1Horch! Die Weisheit ruft vernehmlich, und die Einsicht läßt ihre Stimme erschallen!2Oben auf den Höhen am Wege, da wo die Pfade zusammenlaufen[1], hat sie sich aufgestellt;3neben den Toren, am Ausgang der Stadt, am Eingang der Pforten ruft sie laut:4»An euch, ihr Männer, richte ich meinen Ruf, und meine Stimme ergeht an die Menschenkinder.5Gewinnt[2], ihr Einfältigen, Einsicht in Klugheit, und ihr Toren, gewinnt Einsicht in Verständigkeit!6Hört zu! Denn ich habe Wertvolles zu sagen, und meine Lippen will ich auftun zu (auf-) richtiger Rede;7denn mein Mund spricht Wahrheit aus, und Unehrlichkeit ist ein Greuel für meine Lippen.8Aufrichtig sind alle Reden meines Mundes: es ist nichts Hinterlistiges und Trügerisches in ihnen;9sie sind sämtlich klar für den Verständigen und richtig für die zur Erkenntnis Gelangten.10Nehmt Unterweisung lieber an als Silber, und Erkenntnis lieber als auserlesenes Gold!11Denn die Weisheit ist besser als Korallen[3], und alle Kleinode kommen ihr nicht gleich.12Ich, die Weisheit, stehe im Bunde mit der Klugheit und verfüge über Erkenntnis wohldurchdachter Pläne.13Die Furcht des HERRN besteht im Haß gegen das Böse; Hoffart, Hochmut und bösen Wandel sowie den Mund[4] des Truges hasse ich.14Mir steht kluger Rat und Überlegung zu Gebot, ich verfüge über Einsicht, und ich besitze Tatkraft.15Durch mich üben die Könige ihre Königsmacht aus und erlassen die Machthaber gerechte Verordnungen;16durch mich betätigen sich die Herrscher als Herrscher und alle Richter auf Erden als Edle.17Ich liebe, die mich lieben, und wer mich eifrig sucht, der findet mich.18Reichtum und Ehre sind bei mir zu finden, bleibender Wohlstand und Gerechtigkeit[5];19was ich einbringe, ist wertvoller als feines, gediegenes Gold, und mein Ertrag kostbarer als auserlesenes Silber.20Ich wandle auf dem Pfade der Gerechtigkeit, mitten auf den Bahnen des Rechts,21um denen, die mich lieben, bleibenden Besitz zu verschaffen und ihre Schatzkammern zu füllen.«22»Der HERR hat mich geschaffen als den Erstling seiner Schöpfertätigkeit, als das früheste seiner Werke in der Urzeit.23Von Ewigkeit her bin ich gebildet, von Anbeginn an, vor den Uranfängen der Erde[6].24Als noch keine Fluten der Tiefe[7] da waren, bin ich geboren worden, ehe es wasserreiche Quellen gab.25Bevor die Berge eingesenkt waren, vor den Hügeln bin ich geboren worden,26als er die Erde und die Fluren noch nicht geschaffen hatte und die ersten Schollen des Erdreichs.27Als er den Himmel baute, war ich dabei, als er das Himmelsgewölbe feststellte[8] über der weiten Urflut;28als er die Wolken droben befestigte[9], als er die Quellen aus den Fluten der Tiefe mit Macht hervorbrechen ließ;29als er dem Meer seine Grenze setzte, damit die Wasser seine Schranke nicht überschritten, als er die Grundpfeiler der Erde feststellte:30da war ich als Künstlerin[10] ihm zur Seite und war voller Entzücken[11] Tag für Tag, indem ich vor seinen Augen allezeit spielte,31indem ich auf seiner weiten Erdenwelt mein Spiel trieb und mein Entzücken an den Menschenkindern hatte.«32»Nun denn, ihr Söhne, höret auf mich! Denn glückselig sind, die meine Wege einhalten.33Höret auf meine Unterweisung, damit ihr weise werdet, und verwerft sie nicht!34Wohl dem Menschen, der mir Gehör schenkt, indem er Tag für Tag an meiner Tür wacht und die Pfosten meiner Tore hütet!35Denn wer mich findet, der findet das Leben und erlangt Wohlgefallen beim HERRN;36wer mich aber verfehlt, der fügt seiner eigenen Seele Schaden zu: alle, die mich hassen, lieben den Tod.«
1Nu strigă înțelepciunea? Nu‑și înalță priceperea glasul?2Ea stă pe vârful înălțimilor, de‑a lungul drumului, la răspântia[1] cărărilor.3Strigă tare lângă porți, în fața[2] cetății, la intrarea ușilor:4„Oamenilor, către voi strig și spre fiii omului se îndreaptă glasul meu!5O, naivilor, înțelegeți prudența! Nesăbuiților, înțelegeți priceperea!6Ascultați, căci am să vă spun lucruri mari, și buzele mele vor rosti ce este drept!7Căci cerul gurii mele rostește adevărul, iar răutatea este o urâciune pentru buzele mele.8Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, nu este nimic sucit sau pervertit în ele.9Toate sunt clare pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au găsit cunoștința.10Primiți îndrumarea mea în loc de argint, și cunoștința mai mult decât aurul ales.11Căci înțelepciunea este mai bună decât rubinele și orice ți‑ai dori nu se poate compara cu ea.12Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prudența; eu găsesc cunoștința și discernământul.13Teama de DOMNUL este să urăști răul. Eu urăsc mândria și aroganța, calea rea și gura care spune lucruri pervertite.14Al meu este sfatul și înțelepciunea; a mea este priceperea, a mea este puterea.15Prin mine domnesc împărații și conducătorii decretează dreptatea.16Prin mine domnesc prinții și nobilii, toți judecătorii dreptății.17Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută cu ardoare mă vor găsi.18Cu mine sunt bogăția și gloria, avuția trainică și dreptatea.19Rodul meu este mai bun decât aurul, da, decât aurul pur, și venitul meu decât argintul ales.20Eu merg pe calea dreptății, pe mijlocul cărărilor judecății,21ca să le dau o moștenire celor ce mă iubesc și să le umplu vistieriile.22DOMNUL mă avea la începutul căii[3] Lui,[4] înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.23Eu am fost desemnată din veșnicie, de la început, înainte de a fi pământul.24Eu am fost născută când nu erau adâncuri, când nu erau izvoare încărcate cu apă.25Înainte de așezarea munților, înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,26când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.27Când a întemeiat El cerurile, eu eram acolo; când a trasat orizontul pe fața adâncului,28când a așezat norii sus și a întărit izvoarele adâncului,29când a așezat hotar mării, ca apele să nu treacă peste hotărârea[5] Sa, când a trasat temeliile pământului,30eu eram meșterul de lângă El și zi de zi eram în desfătări, jucându‑mă tot timpul în fața Lui,31jucându‑mă cu lumea pământului Său și avându‑i ca desfătări pe fiii omului.32Acum deci, fiilor, ascultați‑mă! Ferice de cei ce păzesc căile mele!33Ascultați îndrumarea și fiți înțelepți; n‑o ignorați!34Ferice de omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porțile mele, păzind stâlpii ușilor mele.35Fiindcă oricine mă găsește pe mine, găsește viața și primește astfel bunăvoința DOMNULUI.36Dar cel care dă greș în a mă găsi se rănește singur; toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.“