And all Israel from Dan to Beersheba recognised that Samuel was attested as a prophet of the Lord.21The Lord continued to appear at Shiloh, and there he revealed himself to Samuel through his word.
1Tânărul Samuel slujea DOMNULUI în prezența lui Eli. În zilele acelea, Cuvântul DOMNULUI era rar, iar vedeniile nu erau dese.2Într‑o noapte, Eli, care era acum aproape orb, stătea culcat în locul său obișnuit.3Candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă[1], iar Samuel era culcat în Templul[2] DOMNULUI, unde se afla Chivotul lui Dumnezeu. (Ex 27:21)4DOMNUL l‑a chemat pe Samuel, iar acesta a zis: – Iată‑mă!5A alergat la Eli și a zis: – Iată‑mă, căci m‑ai chemat. Eli i‑a răspuns: – Nu te‑am chemat. Întoarce‑te și culcă‑te! El s‑a dus și s‑a culcat.6DOMNUL l‑a chemat din nou pe Samuel, iar acesta s‑a sculat, s‑a dus la Eli și a zis: – Iată‑mă, căci m‑ai chemat. Eli însă i‑a răspuns: – Nu te‑am chemat, fiule! Întoarce‑te și culcă‑te!7Samuel nu‑L cunoștea încă pe DOMNUL, iar Cuvântul DOMNULUI nu i se descoperise încă.8DOMNUL l‑a chemat pe Samuel din nou, pentru a treia oară. Samuel s‑a sculat, s‑a dus la Eli și i‑a zis: – Iată‑mă, căci m‑ai chemat. Atunci Eli a înțeles că DOMNUL îl cheamă pe tânăr.9Eli i‑a zis lui Samuel: – Du‑te și culcă‑te, iar dacă te va mai chema, să spui: „Vorbește, DOAMNE, căci robul Tău ascultă!“ Samuel a plecat și s‑a culcat la locul lui.10DOMNUL a venit, S‑a înfățișat și l‑a chemat ca și în celelalte ocazii: – Samuel! Samuel! Samuel a răspuns: – Vorbește, căci robul Tău ascultă!11Atunci DOMNUL i‑a zis lui Samuel: – Iată, sunt gata să fac în Israel un lucru care va răsuna în urechile oricui îl va auzi.12În ziua aceea, voi împlini împotriva lui Eli tot ceea ce am rostit cu privire la familia lui, de la început până la sfârșit.13I‑am spus că voi judeca familia lui pentru totdeauna din cauza nelegiuirii de care a avut cunoștință. Căci fiii săi au atras asupra lor blestemul, iar el nu i‑a oprit.14De aceea jur familiei lui Eli că nelegiuirea ei nu va fi niciodată ispășită prin jertfă sau prin dar.15Samuel a rămas culcat până dimineața. Apoi a deschis porțile Casei DOMNULUI. El se temea să‑i spună lui Eli vedenia,16dar Eli l‑a chemat pe Samuel și a zis: – Samuel, fiule! El a răspuns: – Iată‑mă!17Eli a zis: – Care este cuvântul pe care ți l‑a spus El? Te rog să nu ascunzi nimic de mine! Dumnezeu să Se poarte cu tine cu toată asprimea[3] dacă vei ascunde de mine ceva din tot ce ți‑a spus!18Samuel i‑a istorisit tot și n‑a ascuns nimic de el. Atunci Eli a zis: – Acesta este DOMNUL. El să facă ceea ce este bine în ochii Lui!19Samuel creștea, iar DOMNUL era cu el, nelăsând să cadă la pământ niciunul din cuvintele Lui.20Tot Israelul, de la Dan și până la Beer-Șeba[4], a recunoscut că Samuel a fost confirmat ca profet al DOMNULUI.21DOMNUL continua să Se arate în Șilo, descoperindu‑i‑Se acolo lui Samuel prin Cuvântul DOMNULUI.