Gott bestätigt den Bund und ordnet die Beschneidung als Bundeszeichen an
1Als Abram neunundneunzig Jahre alt war, erschien ihm der HERR und sagte zu ihm: »Ich bin Gott, der Allmächtige. Geh deinen Weg mit mir und halte mir die Treue.[1]2Ich will zu meinem Bund mit dir stehen und dir unermesslich viele Nachkommen schenken.«3Da kniete Abram nieder und berührte mit seiner Stirn den Boden. Gott redete weiter mit ihm:4»Zu meinem Bund mit dir gehört das Versprechen[2], dass du zum Stammvater vieler Völker wirst.5Darum sollst du nicht mehr Abram (›erhabener Vater‹), sondern Abraham (›Vater einer großen Menge‹) heißen. Denn ich habe dich zum Stammvater vieler Völker bestimmt.6Ich werde dir so viele Nachkommen schenken, dass aus ihnen ganze Völker hervorgehen.[3] Sogar Könige werden von dir abstammen.7Der Bund zwischen uns schließt auch deine Nachkommen in allen künftigen Generationen ein. Meine Zusage, dein Gott und der Gott deiner Nachkommen zu sein, gilt für immer.8Ich werde euch das ganze Land Kanaan geben, in dem du ´bisher nur` als Fremder lebst. Es wird deinen Nachkommen für immer gehören, und ich werde ihr Gott sein.«9Weiter sagte Gott zu Abraham: »Zu meinem Bund mit euch gehört auch eine Verpflichtung für euch und alle künftigen Generationen.10Sie besteht darin[4], alle männlichen Personen unter euch zu beschneiden,11indem ihr die Vorhaut an ihrem Glied entfernt. Dies soll das Zeichen für den Bund sein, den ich mit euch geschlossen habe.12Jeder männliche Neugeborene soll im Alter von acht Tagen beschnitten werden, jetzt und in allen künftigen Generationen. ´Das gilt auch für die Sklaven`, die bei euch geboren werden oder die ihr von Fremden kauft, auch wenn sie eigentlich nicht zu euren Nachkommen gehören.13Alle ´Sklaven` müssen beschnitten werden, ob im Haus geboren oder gekauft. Ihr sollt an eurem Körper das Zeichen meines Bundes tragen, der für alle Zeiten gilt.14Wer sich nicht beschneiden lässt, hat sein Leben verwirkt und muss aus dem Volk verstoßen werden. Denn er hat den Bund mit mir gebrochen.«15Dann sagte Gott zu Abraham: »Deine Frau soll in Zukunft nicht mehr Sarai heißen. Nenne sie Sara (›Fürstin‹).16Ich werde sie segnen und dir einen Sohn von ihr schenken. Mein Segen ´geht noch weiter`: Ganze Völker werden von ihr abstammen und große Könige[5] aus ihr hervorgehen.«17Da beugte sich Abraham erneut nieder und berührte mit seiner Stirn den Boden. Aber ´im Stillen` lachte er ´in sich hinein` und dachte: »Ich bin hundert Jahre alt – wie soll ich da noch Vater werden? Und Sara ist schon neunzig, da soll sie noch ein Kind zur Welt bringen?«18Zu Gott sagte er: »Erfülle deine Zusage doch an Ismael![6]«19Doch Gott entgegnete: »Nein, deine Frau Sara wird dir einen Sohn schenken. Nenne ihn Isaak (›Man lacht‹). Er ist derjenige, mit dem ich meinen Bund fortführen werde. Meine ewige Bundeszusage gilt seinen Nachkommen.20Doch auch deine Bitte für Ismael habe ich erhört: Ich werde ihn segnen und fruchtbar machen und ihm überaus viele Nachkommen schenken. Zwölf Fürsten werden von ihm abstammen, und er wird der Stammvater eines großen Volkes werden.21Aber meinen Bund führe ich mit Isaak fort. Nächstes Jahr um diese Zeit wird Sara ihn zur Welt bringen.«22Nachdem Gott dies gesagt hatte, verließ er Abraham und erhob sich zum Himmel.23Noch am selben Tag vollzog Abraham die Beschneidung an seinem Sohn Ismael und an allen männlichen Sklaven, die seit ihrer Geburt oder ihrem Kauf in seinem Dienst standen – so wie Gott es ihm aufgetragen hatte.24Auch Abraham selbst ließ sich beschneiden. Er war damals neunundneunzig Jahre alt.25Sein Sohn Ismael war dreizehn Jahre alt, als er beschnitten wurde.26Vater und Sohn wurden am selben Tag beschnitten27zusammen mit allen männlichen Personen, die bei ihnen lebten, einschließlich der Sklaven[7].
