1.Samuel 28 | Neue Genfer Übersetzung

Neue Genfer Übersetzung

1 In dieser Zeit zogen die Philister wieder einmal ihre Truppen zusammen, um Israel anzugreifen. Achisch sagte zu David: »Dir ist ja wohl klar, dass du und deine Männer mit uns in den Kampf ziehen müssen?« 2 »Natürlich«, antwortete David, »jetzt wirst du mit eigenen Augen sehen, was dein Diener leisten kann.« Achisch erwiderte: »Gut, während des ganzen Feldzugs bist du für meinen persönlichen Schutz verantwortlich.^[1]«

Saul bei der Totenbeschwörerin in En-Dor

3 Samuel war gestorben und in seiner Heimatstadt Rama begraben worden; ganz Israel hatte für ihn die Totenklage gehalten. Es gab im Land keine Totenbeschwörer und Wahrsager mehr, denn Saul hatte sie alle aus Israel vertrieben.^[2] 4 Die Philister sammelten ihre Truppen und schlugen ihr Lager bei Schunem auf. Auch Saul zog aus ganz Israel ein Heer zusammen, sein Lager befand sich beim Gebirge Gilboa. 5 Als Saul das ´große` Heer der Philister sah, erschrak er und ihn verließ der Mut. 6 Er befragte den HERRN, bekam aber keine Antwort, weder durch Träume noch durch die heiligen Lose^[3] noch durch das Wort eines Propheten. 7 Darum befahl er seinen Dienern: »Sucht eine Frau, die Geister von Verstorbenen herbeirufen kann! Ich will sie aufsuchen und um Rat fragen.« »In En-Dor gibt es eine Totenbeschwörerin«, antworteten sie. 8 Saul verhüllte sein Gesicht, zog andere Kleidung an und machte sich mit zwei Begleitern auf den Weg. Es war Nacht, als sie bei der Frau ankamen. Saul bat sie: »Sag mir durch den Geist eines Toten die Zukunft voraus! Hol mir den aus der Totenwelt herauf, den ich dir nennen werde.« 9 Die Frau entgegnete: »Du weißt doch, dass Saul das verboten hat^[4]! Im ganzen Land hat er die Totenbeschwörer und Wahrsager ausgerottet. Warum also stellst du mir eine Falle? Willst du mich töten?« 10 Da schwor Saul: »So wahr der HERR lebt: Dich wird in dieser Angelegenheit keine Schuld treffen.« 11 »Wen soll ich für dich heraufholen?«, fragte die Frau. »Ruf Samuel!«, antwortete Saul. 12 Als die Frau Samuel sah, schrie sie laut auf und sagte zu Saul: »Warum hast du mich getäuscht? Du bist ja Saul!« 13 »Du brauchst keine Angst zu haben«, erwiderte Saul. »Sag mir, was du siehst!« »Ich sehe einen Geist aus der Erde heraufsteigen«, sagte sie. 14 »Wie sieht er aus?«, fragte Saul. »Es ist ein alter Mann«, antwortete sie. »Er ist in einen Prophetenmantel^[5] gehüllt.« Da wusste Saul, dass es Samuel war. Er warf sich vor ihm nieder und berührte mit der Stirn den Boden. 15 »Warum störst du meine Ruhe und lässt mich heraufkommen?«, fragte Samuel. Saul antwortete: »Ich bin in großer Not. Die Philister führen Krieg gegen mich, und Gott hat mich verlassen. Er antwortet mir nicht mehr, weder durch Propheten noch durch Träume. Darum habe ich dich rufen lassen. Sag mir, was ich tun soll!« 16 Samuel entgegnete: »Warum fragst du mich überhaupt, ´wo du doch weißt`, dass der HERR sich von dir abgewendet hat und dein Feind geworden ist? 17 Er macht jetzt wahr, was er durch mich angekündigt hat: Er entreißt dir das Königtum und gibt es einem anderen, nämlich David. 18 Der HERR hatte dir befohlen, sein Urteil^[6] an den Amalekitern zu vollstrecken. Weil du ihm nicht gehorcht hast, bestraft der HERR dich heute. 19 Er wird dich und ganz Israel in die Gewalt der Philister geben, und morgen werden du und deine Söhne bei mir ´im Totenreich` sein. Das ganze israelitische Heer wird der HERR den Philistern ausliefern.« 20 Da stürzte Saul der Länge nach zu Boden, so entsetzt war er über Samuels Worte. Er war ohnehin schon geschwächt, weil er den ganzen Tag und die ganze Nacht nichts gegessen hatte. 21 Die Totenbeschwörerin trat zu Saul, und als sie sah, dass er völlig verstört war, sagte sie: »Herr, ich habe vorhin deinem Befehl gehorcht. Ich habe mein Leben aufs Spiel gesetzt und getan, was du von mir verlangt hast. 22 So höre du nun auch auf mich! Ich werde dir einen Bissen Brot zu essen bringen. Iss, damit du wieder zu Kräften kommst und den Rückweg antreten kannst!« 23 Doch Saul wehrte sich und sagte: »Nein! Ich esse nichts!« Aber seine ´beiden` Begleiter und die Frau bedrängten ihn so lange, bis er schließlich nachgab. Er stand auf und setzte sich aufs Bett. 24 Die Frau hatte ein gemästetes Kalb im Stall. Das schlachtete sie in aller Eile. Dann nahm sie Mehl, knetete einen Teig und backte ungesäuertes Fladenbrot. 25 Das alles reichte sie Saul und seinen Begleitern. Sie aßen und machten sich noch in derselben Nacht auf den Rückweg.

