1Danach wurde Jesus vom Geist ´Gottes` in die Wüste geführt[1], weil er dort vom Teufel versucht werden sollte. (Mk 1,12; Lk 4,1)2Nachdem er vierzig Tage und Nächte gefastet hatte, war er sehr hungrig.3Da trat der Versucher an ihn heran und sagte: »Wenn du Gottes Sohn bist, dann befiehl, dass diese Steine hier zu Brot werden!«4Aber Jesus gab ihm zur Antwort: »Es heißt in der Schrift: ›Der Mensch lebt[2] nicht nur von Brot, sondern von jedem Wort, das aus Gottes Mund kommt.‹ « (5Mo 8,3)5Daraufhin ging der Teufel mit ihm in die Heilige Stadt, stellte ihn auf einen Vorsprung des Tempeldaches[3]6und sagte: »Wenn du Gottes Sohn bist, dann stürz dich hinunter! Denn es heißt in der Schrift: ›Er wird dir seine Engel schicken[4]; sie werden dich auf ihren Händen tragen, damit du mit deinem Fuß nicht an einen Stein stößt.‹ « (Ps 91,11; Ps 91,12)7Jesus entgegnete: »In der Schrift heißt es aber auch: ›Du sollst den Herrn, deinen Gott, nicht herausfordern!‹ « (5Mo 6,16)8Schließlich ging der Teufel mit ihm auf einen sehr hohen Berg, zeigte ihm alle Reiche der Welt mit ihrer Herrlichkeit9und sagte: »Das alles will ich dir geben, wenn du dich vor mir niederwirfst und mich anbetest.«10Darauf sagte Jesus zu ihm: »Weg mit dir, Satan! Denn es heißt in der Schrift: ›Den Herrn, deinen Gott, sollst du anbeten; ihm allein sollst du dienen.‹ « (5Mo 6,13)11Da ließ der Teufel von ihm ab. Und Engel kamen zu ihm und dienten[5] ihm.
Jesu erstes öffentliches Wirken in Galiläa
12Als Jesus hörte, dass Johannes gefangen genommen worden war, zog er sich nach Galiläa zurück. (Mk 1,14; Lk 4,14)13Allerdings blieb er nicht in Nazaret, sondern wohnte von da an in Kafarnaum, ´einer Stadt` am See, im Gebiet von Sebulon und Naftali.14So erfüllte sich, was durch den Propheten Jesaja vorausgesagt worden war:15»Das Land Sebulon und das Land Naftali, das Gebiet gegen den See hin[6], die Gegend jenseits des Jordans[7], das Galiläa der ´heidnischen` Völker –16das Volk, das in der Finsternis lebt, sieht ein großes Licht; über denen, die im Land der Todesschatten wohnen, ist ein helles Licht aufgegangen.«17Von da an begann Jesus zu verkünden: »Kehrt um! Denn das Himmelreich ist nahe.«
Die Berufung der ersten Jünger
18Als Jesus am See von Galiläa entlangging, sah er zwei Fischer, die auf dem See ihr Netz auswarfen. Es waren Brüder, Simon, auch Petrus genannt, und Andreas. (Mk 1,16; Lk 5,1; Joh 1,35)19Jesus sagte zu ihnen: »Kommt, folgt mir nach! Ich will euch zu Menschenfischern machen.«20Sofort ließen sie ihre Netze liegen und folgten ihm.21Als er von dort weiterging, sah er wieder zwei Brüder, Jakobus, den Sohn des Zebedäus, und Johannes; sie waren mit ihrem Vater Zebedäus im Boot und brachten ihre Netze in Ordnung. Jesus forderte sie auf, mit ihm zu kommen.[8]22Und sofort ließen sie das Boot und ihren Vater zurück und folgten Jesus.
Der Dienst Jesu und seine Wirkung
23Jesus zog durch ganz Galiläa; er lehrte in den[9] Synagogen, verkündete die Botschaft[10] vom Reich ´Gottes` und heilte alle Kranken und Leidenden[11] im Volk. (Mk 3,7; Lk 6,17)24So wurde er ´über Galiläa hinaus` in ganz Syrien bekannt. Man brachte alle Leidenden zu ihm, Menschen, die von den verschiedensten Krankheiten und Beschwerden geplagt waren, auch Besessene, Epileptiker und Gelähmte, und er machte sie gesund.25Große Menschenmengen folgten ihm aus Galiläa und dem Zehnstädtegebiet, aus Jerusalem und Judäa und aus der Gegend jenseits des Jordans.
1Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit[1] de diavolul[2]. (1Mo 22,1; 2Mo 15,25; 2Mo 16,4; 2Mo 17,2; 2Mo 17,7; Mk 1,1; Mk 1,12; Lk 4,1; Lk 4,2; Hebr 3,9)2După ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți[3], la urmă a flămânzit. (2Mo 24,18; 2Mo 34,28; 5Mo 8,2; Mt 2,15)3Atunci ispititorul s‑a apropiat de El și I‑a zis: – Dacă[4] ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să devină pâini!4Însă Isus, răspunzând, a zis: – Este scris: „Omul nu trăiește doar cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“[5]. (5Mo 8,3)5Atunci diavolul L‑a luat în sfânta cetate, L‑a pus să stea pe streașina Templului6și I‑a zis: – Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă‑Te jos, căci este scris: „El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine“ și „Ei Te vor purta pe brațe, ca nu cumva să‑Ți lovești piciorul de vreo piatră.“[6] (Ps 91,11)7Isus i‑a spus: – De asemenea, este scris: „Să nu‑L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!“[7] (5Mo 6,16)8Din nou, diavolul L‑a luat pe un munte foarte înalt și I‑a arătat toate regatele lumii și slava lor.9Apoi I‑a zis: – Toate acestea Ți le voi da Ție dacă, aruncându‑Te la pământ, mi Te vei închina.10Atunci Isus i‑a zis: – Pleacă, Satan[8], căci este scris: „Domnului, Dumnezeul tău, să te închini și numai Lui să‑I slujești!“[9] (5Mo 6,13)11Atunci diavolul a plecat de la El. Și iată că niște îngeri s‑au apropiat și Îi slujeau.
Începutul lucrării lui Isus în Galileea
12Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, S‑a retras în Galileea. (Mk 1,14; Lk 4,14)13A părăsit Nazaretul și S‑a dus să locuiască în Capernaum, lângă mare[10], în hotarele lui Zabulon și ale lui Neftali,14ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:15„Ținutul lui Zabulon și ținutul lui Neftali, calea către mare[11], dincolo de Iordan, Galileea neamurilor.16Poporul care locuia în întuneric a văzut o mare lumină! Peste cei ce locuiau în țara umbrei morții, a răsărit o lumină!“[12] (Jes 9,1)17De atunci încolo, Isus a început să predice și să zică: „Pocăiți‑vă, căci s‑a apropiat Împărăția Cerurilor!“
Chemarea primilor apostoli
18În timp ce mergea pe lângă Marea Galileei[13], Isus a văzut doi frați, pe Simon, zis Petru, și pe Andrei, fratele lui, aruncând un năvod în mare, căci erau pescari. (Mk 1,16; Lk 5,2; Joh 1,35)19El le‑a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!“20Ei și‑au lăsat imediat năvoadele și L‑au urmat.21Mergând mai departe de acolo, El a văzut alți doi frați, pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, care erau într‑o barcă împreună cu Zebedei, tatăl lor, și își reparau năvoadele. El i‑a chemat,22iar ei au lăsat imediat barca și pe tatăl lor și L‑au urmat.
Isus vindecă bolnavii
23Isus călătorea prin toată Galileea, dând învățătură în sinagogi[14], predicând Evanghelia[15] Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință care erau în popor. (Mk 3,7; Lk 6,17)24Vestea cu privire la El s‑a răspândit în toată Siria[16]. Oamenii îi aduceau la El pe toți cei ce sufereau de diferite boli și pe cei ce erau în chinuri, pe demonizați, pe epileptici[17] și pe cei paralizați, iar El îi vindeca.25Îl urmau mulțimi mari de oameni din Galileea, din Decapolis[18], din Ierusalim, din Iudeea și de dincolo de Iordan.