1Für den Dirigenten[1]. Ein Lied. Ein Psalm. Jubelt Gott zu, all ihr Länder[2], (Ps 4,1)2singt Psalmen zur Ehre seines Namens, lasst sein Lob auf herrliche Weise erklingen[3]!3Sagt zu Gott: »Wie ehrfurchtgebietend sind doch deine Taten! Wegen deiner großen Macht müssen selbst deine Feinde unterwürfig vor dich kommen.[4]4Alle Länder[5] werden sich anbetend vor dir beugen und dir Psalmen singen, ja, deinen Namen werden sie besingen.« //[6] (Ps 3,3)5Kommt und seht, welch große Taten Gott vollbracht hat! Erhaben und erschreckend zugleich ist sein Handeln an den Menschen.6Er verwandelte das Meer in trockenes Land. Trockenen Fußes konnte unser Volk auch den Jordan durchqueren.[7] Dabei freuten wir uns über unseren Gott[8]!7In seiner Macht herrscht er für immer und ewig. Seine Augen blicken wachsam auf die Völker – widerspenstige Menschen sollen es nicht wagen, sich gegen ihn zu erheben! //8Preist, ihr Völker, unseren Gott! Lasst mit lauter Stimme sein Lob erklingen!9Er belebt unsere Seele und bewahrt unsere Füße vor dem Stolpern.[9]10Ja, Gott, du hast uns Prüfungen ausgesetzt, du hast uns geläutert wie Silber ´im Schmelzofen`.11Du hast uns ins Fangnetz geraten lassen, hast drückende Lasten auf unseren Rücken[10] gelegt.12Du hast nichtswürdige Menschen über uns hinwegtrampeln lassen[11] ´wie über besiegte Feinde`. Ins Feuer sind wir geraten, ins Wasser ebenso – aber du hast uns herausgeführt und mit Überfluss beschenkt[12].13Ich will zu deinem Haus kommen mit Tieren für das Brandopfer, ich will dir meine Gelübde erfüllen,14die über meine Lippen kamen, die mein Mund ausgesprochen hat, als ich in Not war.15Masttiere will ich dir zum Brandopfer bringen, Fettstücke von Widdern für das Rauchopfer[13]. Rinder und Ziegenböcke will ich für das Opfer zubereiten. //16Kommt und hört mir zu, ihr alle, die ihr Ehrfurcht vor Gott habt! Ich will erzählen, was er für mich[14] getan hat.17Zu ihm rief ich mit lauter Stimme, mein Mund war voll seines Lobes.[15]18Hätte ich dabei böse Absichten im Herzen gehabt, dann hätte der Herr erst gar nicht auf mich gehört.19Aber Gott hat mich wirklich erhört, mein Gebet hat er vernommen.20Gelobt sei Gott, der mein Gebet nicht abgewiesen und mir seine Gnade nicht entzogen hat!
1Strigați de bucurie către Dumnezeu, toți locuitorii pământului[1]!2Cântați spre lauda slavei Numelui Său! Faceți glorioasă cântarea Lui de laudă!3Spuneți‑I lui Dumnezeu: „Cât de temut sunt lucrările Tale!“ Tăria Ta este atât de mare, încât dușmanii Tăi dau înapoi în fața Ta.4Tot pământul să Ți se închine și să cânte spre lauda Ta, să cânte spre lauda Numelui Tău! Selah5Veniți și vedeți lucrările lui Dumnezeu, înfăptuirile de temut pentru fiii omului.6El a schimbat marea în uscat; ei au traversat râul cu piciorul! Acolo noi ne‑am bucurat în El!7El stăpânește cu puterea Sa pe vecie; ochii Săi supraveghează neamurile. Fie ca răzvrătiții să nu se mai înalțe pe ei înșiși! Selah8Popoare, binecuvântați‑L pe Dumnezeul nostru, dați glas laudei Sale!9El ne așază sufletul printre cei vii și nu lasă să ni se clatine piciorul.10Dumnezeule, Tu ne cercetezi și ne purifici precum se purifică argintul.11Ne‑ai făcut să intrăm în laț, ne‑ai pus o povară pe coapse.12Ai îngăduit omului să călărească pe capetele noastre; am trecut prin foc și prin apă, dar apoi ne‑ai condus spre abundență.13De aceea voi veni la Casa Ta cu arderi‑de‑tot; îmi voi împlini față de Tine jurămintele14pe care buzele mele le‑au promis și pe care gura mea le‑a spus când eram în necaz.15Îți voi aduce, ca arderi‑de‑tot, animale îngrășate alături de fumul berbecilor; voi aduce tauri și țapi. Selah16Veniți și ascultați, voi, toți cei ce vă temeți de Dumnezeu, și vă voi povesti ce a făcut El pentru mine!17Către El a strigat gura mea și proslăvirea Lui a fost pe limba mea.18Dacă aș fi văzut nelegiuire în inima mea, nu m‑ar fi ascultat Stăpânul.19Dar Dumnezeu cu‑adevărat m‑a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.20Binecuvântat să fie Dumnezeu Care nu mi‑a respins rugăciunea și nici nu Și‑a ascuns îndurarea față de mine!