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 În acele zile, filistenii și‑au adunat oștirile pentru război ca să lupte împotriva lui Israel. Achiș i‑a zis lui David: – Fii sigur că tu și oamenii tăi veți ieși cu mine în tabără. 2 David i‑a zis lui Achiș: – În felul acesta vei ști ceea ce poate face robul tău. Achiș i‑a zis lui David: – Tocmai de aceea te voi pune păzitorul capului meu în toate zilele.

Saul, la vrăjitoarea din En‑Dor

3 Samuel murise. Tot Israelul îl jelise și îl înmormântase în cetatea sa, în Rama. Saul îndepărtase din țară pe cei care întreabă duhurile morților și pe cei care cheamă spiritele^[1]. (3Mo 19,31; 5Mo 18,11) 4 Filistenii s‑au adunat și au venit ca să‑și așeze tabăra la Șunem. Saul a adunat tot Israelul și și‑au așezat tabăra la Ghilboa. 5 Când Saul a văzut tabăra filistenilor s‑a temut și i‑a tremurat inima foarte tare. 6 Saul L‑a întrebat pe DOMNUL, însă DOMNUL nu i‑a răspuns nici prin vise, nici prin Urim^[2] și nici prin profeți. (4Mo 27,21) 7 Atunci Saul le‑a zis slujitorilor săi: – Căutați‑mi o femeie care întreabă duhurile morților^[3], ca să merg la ea și s‑o întreb. Slujitorii săi i‑au răspuns: – Iată, în En‑Dor se află o femeie care întreabă duhurile morților. (3Mo 19,31; 5Mo 18,11) 8 Saul s‑a deghizat, s‑a îmbrăcat cu alte haine și a plecat însoțit de doi bărbați. Au ajuns la femeie noaptea și el i‑a zis: – Prevestește‑mi^[4], te rog, viitorul și ridică pentru mine duhul unui mort, și anume pe acela pe care ți‑l voi spune. (5Mo 18,10) 9 Femeia i‑a zis: – Iată, tu știi ce a făcut Saul, cum a nimicit din țară pe cei care întreabă duhurile morților și pe cei care cheamă spiritele^[5]. De ce întinzi o cursă vieții mele ca să fiu omorâtă? (3Mo 19,31; 5Mo 18,11) 10 Saul i‑a jurat pe DOMNUL, zicând: – Viu este DOMNUL că nu vei fi pedepsită pentru lucrul acesta. 11 Femeia l‑a întrebat: – Pe cine vrei să ridic pentru tine? El a răspuns: – Ridică‑l pentru mine pe Samuel. 12 Când l‑a văzut femeia pe Samuel, a scos un țipăt puternic și i‑a zis lui Saul: – De ce m‑ai înșelat? Tu ești Saul. 13 Regele i‑a zis: – Nu te teme. Ce vezi? Femeia i‑a zis lui Saul: – Văd o ființă dumnezeiască ridicându‑se din pământ. 14 El a întrebat‑o: – Cum este înfățișarea lui? Ea a zis: – Un om bătrân se ridică și este învelit cu o mantie. Saul și‑a dat seama că acesta era Samuel și s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat. 15 Samuel i‑a zis lui Saul: – Pentru ce m‑ai tulburat ridicându‑mă? Saul i‑a răspuns: – Mă aflu într‑un mare necaz. Filistenii luptă împotriva mea, iar Dumnezeu S‑a îndepărtat de mine. Nu mi‑a mai vorbit nici prin profeți și nici prin vise. Atunci te‑am chemat pe tine ca să‑mi arăți ce să fac. 16 Dar Samuel i‑a zis: – Dacă DOMNUL S‑a îndepărtat de tine și ți‑a devenit dușman, de ce mă mai întrebi pe mine? 17 DOMNUL a împlinit ceea ce spusese prin mine: a rupt regatul din mâna ta și l‑a dat semenului tău, lui David. 18 Pentru că nu ai ascultat de glasul DOMNULUI și nu i‑ai făcut pe amalekiți să simtă mânia Lui cea aprigă, de aceea DOMNUL îți face astăzi lucrul acesta. 19 Mai mult, DOMNUL îl va da pe Israel împreună cu tine în mâna filistenilor. Și astfel, mâine, tu și fiii tăi veți fi cu mine. De asemenea, DOMNUL va da tabăra lui Israel în mâna filistenilor. 20 Îndată Saul a căzut la pământ, cât era de lung, plin de teamă din cauza cuvintelor lui Samuel. Nu mai era nicio putere în el, căci nu mâncase nimic toată ziua și toată noaptea. 21 Femeia a venit la Saul și, văzând că era atât de îngrozit, i‑a zis: – Iată, roaba ta a ascultat de glasul tău. Mi‑am pus viața în pericol și am ascultat cuvintele pe care mi le‑ai spus. 22 Acum, te rog, ascultă și tu de glasul roabei tale și dă‑mi voie să‑ți pun înainte o bucată de pâine. Să mănânci ca să prinzi putere pe când vei porni la drum. 23 Saul n‑a vrut să mănânce, însă slujitorii săi, împreună cu femeia, au stăruit de el până i‑a ascultat. Și astfel el s‑a ridicat de la pământ și s‑a așezat pe pat. 24 Femeia avea la casa ei un vițel îngrășat în grajd. Ea l‑a tăiat în grabă, apoi a luat făină, a frământat‑o și a copt azime. 25 Le‑a pus înaintea lui Saul și a slujitorilor săi, iar ei au mâncat. Apoi s‑au ridicat și au plecat chiar în noaptea aceea.