Semnul legământului lui Dumnezeu cu Avraam: circumcizia
1Când Avram avea nouăzeci și nouă de ani, DOMNUL i S‑a arătat și i‑a zis: – Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic[1]. Umblă înaintea Mea și fii fără pată,2iar Eu voi încheia legământul Meu între Mine și tine și te voi înmulți foarte mult.3Atunci Avram s‑a aruncat cu fața la pământ, iar Dumnezeu a vorbit cu el, zicând:4– Cât despre Mine, iată care este legământul Meu cu tine: tu vei fi tatăl multor neamuri.5Nu te vei mai numi Avram[2], ci numele tău va fi Avraam[3], pentru că te‑am făcut tatăl unei mulțimi de neamuri.6Te voi face nespus de roditor: voi face să iasă multe neamuri din tine, chiar regi vor ieși din tine.7Voi încheia un legământ între Mine și tine și sămânța[4] ta după tine, de‑a lungul generațiilor ei, un legământ veșnic potrivit căruia Eu voi fi Dumnezeul tău și al seminței tale după tine. (1Mo 12,7)8Îți voi da, ție și seminței tale[5] după tine, țara în care locuiești acum ca străin, toată țara Canaan, ca pe o proprietate veșnică. Iar Eu voi fi Dumnezeul lor. (1Mo 12,7)9Apoi Dumnezeu i‑a zis lui Avraam: – În ce te privește pe tine, să păzești legământul Meu, tu și sămânța ta după tine de‑a lungul generațiilor ei.10Acesta este legământul Meu pe care trebuie să‑l păziți, între Mine și tine și sămânța ta după tine: fiecare persoană de parte bărbătească dintre voi să fie circumcisă.11Să vă circumcideți în carnea prepuțului vostru. Acesta va fi un semn al legământului Meu cu voi.12De‑a lungul generațiilor voastre, fiecare băiat va fi circumcis când va avea opt zile, fie că este născut în casa ta, fie că l‑ai cumpărat cu argint de la vreun străin, care nu este din sămânța ta.13Trebuie să fie circumcis atât cel născut în casa ta, cât și cel cumpărat cu argintul tău. Legământul Meu în carnea voastră va fi un legământ veșnic.14Orice persoană de parte bărbătească necircumcisă, adică cel care nu este circumcis în carnea prepuțului său, să fie nimicit din poporul său; el a rupt legământul Meu.15Dumnezeu i‑a zis lui Avraam: – În ce o privește pe Sarai, soția ta, să n‑o mai numești Sarai, căci numele ei va fi Sara[6].16Eu o voi binecuvânta și îți voi da un fiu prin ea. O voi binecuvânta, astfel încât ea va deveni mama unor neamuri; chiar regi ai popoarelor vor ieși din ea.17Atunci Avraam și‑a plecat fața și a râs, zicând în inima lui: „I se poate naște un fiu unui om de o sută de ani? Poate Sara, care este de nouăzeci de ani, să mai nască?“18Apoi Avraam I‑a zis lui Dumnezeu: – Aș vrea ca Ismael să trăiască înaintea Ta!19Dar Dumnezeu i‑a zis: – Cu siguranță soția ta, Sara, îți va naște un fiu căruia să‑i pui numele Isaac[7]. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca pe un legământ veșnic cu el și cu sămânța[8] lui după el. (1Mo 12,7)20În ceea ce‑l privește pe Ismael, te‑am auzit: iată, îl voi binecuvânta, îl voi face roditor și îl voi înmulți nespus de mult. El va fi tatăl a doisprezece prinți, iar Eu îl voi face un neam mare.21Totuși, legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ți‑l va naște Sara la anul, pe vremea aceasta.22Când a terminat de vorbit cu Avraam, Dumnezeu S‑a înălțat de la el.23Avraam i‑a luat pe fiul său Ismael, pe toți cei născuți în casa lui și pe toți cei cumpărați cu argintul său, pe toți bărbații din casa lui, și le‑a circumcis carnea prepuțului chiar în ziua aceea, așa cum îi spusese Dumnezeu.24Avraam avea nouăzeci și nouă de ani când a fost circumcis în carnea prepuțului său.25Iar fiul său, Ismael, avea treisprezece ani când a fost circumcis în carnea prepuțului său.26Avraam și Ismael, fiul său, au fost circumciși chiar în ziua aceea.27Au fost circumciși împreună cu el și toți bărbații din casa lui, atât cei născuți în casă, cât și cei cumpărați cu argint de la străini.