1Die Israeliten hatten ihr Heerlager an der Quelle bei Jesreel[1] aufgeschlagen. Die Philister sammelten ihre Truppen zunächst in Afek.2Dort marschierten die Philisterfürsten mit ihren Soldaten in Abteilungen von je hundert und tausend Mann auf. Als Letzte kamen David und seine Männer, die zu Achischs Truppen gehörten.3»Was haben denn diese Hebräer hier zu suchen?«, fragten die Philisterfürsten. Achisch antwortete: »Das ist David, der früher im Dienst des Israelitenkönigs Saul stand. Er ist nun schon seit Jahr und Tag bei mir. Seit er zu mir übergelaufen ist, habe ich nichts Verdächtiges bei ihm gefunden.«4Aber die Fürsten der Philister wurden zornig und verlangten von Achisch: »Schick den Mann weg! Er soll an den Ort zurückkehren, den du ihm ´als Wohnsitz` zugewiesen hast. Auf keinen Fall darf er mit uns in den Kampf ziehen, sonst schlägt er sich noch mitten in der Schlacht auf die Seite unserer Feinde! Denn womit könnte er wohl besser die Gunst seines ´früheren` Herrn zurückgewinnen als mit den Köpfen unserer Soldaten?5Das ist doch derselbe David, von dem sie bei den Reigentänzen gesungen haben: ›Saul hat tausend Mann erschlagen, David aber zehnmal tausend!‹«6Da rief Achisch David zu sich und sagte zu ihm: »So wahr der HERR lebt: Du bist ein aufrichtiger Mann! Ich hätte gewünscht, dass du mit mir in die Schlacht ziehst[2]. Denn seit du bei mir bist, habe ich nichts an dir auszusetzen. Aber die Fürsten der Philister trauen dir nicht.7Darum kehr um und geh in Frieden ´nach Hause` zurück, damit du nichts tust, was sie verärgert!«8»Was habe ich denn getan?«, entgegnete David. »Konntest du mir jemals etwas vorwerfen, seit ich in deinen Dienst getreten bin? Warum darf ich jetzt nicht mitkommen und gegen die Feinde meines Herrn und Königs kämpfen?«9»Mir geht es nicht anders als dir[3]«, antworte Achisch. »Du bist für mich wie ein Engel Gottes.[4] Aber die Philisterfürsten bestehen darauf, dass du nicht mit mir in die Schlacht ziehst.10Kehrt also morgen bei Tagesanbruch nach Hause zurück, du und alle, die ihr früher Saul gedient habt. Brecht auf, sobald es hell wird.«11So machte sich David früh am nächsten Morgen mit seinen Männern auf den Weg und kehrte ins Land der Philister zurück. Das Heer der Philister aber rückte in Richtung Jesreel vor.
1Filistenii și‑au adunat toate trupele la Afek, în timp ce Israel și‑a așezat tabăra în apropiere de izvorul care se află în Izreel.2Domnitorii filistenilor mărșăluiau cu sutele și miile lor, iar David cu oamenii lui mărșăluiau în urmă, cu Achiș.3Conducătorii filistenilor însă au zis: – Ce caută evreii aceștia aici? Achiș le‑a răspuns: – Nu este acesta David, slujitorul lui Saul, regele lui Israel, care a fost cu mine aceste zile și acești ani și în care nu am găsit nimic greșit, din ziua venirii lui și până în ziua aceasta?4Dar conducătorii filistenilor s‑au mâniat pe el și i‑au zis: – Trimite‑l pe omul acesta înapoi! Să se întoarcă în locul pe care i l‑ai stabilit, ca nu cumva să se coboare cu noi în luptă și să ne devină dușman în timpul luptei. Cum ar putea acesta să se facă din nou plăcut stăpânului său? Oare nu cu capetele acestor oameni?5Nu este acesta David, despre care cântau în timpul dansurilor, zicând: „Saul a ucis miile lui, iar David zecile lui de mii?“6Achiș l‑a chemat pe David și i‑a zis: – Viu este DOMNUL că ai fost drept și‑mi place când ieși și vii împreună cu mine în tabără. Nu am găsit în tine nimic rău din ziua venirii tale la mine și până astăzi, însă nu ești pe placul domnitorilor.7Întoarce‑te acum și mergi în pace, pentru ca să nu faci ceva care să nu placă domnitorilor filistenilor.8Însă David i‑a răspuns lui Achiș: – Dar ce am făcut? Ce ai găsit în robul tău, începând din ziua în care am venit în prezența ta și până în ziua aceasta, încât să nu merg să lupt împotriva dușmanilor stăpânului meu, regele?9Achiș i‑a răspuns: – Știu că în ochii mei ești atât de plăcut ca un înger al lui Dumnezeu. Totuși, conducătorii filistenilor au zis: „Să nu vină cu noi în luptă!“10Prin urmare, scoală‑te dis‑de‑dimineață împreună cu slujitorii stăpânului tău, care au venit cu tine. Și după ce vă sculați dis‑de‑dimineață, plecați de îndată ce se luminează.11David și oamenii lui s‑au sculat dis‑de‑dimineață ca să plece și să se întoarcă în țara filistenilor, iar filistenii s‑au suit la Izreel.