Sprüche 26 | Menge Bibel :: ERF Bibleserver

Menge Bibel

1 So wenig Schnee zum Sommer und so wenig Regen zur Erntezeit paßt, so ungehörig ist Ehre für den Toren. – 2 Wie ein Sperling, der davonflattert, und wie eine Schwalbe, die wegfliegt, so ist ein unverdienter Fluch: er trifft nicht ein. 3 Die Peitsche für das Pferd, der Zaum für den Esel und der Stock für den Rücken der Toren. – 4 Antworte dem Toren nicht im Anschluß an seine Narrheit, damit du selbst ihm nicht gleich wirst; 5 antworte dem Toren im Anschluß an seine Narrheit, damit er sich nicht selbst weise dünkt. – 6 Die Füße haut sich ab und Unheil bekommt zu schlucken, wer Aufträge durch einen Toren ausrichten läßt. – 7 Schlaff^[1] hängen die Beine an einem Lahmen herab; ebenso ist ein Weisheitsspruch im Munde der Toren. – 8 Wie wenn man einen Stein an einer Schleuder festbindet, so (sinnlos) ist es, wenn man einem Toren Ehre erweist. – 9 Ein Dornzweig, der einem Trunkenen in die Hand gerät: so ist ein Weisheitsspruch im Munde von Toren. 10 Wie ein Schütze, der alle Vorübergehenden verwundet: so ist, wer Toren oder Trunkene dingt. – 11 Wie ein Hund, der zu seinem Gespei zurückkehrt, so ist ein Tor, der seinen Unverstand wiederholt. – 12 Siehst du einen Mann, der sich selbst für weise hält: da ist für einen Toren mehr Hoffnung vorhanden als für ihn. – 13 Der Faule sagt: »Ein Leu ist auf dem Wege, ein Löwe innerhalb der Straßen.« – (Spr 22,13) 14 Die Tür dreht sich in ihrer Angel und der Faule in seinem Bett. – 15 Hat der Faule seine Hand in die Eßschüssel gesteckt, so ist es ihm beschwerlich, sie zu seinem Munde zurückzubringen. – (Spr 19,24) 16 Ein Fauler kommt sich selbst weiser vor als sieben (Weise), die verständig zu antworten verstehen. – 17 Wie einer, der einen vorüberlaufenden Hund bei den Ohren packt, so ist, wer sich in einen Streit einmischt, der ihn nichts angeht. – 18 Wie einer, der sich wahnsinnig stellt und dabei Brandpfeile und todbringende Geschosse schleudert, 19 so ist ein Mann, der einen andern betrogen hat und dann sagt: »Ich habe ja nur gescherzt.« – 20 Wo das Holz fehlt, erlischt das Feuer, und wo kein Ohrenbläser ist, da hört der Streit auf. – 21 Kohlen schüren die Glut und Holz das Feuer, und ein zanksüchtiger Mensch schürt den Streit. – 22 Die Worte des Ohrenbläsers sind wie Leckerbissen, die in das Innerste des Leibes hinabdringen. – 23 Blanke Glasur, mit der ein irdenes Gefäß überzogen ist: so sind liebeglühende Lippen und ein boshaftes Herz. – 24 Mit seinen Lippen verstellt sich der Hassende, aber in seinem Innern hegt er Trug; 25 wenn er freundliche Worte redet, so traue ihm nicht! Denn sieben Greuel hegt er in seinem Herzen. – 26 Mag Haß sich auch hinter Verstellung verbergen, so wird seine Bosheit doch in der Gerichtsversammlung offenbar werden. – 27 Wer (anderen) eine Grube gräbt, fällt (selbst) hinein; und wer einen Stein (auf andere) wälzt, auf den rollt er zurück. – 28 Eine Lügenzunge haßt die von ihr Vernichteten, und ein glatter^[2] Mund bringt zu Fall^[3].

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 Așa cum nu se potrivește zăpada în timpul verii sau ploaia la seceriș, tot astfel nu se potrivește nici gloria pentru un nesăbuit. 2 Așa cum sare vrabia încoace și încolo și cum zboară rândunica, tot astfel nu nimerește nici blestemul neîntemeiat. 3 Biciul este pentru cal, zăbala pentru măgar, și nuiaua pentru spatele nesăbuiților. 4 Nu‑i răspunde nesăbuitului după nebunia lui, ca nu cumva să fii tu însuți ca el! 5 Răspunde‑i nesăbuitului pe măsura nebuniei lui, ca nu cumva să se vadă înțelept în ochii săi! 6 Cel care trimite un mesaj printr‑un nesăbuit își taie singur picioarele și bea violență. 7 Ca picioarele oloage, care atârnă neputincioase, așa este un proverb în gura unor nesăbuiți. 8 Cum leagă cineva piatra în praștie, așa este cinstirea unui nesăbuit. 9 Ca un tufiș de spini în mâna unui om beat, așa este un proverb în gura nesăbuiților. 10 Ca un arcaș care rănește pe oricine,^[1] așa este cel ce angajează un nesăbuit sau un trecător oarecare. 11 Ca un câine care se întoarce la voma lui, așa își repetă și nesăbuitul nebunia. 12 Ai văzut vreun om care se vede înțelept în ochii săi? Este mai multă speranță pentru un nesăbuit decât pentru el. 13 Leneșul spune: „Este un leu pe drum! Un leu este pe străzi!“ 14 Așa cum se întoarce ușa pe balamalele ei, tot astfel se întoarce și leneșul în patul lui. 15 Leneșul își bagă mâna adânc în farfurie dar este prea obosit s‑o mai ducă înapoi la gură. 16 Leneșul este mai înțelept în ochii săi decât șapte oameni care răspund cu discernământ. 17 Ca un om care prinde un câine de urechi, așa este trecătorul care se amestecă într‑o ceartă care nu‑l privește. 18 Ca un nebun care aruncă săgeți aprinse și ucigătoare, 19 așa este omul care înșală pe semenul său și spune: „Doar am glumit!“ 20 Când nu mai sunt lemne, focul se stinge și când nu mai este niciun bârfitor, cearta încetează. 21 Cărbunele face jar și lemnul foc, iar omul certăreț stârnește conflicte. 22 Cuvintele bârfitorului sunt ca niște prăjituri; ele alunecă până în odăile pântecului. 23 Ca poleiala de argint^[2] peste un vas de lut așa sunt buzele prefăcute^[3] și o inimă rea. 24 Cel ce urăște se preface cu buzele lui, dar înlăuntrul lui pregătește înșelătoria. 25 Când vorbește cu glas binevoitor, să nu‑l crezi, căci șapte urâciuni sunt în inima lui. 26 Ura lui poate fi ascunsă prin ipocrizie, dar răutatea lui va fi descoperită în adunare. 27 Cine sapă o groapă va cădea în ea, iar piatra se va întoarce chiar peste cel ce o rostogolește. 28 Limba mincinoasă urăște pe cei răniți de ea, și gura lingușitoare aduce ruina.